George Simion şi oraşele sale de "aur"

Liderul AUR, George Simion, a lansat pe o piaţă o ofertă cel puţin şocantă la adresa tuturor celor dispuşi să îi susţină candidatura la prezidenţiale. Un milion de apartamente ieftine, de 35.000 de euro bucata. Viitoare oraşe de "aur", ctitorite de viitorul preşedinte al României. Este un truc electoral sau un nou sistem piramidal? Sau, Doamne fereşte, o escrocherie, aşa cum deja acuză unii?

Într-o ţară în care, în ultimul an, s-au dat în folosinţă doar câteva zeci de mii de apartamente noi, în condiţiile în care noii proprietari au plătit sume de bani care depăşesc cu mult plafonul celor 35.000 de euro, oferta lui George Simion, la prima vedere cel puţin, este pur şi simplu o fantasmagorie. Un milion de apartamente cu două camere înseamnă practic câteva noi oraşe, la care candidatul prezidenţial, după ce se dă de câteva ori peste cap, se angajează în mod ferm. Desigur, atunci când va ajunge preşedinte. "România educată", faimosul proiect prezidenţial la care s-a angajat Klaus Iohannis, fără să-l realizeze în cei zece ani de mandat, pare a fi o simplă joacă de copii în comparaţie cu proiectul lansat de George Simion. În plus, "Româna educată" este ceva mai potrivit ca proiect pentru profilul unui preşedinte, în comparaţie cu cele un milion de locuinţe ieftine, care sunt mai degrabă treaba unui antreprenor sau mai bine zis a unui grup de antreprenori şi, la limită, ar putea fi şi un angajament al unui premier. Mai complicate sunt însă lucrurile în situaţia viitorului locatar de la Cotroceni.

E adevărat că George Simion, explicându-şi proiectul, a sugerat că el va deveni fezabil în situaţia în care băncile îşi vor reduce la sânge dobânzile pentru credite imobiliare sau, la limită, dacă guvernele vor decide să plătească ele însele dobânzile în locul beneficiarului. Executivul României ar trebui deci să se transforme într-un fel de instituţie de caritate. Şi de aici cei care astăzi tună şi fulgeră împotriva "proiectului George Simion" au făcut imediat o analogie cu escrocheria jocurilor piramidale, dintre care Caritasul a devenit celebru la începutul anilor '90. Apar şi ameninţări din ce în ce mai explicite privind dosare penale care sunt sau urmează să fie deschise pe numele lui George Simion, fie pentru o tentativă flagrantă de a înşela în masă populaţia, fie pentru colectarea, se spune frauduloasă, dar care e totuşi voluntară, a datelor personale ale cetăţenilor doritori de chilipir.

Şi realitatea este că "proiectul Simion" a făcut valuri nu numai în politică, ci şi în rândul a mii şi mii de oameni nevoiaşi. Întrucât speranţa moare ultima, aceştia s-au grăbit, dând chiar buluc, să se înscrie pe lista viitorilor beneficiari de apartamente ieftine. În rândul acestor oameni fără prea multe speranţe, popularitatea lui George Simion creşte vertiginos. Şi din această perspectivă curg acuzaţii dintr-o nouă direcţie, şi anume pe considerentul că acesta a recurs la o soluţie ultrapopulistă pentru a se înscrie mai ferm şi cu şanse mai mari în campania electorală prezidenţială.

Sunt tentat însă - şi să nu-mi ia nimeni această încercare în nume de rău - să văd dacă nu cumva există şi o jumătate plină a paharului. În partidul condus de George Simion există cu siguranţă un anumit număr de antreprenori imobiliari. Este exclus ca liderul AUR, înainte de a lansa proiectul "oraşelor de aur", să nu se fi consultat cu aceştia. Dacă a făcut-o, dacă ipoteza mea stă în picioare, atunci sunt sigur că aceştia i-au garantat că la o masă critică de solicitări, adică de comenzi, preţul materialelor de construcţie poate să scadă, la fel ca de altfel şi preţul forţei de muncă, în condiţiile în care este asigurată continuitatea pe parcursul mai multor ani. Probabil că aşa se şi explică de ce George Simion a precizat că, dacă va ajunge preşedinte, va proceda în aşa fel încât terenurile pentru aceste proiecte gigantice precum şi utilităţile să fie puse la dispoziţie în mod gratuit de stat. Mai rămâne în această demonstraţie teoretică extrem de problematică chestiunea dobânzilor. Câte bănci sunt oare dispuse să renunţe cu desăvârşire la dobânzi? Cu certitudine, nici una. Dar câte bănci ar fi dispuse ca, în condiţiile în care li se garantează contracte pe un număr apreciabil de ani, să accepte o inginerie de tip locativ, în care un milion de apartamente să poată fi achiziţionate în regim de leasing? Presupun că George Simion are un răspuns şi la această întrebare şi aştept cu nerăbdare să ni-l împărtăşească şi nouă.

Una peste alta, pentru ca un asemenea proiect să se transforme din vorbe în fapte, ar mai fi necesar ca liderul AUR să câştige nu numai Preşedinţia României, ci şi sau mai ales un guvern al său. Până una alta însă, uriaşul zgomot creat în jurul acestei generoase oferte electorale îi aduce un plus substanţial de vizibilitate, de favorabilitate şi de popularitate. Ceea ce nu e puţin lucru la debutul în forţă al unei campanii electorale. Cu singura condiţie ca proiectul "oraşelor de aur" să nu se transforme într-un mare fâs.