Să încercăm să dezlegăm enigma cuprinsă în titlul de mai sus. Relativ recent, am prezentat un scenariu conform căruia pacea în Orientul Apropiat poate fi restabilită în baza unui troc. Palestina se transformă în stat, dar renunţă la pretenţiile pe care le are în Gaza condusă de Hamas. Au intervenit elemente noi, sugerate de diplomaţia de la Washington. Noul stat palestinian ar urma să obţină controlul Gazei. Şi, în felul acesta, am putea avea o pace consolidată. Să explicăm.
Israelul, cu un Bibi Netanyahu la conducere, consolidat pe poziţii sau, dimpotrivă, cum sugerează mulţi, destabilizat, nu are încotro şi trebuie să ducă operaţiunea militară contra Hamas până la capăt. Iar la acel capăt, după inevitabilele şi tragicele sacrificii umane, palestinienii din Gaza fiind victime colaterale, organizaţia teroristă, care nu-i reprezintă pe palestinieni, după cum declară răspicat Mahmud Abbas, nu va mai fi condusă politic şi administrativ de organizaţia teroristă. Se va crea astfel un vid de putere. Iniţial m-am gândit că acest vid de putere va putea fi acoperit de Israel. Care să preia, pentru un timp cel puţin, gestionarea treburilor în Gaza. La fel ca mine s-au gândit şi mulţi alţi analişti. Raţionamentul era însă greşit.
Pe măsură ce, în mod inevitabil, armata israeliană, vânându-i pe teroriştii Hamas, generează tot mai multe victime în rândul populaţiei civile, care este utilizată ca scut uman, sunt generate acolo şi în întreaga lume resentimente tot mai accentuate faţă de Israel. Ceea ce nu va mai face posibilă în viitor o preluare şi administrare paşnică a Fâşiei Gaza. Eliberată de Hamas, Fâşia Gaza, cu o suprafaţă cât Bucureştiul şi Ilfovul la un loc, şi cu o populaţie de peste două milioane de locuitori, transformată parţial în ruine, va trebui să fie totuşi condusă şi gestionată de cineva. Acest rol l-ar putea prelua noul stat palestinian, care urmează să succeadă Autorităţii Palestiniene. Unde partidul aflat la conducere este Fatah. Dar pentru a se ajunge acolo mai trebuie depăşit un prag.
Autoritatea Palestiniană trebuie să înţeleagă că este în interesul ei să se transforme în stat, aşa cum de altfel, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, a preconizat şi Organizaţia Naţiunilor Unite printr-o rezoluţie. Unde se împotmolesc lucrurile? În faptul că, după ce iniţial palestinienii au refuzat să se construiască pe modelul unui stat alături de noul stat israelian, declanşând împotriva acestuia o serie întreagă de operaţiuni militare şi de acţiuni provocatoare, războaie pe care, împreună cu aliaţii săi, statele arabe din jur, le-a pierdut, Israelul s-a consolidat şi şi-a lărgit constant teritoriul ocupat. Mai mult. După crearea şi consolidarea Autorităţii Palestiniene şi după istoricele acorduri între statul Israel şi Autoritatea Palestiniană controlată de Yasser Arafat, acorduri mediate de Statele Unite, a fost penetrat şi teritoriul ocupat de Autoritatea Palestiniană. De colonişti şi comunităţi israeliene care au achiziţionat pe bani terenuri aflate până atunci în proprietatea palestinienilor, construind pe ele kibuţuri precum şi alte tipuri de comunităţi. Dintr-o anumită perspectivă, Palestina este acum ca un şvaiţer şi este destul de dificil să-şi contureze viitoarele graniţe naţionale. Dacă ar exista suficientă toleranţă, nu ar fi probleme. Pentru că, în definitiv, şi pe teritoriul statului Israel există asemenea comunităţi non-israeliene şi care convieţuiesc paşnic sau relativ paşnic cu evreii din jur. Acest obstacol trebuie depăşit relativ repede, nu în 100 de ani, şi, la nevoie, sub asistenţă internaţională. Situaţia deseori explozivă din Orientul Apropiat nu poate fi depăşită decât prin crearea în vecinătatea Israelului a celui de-al doilea stat. Iar între ele trebuie instaurate relaţii de cooperare. Cu cât acest proces este amânat mai mult, cu atât crizele din Orientul Apropiat se pot repeta şi, în funcţie de conjunctura internaţională, pot deveni explozive şi se pot transforma în războaie regionale.
Acesta este sensul ultimelor demersuri ale secretarului de stat Antony Blinken, care-şi riscă efectiv viaţa încercând să stingă incendii în zone gata să explodeze, şi acesta este sensul ultimelor declaraţii ale lui Joe Biden. Până când acest obiectiv nu va fi realizat, Gaza se va afla în război, Cisiordania sau West Bank va sta gata să explodeze şi furia jihadului islamic, Hezbollah şi Hamas, se va manifesta dezlănţuit în întreaga lume. Pentru Israel, preţul plătit pentru pace va fi Gaza, şi tot Gaza va fi şi premiul pentru Cisiordania, transformată în stat palestinian.