GRECIA PE FAŢĂ ŞI PE DOS Cât va mai dura "experimentul souvlaki"?

Autorităţile europene şi cele "pocăite" de la Atena încearcă să ne demonstreze că vom asista la o premieră mondială în Grecia, unde creşterea TVA şi lărgirea bazei de impozitare ar trebui să conducă la ieşirea ţării din depresiunea economică a ultimilor ani şi reluarea creşterii.

Pe fondul forţării trecerii prin Parlament a legislaţiei cerute de creditori, guvernul Tsipras a anunţat noile majorări ale TVA. Blogul "Keep Talking Greece" (KTG) consideră "nebuneşti" creşterile cu 10 puncte procentuale, până la 23%, a cotelor aplicate în turism şi pentru o gamă largă de produse alimentare.

Dar dincolo de majorări, iraţionalitatea atinge cote extreme prin confuzia care va fi generată la aplicarea noilor cote. Astfel, pentru un souvlaki simplu cota este de 13%, dar creşte la 23% dacă se adaugă sare. Amestecul de carne tocată vită-porc este taxat cu 13% în cazul unei proporţii de 40%-60% şi cu 23% dacă raportul este invers.

În total, peste 40.000 de produse alimentare se vând de câteva zile cu TVA de 23%, iar costul suplimentar mediu lunar pentru o gospodărie ajunge până la 55 de euro, în timp ce costul anual total va fi de 650 de milioane de euro, conform estimărilor de pe blogul KTG.

Cota TVA rămâne la 13% pentru utilităţi şi combustibil, dar se elimină o serie de facilităţi fiscale importante pentru insule.

Oare numărul funcţionarilor publici trebuie şi el majorat, astfel încât colectarea TVA să îndeplinească cerinţele creditorilor?

Pe lângă aspectele tragicomice ale unui sistem fiscal care şi-a depăşit limitele de funcţionare prin complexitatea sa, efectele noului cadru de impozitare se vor dovedi extrem de negative pentru sistemul bancar.

Acesta se confruntă deja cu o subcapitalizare cronică, pe fondul creşterii accentuate a creditelor neperformante.

Creşterea şi extinderea impozitării va determina accentuarea tendinţei de reducere a veniturilor disponibile ale populaţiei. O mare parte dintre clienţii instituţiilor financiare nu-şi mai îndeplinesc, deja de multe luni, obligaţiile de plată, după cum scria luna trecută Financial Times.

"Default-ul strategic a devenit un mod de viaţă pentru o clasă de mijloc altădată prosperă", scrie cotidianul financiar britanic, în condiţiile în care "circa 70% dintre creditele ipotecare restructurate nu mai sunt plătite, deoarece oamenii cred că executările silite îi vor afecta doar pe proprietarii de vile mari", după cum a declarat un bancher.

Atitudinea faţă de rambursarea creditelor ipotecare a fost determinată şi de promisiunile anterioare ale partidului Syriza, care a anunţat că se vor lua măsuri pentru evitarea executărilor silite în cazul gospodăriilor cu venituri reduse.

De cealaltă parte a bilanţurilor bancare ar trebui să existe pasivele pentru finanţarea acestor "active", însă instituţiile financiare s-au confruntat cu retrageri masive ale depozitelor populaţiei, al căror volum a fost depăşit de curând de finanţările de la BCE în cadrul programului ELA (Emergency Liquidity Assistance), după cum a declarat Mario Draghi la ultima conferinţă de presă a instituţiei.

După "capitularea" guvernului Tsipras în faţa creditorilor internaţionali, băncile, prin vocea preşedintelui Asociaţiei Băncilor din Grecia, au făcut un apel pentru revenirea depozitelor, deoarece "băncile sunt absolut de încredere", după cum se arată pe blogul KTG. Se pare că ceea ce a urmat a fost un hohot general, în condiţiile lipsei totale a încrederii într-un sistem bancar deloc transparent cu privire la rata creditelor neperformante din portofoliu.

Nu trebuie să ne mire, deci, apariţia rapidă a prognozelor privind ieşirea Greciei din zona euro. Cea mai mare parte a economiştilor care au participat la un sondaj recent Bloomberg consideră că "Grecia ar putea ieşi din Euro până la sfârşitul lui 2016".

Pentru a tempera pesimismul pieţelor, comisarul european Pierre Moscovici a venit cu o declaraţie referitoare la posibilitatea reducerii poverii datoriilor Greciei, dar numai după îndeplinirea tuturor cerinţelor din al treilea program de bailout şi numai sub forma reducerii dobânzilor şi a creşterii maturităţii, după cum scrie Bloomberg.

Alvaro Nadal, consilierul economic al premierului spaniol Mariano Rajoy, consideră că discuţiile de pe marginea reducerii poverii datoriei nu reprezintă decât "distragerea atenţiei de la adevărata problemă, repararea economiei Greciei". Dar poate fi "reparată" economia prin creşterea taxelor, care vor afecta semnificativ competitivitatea sa externă?

În opinia lui Nadal, problema datoriei poate fi amânată, deoarece "deşi nivelul acesteia este ridicat, dobânda este scăzută", mai scrie Bloomberg. Din păcate, o astfel de atitudine arată cât de depăşite sunt autorităţile europene în ceea ce priveşte dinamica datoriilor suverane nu doar din Grecia, ci şi de la nivelul întregii zona euro. Orice dobândă pozitivă este extrem de mare dacă economia se va sufoca sub povara fiscalităţii.

O analiză recentă de la Citigroup, preluată de Zerohedge, estimează contracţii semnificative ale PIB-ului în perioada 2015-2017, pe fondul scăderii investiţiilor şi a consumului public şi privat.

În aceste condiţii, rata şomajului ar putea ajunge până la 30,2% în 2017, pe fondul creşterii deficitului primar al bugetului (n.a. diferenţa dintre venituri şi cheltuielile care nu includ plata dobânzilor pentru datoria publică) până la 2,7% din PIB. Pentru atingerea obiectivului stabilizării datoriei, creditorii internaţionali consideră că este nevoie de un excedent primar de circa 3,5% din PIB pentru mulţi ani de aici încolo.

Surpriza o constituie, însă, inflaţia. Creşterea indicelui armonizat al preţurilor va ajunge la 16,2% în 2016 şi 22,5% în 2017, conform estimărilor Citi. Nu, nu este vorba de scenariul abandonării monedei unice şi a trecerii la drahmă, ci de cel al rămânerii în zona euro!

Ridicarea restricţiilor privind circulaţia capitalului reprezintă o prioritate absolută, dar şi acceptarea reducerii datoriei publice cu cel puţin 130 de miliarde de euro, astfel încât să existe şanse pentru supravieţuirea Greciei, după cum mai scriu analiştii băncii americane.

O ştire din cotidianul Kathimerini arată că aproape un sfert dintre companiile greceşti consideră opţiunea mutării în altă ţară, deoarece blocajul financiar se extinde rapid şi se amplifică problemele de aprovizionare cu materii prime şi cele referitoare la plata furnizorilor.

Poate că prognozele Citi sunt nejustificat de pesimiste, dar evoluţia crizei europene din ultimii ani a demonstrat, cel puţin în cazul Greciei, că şi cele mai pesimiste estimări s-au dovedit, adesea, foarte optimiste.

În ciuda teoriilor economice acceptate, care nu includ inflaţia accelerată pe fondul recesiunii, ţara pare să se îndrepte tocmai către acest scenariu imposibil. Oare cât va mai dura experimentul Grecia?