Furtună de vară

Aşteptate cu sufletul la gură, mai ales de presa aflată în criză de subiecte, rapoartele Comisiei Europene privind monitorizarea progreselor privind reforma justiţiei şi combaterea corupţiei în România şi Bulgaria au trecut fără să producă prea multă agitaţie. Dar nici la Sofia - sever critcată pentru incapacitatea de a combate corupţia - nici la Bucureşti, estivala atenţionare a Comisiei Europene nu va provoca cutremure politce. Totul va trece ca o furutnă de vară. Deja atitudinea autorităţilor române faţă de raport a fost temperată şi vag defensivă, primul ministru considerând că "raportul Comisiei Europene ajută autorităţile să identifice soluţii" şi că va motiva autorităţile române "pentru a rezolva problemele care mai sunt încă în justiţie".

Punând accentul pe politzarea deciziilor privind corupţia, Comisia avertizează, dar nu sancţionează. Şi nici nu ar avea cum, câtă vreme nici Comisia, nici Uniunea Europeană nu mai sunt ce au fost cândva. Tonul ceva mai dur pe care l-a adoptat în raport cu Bulgaria nu poate să inducă în eroare: aflată cu un an înaintea alegerilor europene şi cu ceva mai mult de un an înaintea încheierii activităţii sale în actuala formulă, Comisia Europeană are o marjă de manevră redusă. Şi, cum şi la Sofia şi la Bucureşti vor avea loc alegeri parlamentare în câteva luni, dincolo de mustrările părinteşti ale Comisiei se defineşte un plan de acţiuni care transcende însă mandatului actualelor guverne.

Aşa că din constatarea că justiţia română funcţionează, dar pe baze încă "fragile", nu va rezulta nicio obligaţie concretă pentru actualul guvern. Pe de o parte, absenţa "consensului politic larg" în ceea ce priveşte reforma justiţiei şi lupta împotriva corupţiei amână, de facto, întreg programul de reforme pentru anul viitor. Ceea ce s-a realizat deja în privinţa reformelor şi a luptei împotriva corupţiei va fi pus între paranteze, iar priorităţile politice ale sfârşitului de an vor prevala în raport cu orice plan de acţiune.

Consemnând lipsa de progrese în privinţa cazurilor "cheie" ale foştilor şi actualilor miniştri, raportul Comisiei nominalizează DNA ca promotor al luptei anticorupţie şi critică în schimb Parlamentul pentru blocarea cercetării cazurilor de mare corupţie. De altfel, nici Guvernul nu este ocolit imputându-i-se întârzierile în adoptarea legislaţiei în domeniu.

Deşi printr-un limbaj diplomatic, raportul Comisiei trece pe seama clasei politice responsabilitatea pentru nerealizările reformei din justiţie şi a eşecului în lupta împotriva corupţiei. De aceea raportul are o valoare mai degrabă pedagogică, el fiind mai important pentru electorat decât pentru decidenţi. Doar că pe 23 noiembrie, în faţa urnelor, electorii nu vor mai avea în memorie decât amintirea vagă a unui raport care a trecut ca o furtună de vară.