Grecia, de la tragedie la agonia unui sfârşit de istorie

Autorii tragediilor din Grecia antică ar fi fost cuprinşi de o febră creatoare fără precedent dacă ar fi trăit în Elada zilelor noastre. Dar suferinţa poporului grec este acum prea mare chiar şi pentru ei. Tragedia începută în deceniul trecut s-a transformat într-o agonie perpetuă, al cărei sfârşit nu mai pare posibil fără intervenţia divină.

Într-o lume în care zeii au luat cu totul minţile conducătorilor, atât la Atena, cât şi în alte capitale ale zonei euro, un Sofocle sau un Eschil contemporan şi-ar fi orientat energiile creatoare către genul comediei macabre, deşi a devenit aproape imposibil ca imaginaţia să mai "bată" realitatea.

Iar realitatea arată un faliment al Greciei pe toate fronturile, dar şi un faliment al însăşi ideii de progres şi integrare europeană pe baza "planurilor" elaborate la Bruxelles.

Este iminentă ieşirea Greciei din zona euro şi din Uniunea Europeană în următoarele zile sau în următoarea lună? Deocamdată nu, deoarece Cutia Pandorei nu s-a închis, încă, deasupra speranţei.

Cu toate acestea, pregătirile pentru îndeplinirea celui mai pesimist scenariu s-au accelerat. Toate declaraţiile oficiale, atât de la Atena cât şi de la Bruxelles, nu au avut nicio credibilitate pe pieţele financiare. Ieşirile de capital s-au accelerat din a doua jumătate a anului trecut, iar soldul negativ din cadrul sistemului de plăţi TARGET2 a depăşit 96 de miliarde de euro în februarie 2015, după o creştere de peste trei ori faţă de minimul de 30 de miliarde din iunie 2014 (vezi graficul 1).

Recordul negativ a fost de 110 miliarde de euro, fiind înregistrat în noiembrie 2011. Un studiu de la BIS (Bank for International Settlements) arată că "soldul TARGET2 reflectă nu doar îngrijorările privind expunerile de credit, ci şi îngrijorările referitoare la expunerile valutare potenţiale". Cele din urmă sunt gata să fie supuse unui teribil test de stres, în condiţiile în care au apărut informaţii despre introducerea "temporară" a unei monede paralele sau "onorarea" plăţilor guvernamentale cu ajutorul "chitanţelor de mână".

Deteriorarea gravă a situaţiei finanţelor publice din Grecia a determinat şi accelerarea retragerilor din depozitele populaţiei, care au scăzut cu aproape 15 miliarde de euro de la sfârşitul anului trecut până la sfârşitul lunii februarie 2015 (vezi graficul 2).

De când au fost limitate liniile de finanţare ale băncilor greceşti de către BCE, guvernul de la Atena încearcă să plătească pensiile şi salariile angajaţilor din sectorul public prin utilizarea rezervelor de numerar rămase. O ştire recentă de la Reuters arată că sumele disponibile au ajuns la doar 2 miliarde de euro, suficiente pentru plata salariilor şi pensiilor la sfârşitul lunii, în condiţiile în care plăţile către FMI sunt de aproape un miliard de euro în prima jumătate a lunii viitoare.

În acest context, a apărut un val de informaţii şi zvonuri contradictorii, care au pus la grea încercare capacitatea autorităţilor de a le dezminţi sau nuanţa.

Cotidianul grec Kathimerini a scris despre "carantina" în care au fost plasate subsidiarele băncilor greceşti din ţările învecinate, inclusiv în România, pentru "limitarea consecinţelor unei eventuale ieşiri a statului balcanic din zona euro". O astfel de măsură este, însă, iluzorie în ceea ce priveşte stoparea contagiunii, deoarece se adresează doar efectelor imediate ale Grexit-ului.

Controversatul ministru de finanţe al Greciei, Yanis Varoufakis, a declarat că "oricine susţine că ştie ce se va întâmpla dacă Grecia va fi împinsă în afara zonei euro se înşală". Varoufakis a încercat să-şi expună punctul de vedere inclusiv în cadrul unei discuţii informale cu preşedintele Barack Obama, pe fondul continuării negocierilor dintre Grecia şi creditorii săi internaţionali în cadrul întâlnirii la nivel înalt de la Fondul Monetar Internaţional.

Înainte de întâlnirea cu preşedintele Obama, Varoufakis a acuzat, într-un discurs de la Brookings Institution din Washington, "forţele puternice din zona euro", care urmează "o politică deliberată de asfixiere a lichidităţii" pentru guvernul format de partidul Syriza.

