GHEORGHE PIPEREA:  "Conversia creditelor în franci elveţieni la costurile de acordare ar dubla DAE"

Conversia creditelor contractate în franci elveţieni la costurile din momentul acordării lor, aşa cum unele bănci solicită deja, ar dubla Dobânda Anuală Efectivă (DAE), a declarat, ieri, avocatul Gheorghe Piperea, în cadrul unei conferinţe de presă.

Domnia sa susţine că problema cea mai delicată în acest caz este reprezentată de faptul că ratingul calculat pentru consumatori ar fi depăşit cu 100%. După calculele din 2007 potrivit cărora persoanele care nu îndeplineau condiţiile pentru contractarea unui credit în lei sau în euro se încadrau pentru cele în franci elveţieni, printr-un rating calculat artificial, se pune problema acum în ce mod acele persoane ar putea să-şi permită să plătească o DAE de două ori mai mare.

Avocatul a precizat că situaţia este luată în discuţie în cadrul Directivei Europene care va trebui implementată la noi până la data de 16 martie 2016.

Potrivit domniei sale, în preambulul Directivei sunt sesizate, printre altele, "trei lucruri extrem de importante: băncile s-au prefăcut că sunt transparente şi că respectă reglementările în domeniu, autorităţile de control şi supraveghere - respectiv BNR, la noi - s-au prefăcut că verifică aceste practici de afacere, din punctul de vedere al legislaţiei protecţiei consumatorilor şi riscurilor, iar statele, care ar fi trebuit să asigure un înalt nivel de protecţie a consumatorilor, după cum precizează Directiva, s-au prefăcut că aplică această reglementare".

Gheroghe Piperea a subliniat, citând din reglementarea europeană:

"S-au identificat o serie de probleme pe pieţele ipotecare din Uniune, legate de practicile iresponsabile de împrumut şi de posibilităţile participanţilor la piaţă (...). Printre acestea se numără probleme legate de credite într-o monedă străină pe care consumatorii le-au contractat în acea monedă pentru a profita de rata dobânzii avantajoasă oferită, dar fără să deţină informaţii adecvate despre riscul ratei de schimb valutar pe care îl implică aceste împrumuturi".

Avocatul Piperea susţine că băncile din ţara noastră care au dat credite în franci elveţieni sunt, în general, "bănci marginale, care au acordat astfel de împrumuturi pentru a-şi creşte volumul creditării. Se vorbeşte că nu aveau personal specializat în privinţa riscului şi că s-au dat bonusuri în funcţie de volumul de creditare şi nu de prudenţialitate".

Criza financiară a arătat un comportament iresponsabil al participanţilor la piaţă ce poate compromite bazele sistemului financiar, numeroşi consumatori şi-au pierdut încrederea în sistemul financiar, iresponsabilitatea în creditare fiind cauza crizei financiare din Europa, a mai spus Gheorghe Piperea, citând Directiva Europeană din domeniu.

Domnia sa a subliniat: "Băncile ne cer să fim de acord ca din impozitele şi taxele noastre să le salvăm prin procedura de bail-out, care este pe cale să fie înlocuită cu procedura de bail-in, ce înseamnă ca băncile în dificultate să fie salvate nu cu banii statului, adică cu banii noştri, ci cu banii deponenţilor, adică tot cu banii noştri, dar bani pe care după ce am plătit taxele şi impozitele i-am pus la bancă cu titlu de economisire".

Gheorghe Piperea a vorbit şi despre cursul de schimb la care creditele în valută ar trebui să fie convertite, subliniind că băncile promovează informaţia potrivit căreia Directiva ar interzice îngheţarea cursului la momentul acordării creditului respectiv, astfel încât nicio instanţă din România nu s-ar putea pronunţa în acest sens.

Potrivit băncilor, Directiva ar presupune că o conversie ar trebui făcută la cursul din ziua conversiei, nu la cel din momentul acordării creditului, ceea ce nu este adevărat, susţine avocatul, precizând: "Unul dintre cele mai importante puncte din Directivă arată că, având în vedere riscurile semnificative aferente împrumuturilor în valută străină, este necesar să se prevadă măsuri pentru conştientizarea consumatorilor asupra riscului pe care şi-l asumă şi asupra posibilităţii de limitare a expunerii la riscul ratei de schimb valutar pe durata creditului. Riscul ar putea fi limitat fie prin acordarea dreptului către consumator de a-şi converti moneda în care a luat creditul, fie prin alte măsuri, cum ar fi plafonarea".

Referitor la modul în care Directiva reglementează cursul la care o conversie ar trebui făcută, Gheorghe Piperea a spus: "La art. 23, alin. 3, reglementarea europeană spune că, «în cazul în care un consumator are dreptul să convertească un credit, statul membru se asigură că nivelul cursului de schimb la care se efectuează conversia este cel aplicabil în ziua conversiei, în cazul în care contractul de credit nu specifică altfel». Dar alineatul 4 spune că «statele membre se asigură că, în cazul în care un consumator deţine un împrumut în monedă străină, creditorul avertizează consumatorul periodic pe suport de hârtie sau pe alt suport durabil, cel puţin în cazul în care valoarea cuantumului total plătibil de către consumator care rămâne de rambursat sau al ratelor periodice variază cu mai mult de 20%. (...) Avertizarea îl informează pe consumator în legătură cu creşterea cuantumului total plătibil, prezintă după caz dreptul de conversie într-o monedă alternativă în condiţiile în care se poate realiza aceasta şi explică orice alt mecanism aplicabil pentru limitarea riscului ratei de schimb valutar căreia i se expune consumatorul». La noi ce se întâmplă? Se aşteaptă patru ani de zile, se încasează o cantitate de monedă naţională mai mult decât dublă faţă de cea iniţială, după care băncile spun că sunt de acord cu conversia, «având în vedere că şi Directiva subliniază că această conversie se face la cursul din momentul actual». Dar Directiva spune că dacă moneda naţională se devalorizează cu maxim 20% faţă de moneda de plată, în trei zile banca trebuie să avertizeze consumatorul şi la acea valoare se face conversia, nu după patru ani şi jumătate. În realitate, această conversie ar fi trebuit să se facă din 2009. (...) Băncile ştiau foarte bine acest lucru, după cum rezultă din Directivă, dar au dispreţuit, din 2003 şi până acum, această formă de reglementare şi nu pot fi cauţionate nici de supraveghere, nici de justiţie, ci sancţionate foarte dur".

Reclamele "înfrumuseţate" la credite sunt incriminate de legea europeană, a mai spus Gheorghe Piperea, subliniind că, potrivit legii europene, consumatorii ar trebui protejaţi împotriva promovării necinstite sau care poate induce în eroare. Materialele publicitare care nu indică o rată a dobânzii sau care nu conţin nicio cifră la costul creditului sunt înterzise, subliniază domnia sa.

Referitor la Directiva din domeniu, avocatul Piperea a ţinut să precizeze că, întrucât aceasta nu este încă în vigoare, ea nu poate fi încălcată de prevederile proiectelor legislative din Parlament pe tema reglementării situaţiei create în segmentul creditelor în valută.

Gheorghe Piperea reprezintă circa 3.000 de împrumutaţi la bănci care le-au acţionat pe acestea în judecată în cazul creditelor în franci elveţieni.