Grexit...Brexit...Czecxit...

După cum era de aşteptat, jalnica farsă a guvernului Cameron, "Noi ne facem că vrem să ieşim din UE, voi ne mai daţi nişte avantaje şi toată lumea-i mulţumită"face valuri, iar unele dintre ele ar putea fi mult mai mari decît şi-au dorit organizatorii circului. Tema posibilei restructurări a UE, de data aceasta prin plecări, a devenit una foarte serioasă. Ieşirea Greciei nu mai este de mult o simplă ipoteză discutată de dragul scenariilor sau pentru uzul presei. Evoluţia economică, dar mai ales cea politică, complicată de tema gestiunii fluxurilor de refugiaţi pe ruta balcanică şi de "eterna" competiţie cu Turcia, în care Atena, ca şi Ankara, de altfel, vrea să marcheze puncte din orice poziţie, nu face decît să complice ecuaţia rămînerii elenilor în zona euro şi, per ansamblu, în UE. Astăzi, spre disperarea Atenei, instituţiile şi oamenii politici importanţi ai Europei repetă pe toate tonurile că Turcia a devenit mai importantă pentru Europa, decît Grecia. Rezultatele aşa ziselor restructurări economice şi bugetare, au adîncit recesiunea, sărăcia şi nemulţumirea socială, iar creşterea capacităţii de plată a datoriilor este mai mult o dorinţă decît o realitate. Între timp politicienii de la Atena sunt mai preocupaţi să-şi păstreze poziţiile şi puterea electorală, decît să lucreze pentru a ajuta Grecia să iasă din fundătura în care se află.

Nici la Londra lucrurile nu se simplifică după "victorioasa" întoarcere a lui Cameron de la Bruxelles cu mandatul concesiilor în dinţi. Jumătate din miniştri guvernului pe care îl conduce nu cred că ceea ce a primit Marea Britanie schimbă radical datele problemelor pentru care maşinăria votului plebiscitar a fost pusă în mişcare, ca să nu mai vorbim de baza partidului şi de liderii locali. Ca să taie avîntul rezistenţei de la bază, Cameron a anunţat un fel de reformă a structurii partidului, care reduce numărul asociaţiilor locale şi scade considerabil puterea lor politică. Nu este sigur că planul, deja anunţat, va putea fi transformat în realitate, întrucît reacţiile negative din partea unor membri influenţi ai conservatorilor nu sunt deloc favorabile acestei transformări care ameninţă mai degrabă să dizolve partidul, decît să-l întărească. Este adevărat, unele "răzgîndeli" îi sunt acum favorabile lui Cameron care s-a pus în fruntea partidei "Noi vrem în UE!". De acolo de unde pînă de curînd s-a spus că vine unul dintre cele mai consistente impulsuri ale mişcării anti-UE, marile corporaţii financiare, fondurile de investiţii etc au apărut semnale care arată clar că această parte a "industriei" britanice este favorabilă rămînerii şi atrage atenţia serios asupra costurilor greu de estimat ale unei extrageri britanice din sistemul UE. Vestea proastă pentru Cameron este că partida adversă are acum un lider serios, din rîndul conservatorilor şi nu din periferia spectrului politic (ukip), Boris Johnson, Lord Mayor of the City of London.

Iar, pentru ca situaţia şi stabilitatea UE să fie încă şi mai zdravăn zguduite, în gama de nuanţe ale "exiturilor" a apărut şi Cehia. De ce ar părăsi această ţară UE? Cît se poate de simplu, întrucît balanţa beneficii-costuri se înclină tot mai mult spre costuri, iar unele dintre acestea, mai ales cele politice şi sociale create de haosul refugiaţilor şi deciziile alandala de la Bruxelles, sunt considerate şi la Praga inutile, prea mari şi, la urma urmei, inacceptabile.