Germania: alegeri generale dincolo de compromisuri

Fără să fie o premieră, alegerile generale anticipate sunt o raritate în Germania anilor de după reunificare. O singură dată mandatul constituţional de patru ani a mai căzut sub ghilotină, în 2005. De acolo a început "Era Merkel" (2005-2021). Alegerile din acest an, ca şi cele precedente, sunt încă dominate de temele "Moştenirii Merkel". Pentru unii, chiar dacă nu în întregime, în cea mai mare parte, una pozitivă. Pentru alţii, profund dăunătoare intereselor pe termen lung ale Germaniei. Spre deosebire de alegerile precedente însă, cele de duminică vor fi major influenţate de un context politic internaţional radical schimbat, cu implicaţii directe şi brutale asupra situaţiei şi dinamicii economice a Germaniei. Să o luăm bob cu bob.

Circa 59 de milioane de cetăţeni germani cu drept de vot sunt chemaţi la urne, duminică, pentru a stabili configuraţia viitorului lor parlament. Mai precis, pentru a hotărî configuraţia politică capabilă să guverneze, pe baza unei majorităţi solide. Nu este deloc lipsit de semnificaţie faptul că, faţă de alegerile anterioare, aceasta înseamnă cu circa 2 milioane de alegători mai puţin. Demografia nu iartă! Lista partidelor intrate în competiţie este, surprinzător poate pentru unii, foarte lungă, nu mai puţin de 29. Sita alegerilor este însă deasă. În actuala configuraţie au pătruns doar opt formaţiuni şi, foarte probabil, cam tot atîtea vor fi prezente şi în viitorul parlament. Mai întîi, "giganţii": CDU şi SPD, creştin-democraţii (solidar cu Social Creştinii) plus social-democraţii. Altădată, absorbeau împreună aproape de 90% din voturi. La ultimele alegeri, însă, sub 50%! Prin urmare, au avut nevoie de sprijinul unui alt treilea partid în parlament pentru a înjgheba formula de guvernare. Aşa-numita coaliţie "semafor". Variabila cu adevărat importantă, însă, atît în 2021, şi încă mai abitir la aceste alegeri este Partidul Alianţa pentru Germania (AfD). O formaţiune cu o ideologie apropiată de temele MAGA şi formulele trumpismului. Cu cei 90 de parlamentari în ultima configuraţie electorală, au devenit al treilea partid din Germania. Toată lumea se întreabă, desigur, dacă după aceste alegeri cursul ascendent al acestui partid pe scena politică germană va fi stopat, dat înapoi, sau dimpotrivă, propulsat spre guvernare. Pentru ca acest lucru să nu se întîmple, CDU şi SPD trebuie să atingă performanţe electorale superioare celor de la ultimele algeri. SPD-ul în special. Partidul Liberal şi cel al ecologiştilor, Verzii, cu circa 10% sunt "partide balama" cu o importanţă mult mai mare însă decît reprezentarea lor electorală pentru motivul simplu că au devenit vitale în formulele de guvernare în care "giganţii" coborîţi de electorat de pe soclu, nu mai pot constitui o majoritate de guvernare "binară". Ce spun sondajele preelctorale? Am să vă spun, înainte de cifre, însă, că prognozele sunt realizate de nu mai puţin de zece instituţii acreditate ştiinţific, iar diferenţele nu sunt mai mari de 3-4 procente!!! CDU-CSU circa 30%, AfD 21%, SPD 15%, Verzii 14%, FPD 4%, Linke, Stînga ar putea atinge 6%, iar BSW, Alianţa Sahra Wagenknecht circa 5%. Dacă rezultatele din urne vor oglindi acest tablou, al sondjelor electorale, atunci Germania se va afla în cea mai gravă criză politică din istoria ei de după reunificare. Constituirea unei majorităţi de guvernare, fără compromisul de a lua în barcă AfD-ul este imposibilă. Şi, atunci? Nu puţini observatori aşteaptă "minunea", intervenţia "Factorului X". Varianta comodă ar fi, desigur, "surpriza SPD", o revenire electorală a social-democraţilor care ar face posibilă refacerea soluţiei "Marii Coaliţii", care a funcţionat în era Merkel. Motive serioase pentru o asemenea surpriză, însă, nimeni nu a fost în stare să găsească, pînă acum! Cealaltă surpriză ar putea fi creată de ingerinţa masivă a Administraţiei Trump, care a rostogolit o zgomotoasă cascadă de mesaje şi semnale de sprijin pentru AfD. Aroganţa cu care au fost însoţite, însă, nu a fost deloc prizată de germani. Nici măcar de cei care au intenţia să voteze AfD. Mai sunt şi alte motive care ar putea să blocheze creşterea electorală a formaţiunii considerată de extremă dreaptă, printre care reîntoarcera la sursă a electoratului care a migrat dinspre CDU-CSU spre AfD. Sunt suficiente doar 2-3 procente pentru ca relevanţa formaţiunii, cu care nimeni pe scena politică germană nu vrea să aibă de a face, să se "ofilească". Dacă însă, surpriza va consta în menţinerea sau chiar creşterea reprezentării electorale a AfD, atunci ne putem aştepta la o supriză şi mai mare. Confruntată cu imposibilitatea constituirii unei majorităţi cu oricare altă formaţiune parlamentară, CDU-CSU ar putea fi "împinsă" să îşi reconsidere actuala poziţie, de total refuz de cooperare politică cu AfD pentru a constitui o formulă de guvernare centru-dreapta - extrema dreaptă. O formulă deloc neobişnuită în vremurile apuse ale RFG, ale Germaniei împărţite. În sfîrşit, ultima "surpriză" care ar putea modifica situaţia este o urcare a partidelor balanţă, liberali şi verzi, spre cotele de vîrf istorice, 15-20%, ceea ce ar redesichde poarta pentru soluţii de guvernare fără AfD, organizate cel mai probabil cu pivotul CDU-CSU.

Iar, dacă se întreabă cineva de ce ne-ar interesa pe noi, din cale-afară, ceea ce se va întîmpla la alegerile din Germania şi mai ales după aceea, atunci cred că este suficient să spun că o criză politică de lungă durată la Berlin, suprapusă peste hiper-criza economică anunţată de măsurile Administraţiei Trump, echivalează cu prăbuşirea nu doar a Germaniei, ci şi a Europei. Iar, România este încă în această Europă, cea ţinută cu greu pe linia de plutire de Germania. Iar, de aici, România nu mai are unde să cadă, decît în poala întinsă a Rusiei aflată pe drumul de refacere a URSS şi a fostului său dominion, Europa de Est!