Ghiocei, nu oameni politici la Bucureşti

Un Summit de o importanţă crucială, la Paris, la care participă cele mai importante state europene au exclus România, deşi acolo urmează să se dezbată două teme cruciale de maxim interes pentru noi. Încheierea războiului din Ucraina, altfel decât în varianta Putin-Trump şi viitoarele raporturi dintre UE şi Statele Unite, care pot degenera într-un război rece.

Sunt două teme vitale din punctul de vedere al interesului nostru naţional. Şi al viitorului statului român în concertul european şi mondial. Iar noi lipsim. Cu desăvârşire. Nu vom fi prezenţi la Paris nici măcar la nivel de observatori. Aruncarea peste bord a României este de rău augur. Şi încă şi mai grav este că ne-am făcut-o cu mâna noastră. Noi suntem vinovaţi şi nu cei care ne-au manevrat pe la spate pentru lovitura de stat executată cu sânge rece, prin care voturile românilor au fost aruncate la lada de gunoi iar conducerea statului a fost decapitată. Cei care din afara României şi a interesului nostru naţional au orchestrat această operaţie, pe mâna unor politicieni trădători şi a celor nouă persoane compromise de la curtea naţională iresponsabilă au avut în calcul fix scoaterea României din joc, în vederea a tot ceea ce urmează. Şi în defintiv, ce urmează.

Până când vor răspunde la această întrebare, să mai consemnăm faptul că singurul lider politic care ar fi fost în drept să fie prezent la Paris şi să apere interesele României este Marcel Ciolacu, cel care neavând altceva mai bun de făcut se caţără prin copaci după pisici. Dar care totuşi a ajuns premier şi ca rezultat al alegerilor parlamentare în urma cărora, cu chiu cu vai, în jurul PSD s-a constituit o majoritate care în cele din urmă a dat naştere unui guvern. Alţi reprezentanţi ai statului, cât de cât legitimi, nu mai avem, cu excepţia lui Emil Hurezeanu, instalat Ministru de Externe de către Klaus Iohannis, rămas fidel acestuia şi care s-a rezumat la o simplă declaraţie prin care ne-a informat ceea ce deja ştiam şi anume că România este exclusă cu desăvârşire de la Summit. O declaraţie însoţită de o ridicare neputincioasă din umerii de ghiocel.

Şi, în definitiv, care sunt meterezele pe care ar fi trebuit să le apere România dacă nu ar fi avut loc lovitura de stat, dacă am fi avut un preşedinte cu coloană vertebrală şi un premier capabil să apere interesul naţional al României? Răspunsul la această întrebare nu este chiar complicat. România, ale cărei graniţe sunt în mare pericol şi circulă şi zvonul că în pericol ar fi până şi integritatea noastră teritorială, dar care în acelaşi timp ocupă o poziţie geostrategică de o importanţă vitală pentru toţi marii jucători ai lumii, trebuie să militeze în forţă pentru oprirea imediată a războiului din Ucraina. Pentru încheierea unui tratat de pace care să oprească conflictul armat de la graniţa noastră terestră, maritimă şi de la Gurile Dunării. Din această perspectivă, trebuie să ne plasăm de îndată cu toată energia de partea celor care intenţionează să oprească acest război. Cu alte cuvinte, avem obligaţia faţă de contemporani, faţă de fii şi nepoţii noştri şi faţă de urmaşii acestora să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a opri acest război. Iar ceea ce ne stă în putinţă este să ne plasăm fără niciun fel de ezitare alături de Administraţia Trump. Şi în niciun caz alături de nucleul dur al Uniunii Europene, care este în esenţă sorosistă, progresistă şi neomarxistă şi care doreşte continuarea cu orice preţ a acestui război, operaţiune care poate conduce la disoluţia Uniunii Europene. Dacă nu putem să participăm la Summit-ul de la Paris pentru că nimeni nu-i bagă în seamă pe ghioceii de la Bucureşti, trebuie cel puţin să ne afirmăm public poziţia şi să declarăm că suntem decişi să o apărăm prin toate mijloacele necesare în acord deplin cu Administraţia Trump.

Avocatul Dan Chitic, care în ultima vreme se manifestă în forţă în plan public, a publicat o analiză extrem de interesantă pe care nu o preiau pe Corectnews pentru că îmi displac unii termeni în care a fost redactată. Dar în esenţă are dreptate. El susţine că tratativele de pace sunt iniţiate deloc întâmplător de către Statele Unite împreună cu Federaţia Rusă pentru că, de fapt, războiul ar fi fost declanşat şi purtat între cele două puteri prin procură. Iar terenul de luptă a fost Ucraina. Chitic susţine că ruşii au dat în această bătălie şah mat americanilor şi că Donald Trump face eforturi pentru a transforma pe ultima sută de metri finalul din şah mat în pat. Mai susţine că Uniunea Europeană a căzut între scaune făcând uriaşe sacrificii dovedite inutile în urma unor decizii eronate ale Comisiei Europene condusă de Ursula von der Leyen. Şi că acesta este motivul pentru care pentru început cel puţin, Uniunea Europeană, profund ofensată în acest moment, nu a fost chemată la masa negocierilor. Şi în fine, mai susţine Chitic că politica autorităţilor de la Bucureşti s-a dovedit a fi atât de duplicitară şi atât de dezastruoasă încât nu ni s-a rezervat nici măcar rolul de chibiţi. Mai pe şleau, afirmă Chitic faptul că România s-a comportat ca o prostituată.

Avem totuşi cel puţin două atuuri pe care, indiferent de conjunctura actuală, suntem datori să le valorificăm. Poziţia noastră geostrategică, upgradată de prezenţa consistentă pe teritoriul nostru a forţelor armate ale Statelor Unite şi a forţelor armate ale statelor NATO - cât timp încă NATO mai supravieţuieşte - şi potenţialul politic indiscutabil în ceea ce priveşte promovarea în viitor a unor interese de dreapta, de tip suveranist. Din această perspectivă, vârfurile de lance sunt Călin Georgescu şi George Simion. Care, am convingerea, nu vor cădea în cursa întinsă de câţiva jucători de marcă ai statului subteran, fiecare dintre ei şi toţi laolaltă fiind produse ale organizaţiilor Soros. Să ne jucăm deci aceste atuuri, care indiferent ce vor mai unelti autorii loviturii de stat, vor părăsi terenul de joc peste nici o sută de zile.