În opinia oficialilor europeni din zona euro, ieşirea Greciei ar avea efecte mult mai reduse decât dacă s-ar fi întâmplat în 2011 sau 2012, dar "convingerea" lor se bazează aproape exclusiv pe capacitatea BCE de a acţiona pentru susţinerea pieţei obligaţiunilor guvernamentale din Portugalia, Spania şi Italia.

Optimismul lor nu este împărtăşit de George Osborne, ministrul de finanţe al Marii Britanii, care a avertizat că "lupta Greciei cu creditorii săi europeni riscă să detoneze o nouă criză globală", după cum scrie The Telegraph.

Jacob Lew, Secretarul Trezoreriei SUA, este la fel de îngrijorat. "Nu cred că cineva poate prognoza răspunsul pieţelor la o schimbare dramatică a circumstanţelor", a declarat Lew, conform unui articol din Financial Times.

În ciuda bravadei lor, acesta este şi motivul pentru care europenii sunt gata să accepte prelungirea acordului de finanţare.

"Creditorii majori ai Greciei nu sunt gata să permită ieşirea ţării din zona euro, dacă premierul Alexis Tsipras arată că este gata să accepte măcar o parte a principalelor cerinţe", se arată într-un articol Bloomberg, apărut înainte de noua rundă de negocieri de sâmbăta trecută.

În aceeaşi direcţie se îndreaptă şi acţiunile BCE, care a extins valoarea programului ELA (Emergency Liquidity Assistance), administrat de Banca Greciei, până la 74 de miliarde de euro. Pe fondul ieşirii masive a depozitelor, ELA reprezintă unica sursă de lichiditate pentru băncile din Grecia din februarie 2015, după suspendarea facilităţii de finanţare de la BCE.

În acest moment şi în aceste condiţii, prelungirea agoniei Greciei pare a fi garantată cel puţin până în luna iulie 2015. Se pare că unul dintre obiectivele autorităţilor europene este depăşirea cu bine a alegerilor parlamentare din Marea Britanie. Un default suveran al Greciei înainte de 7 mai 2015 ar putea conduce la avansul considerabil al forţelor politice care se pronunţă în favoarea organizării unui referendum pentru ieşirea Regatului Unit din UE.

Flexibilitatea sau, poate, resemnarea Germaniei în faţa succesiunii rapide a evenimentelor din jurul Greciei, reflectată prin declaraţiile cancelarului Angela Merkel şi a ministrului de finanţe Wolfgang Schäuble, a deschis calea speculaţiilor privind implicarea iminentă a Rusiei.

Ultima ştire în acest sens, referitoare la un avans de până la 5 miliarde de euro pentru construirea unei conducte de gaze, care să conecteze proiectul Gazpromului din Turcia cu Europa, a fost dezminţită şi apoi reluată în presa europeană.

Sursele citate de cotidianul britanic The Telegraph arată că semnarea acordului poate avea loc chiar în această săptămână, iar responsabilul proiectului este Panagiotis Lafazanis, ministrul energiei din cabinetul Tsipras.

Semnificaţia finalizării acestui acord dintre Rusia şi Grecia este descrisă în termeni foarte clari chiar de ministrul Lafazanis: "Nu poate să existe un acord cu puterile neo-liberale şi neo-colonialiste care conduc UE şi FMI decât dacă Grecia ameninţă cu adevărat cele mai adânci interese economice şi geostrategice ale lor". În aceste condiţii, este de aşteptat ca preşedintele Vladimir Putin să transforme "pionul" numit Grecia într-o piesă cu mult mai mare greutate pe tabla de şah a Europei.

Până atunci, ieşirea Greciei din zona euro se amână, deoarece forţele şi interesele politice sunt, deocamdată, mai puternice decât cele economice. Analistul american James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", a afirmat de mai multe ori în ultimul an că acest lucru nu se va întâmpla, deoarece "moneda unică este un proiect politic şi nu unul economic".

Din păcate, dorinţele politice, oricât de altruiste şi progresiste sunt ele, trebuie susţinute de economii funcţionale şi performante, un deziderat care nu poate fi atins prin planificare centralizată şi directive birocratice de la Bruxelles.

Astfel, până când cetăţenii din "leagănul democraţiei" nu îşi vor depăşi teama faţă de catastrofa promisă de toate scenariile în care dorinţele autorităţilor europene nu sunt îndeplinite, agonia Greciei va continua.