Guvernanţă corporativă, dar nu pentru oricine!

Ion Ţiriac pare că vrea să renunţe la banca cu acelaşi nume (după cum a scris presa italiană săptămâna trecută), dar nu este singurul acţionar minoritar al ei.

Alături de domnia sa se mai află un număr de investitori, care au împreună 4,5% din bancă, adică de zece ori mai puţin decât deţine Ţiriac (45%).

Minoritarii mărunţi susţin că nu au, însă, aceleaşi drepturi ca Ion Ţiriac, căruia majoritarul i-a acordat libertatea să părăsească acţionariatul, când o doreşte (cu promisiunea că îi va cumpăra acţiunile).

Unul dintre ei s-a arătat bucuros de informaţia cu privire la posibila vânzare, declarând că speră că grupul italian UniCredit (majoritarul) va "arăta acţionarilor români respectul pe care, sunt convins, îl arată celor italieni".

UniCredit Ţiriac Bank (a nu se confunda cu UniCredit Italia) nu este singura bancă unde micii acţionari se plâng că nu sunt trataţi corect de acţionarii mari.

Unii minoritari de la Raiffeisen Bank România şi BCR reclamă că majoritarii încearcă să îi scoată din acţionariat prin acţiuni în forţă.

Mai exact, Adunarea Generală a Acţionarilor Raiffeisen a hotărât creşterea de un milion de ori a valorii nominale a acţiunilor, în timp ce AGA BCR a împuternicit conducerea să poată să restrângă dreptul de preferinţă al acţionarilor la majorări de capital viitoare (vezi caseta).

Dacă Raiffeisen şi BCR au procedat legal, rămâne să decidă instanţele.

Rămâne, însă, întrebarea: au acţionat ele în spiritul legii?

La o conferinţă recentă despre guvernanţa corporativă în instituţiile financiar-bancare, reprezentantul uneia dintre cele mai mari firme de consultanţă din lume s-a adresat membrilor de Consilii de Administraţie sau de Supraveghere din bănci, spunându-le că trebuie să aibă în vedere nu doar litera, ci şi spiritul legii.

O fi crezut consultantul că persoanele respective nu cunoşteau acest principiu de guvernanţă corporativă exprimat public de multe ori, în ultima vreme?

Sau ştia că, deşi îl cunosc, nu îl aplică?

Cazurile de la Raiffeisen şi BCR par să indice că, mai degrabă, răspunsul din urmă este cel corect.

De asemenea, ele umbresc imaginea lui Steven van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank România, şi a omului de afaceri Florin Pogonaru, membru în Consiliul de Supraveghere al BCR şi unul dintre cei mai importanţi acţionari ai SIF Oltenia.

Primul a propus creşterea de un milion de ori a valorii nominale a acţiunilor băncii, în timp ce despre cel de al doilea voci din piaţa de capital afirmă că ar avea un rol în demersul Erste să dilueze participaţia SIF5 la BCR (având în vedere că se află în conflict cu Tudor Ciurezu, preşedintele societăţii de investiţii financiare).

În acelaşi timp, Steven van Groningen şi Florin Pogonaru se numără printre personalităţile cele mai implicate în promovarea mesajului că mediul de afaceri autohton trebuie să devină mai prietenos cu investitorii, ceea ce presupune un comportament corect faţă de toţi cei implicaţi în afaceri.

(Steven van Groningen este şi preşedintele Coaliţiei pentru Dezvoltarea României şi vicepreşedinte al Consiliului Investitorilor Străini, iar Florin Pogonaru conduce Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România).

Mesajul pe care cei doi îl transmit în public nu pare să fie în concordanţă cu iniţiativele lor din băncile în care sunt implicaţi.

Acţionarii minoritari trebuie trataţi corect doar când sunt investitori străini cu forţă financiară?

Ne aflăm în mijlocul fabulei lui Grigore Alexandrescu, "Câinele şi căţelul", în care rolul dulăului Samson, "ce lătra foarte tare", va fi jucat de puternicii investitori privaţi, care cer un comportament din partea statului, dar nu sunt dispuşi să fie, la rândul lor, corecţi cu cei mai mici decât ei.

Căţelul Samurache cel naiv, care se visează egal cu cei mari, nu prea se mai regăseşte printre micii investitori din ţara noastră.

Aceştia suportă, de mai bine de douăzeci de ani, abuzuri din partea marilor investitori, fie ei români sau străini, a căror forţă în justiţie este mult mai mare.

În pielea "boului oarecare" ne aflăm noi, cei care ascultăm mesajul lor, la conferinţe sau la televizor, sau îl citim în paginile ziarelor.

P.S.1 Pe lângă absenţa subiectului micilor acţionari ai UniCredit Ţiriac Bank, am mai observat şi un interes scăzut, din partea presei, pentru procesul pe care SIF Oltenia l-a intentat BCR, deşi informaţia era disponibilă public, pe site-ul BVB.

Ce a determinat acest interes scăzut?

Dorin Băleanu (acţionar minoritar Raiffeisen; vezi caseta) ne-a declarat că a mai relatat nemulţumirea sa faţă de conducerea Raiffeisen unui ziar financiar, însă reporterul cu care a discutat i-a răspuns că nu poate să scrie despre acest subiect, ca urmare a relaţiei financiare pe care respectiva publicaţie o are cu banca.

P.S.2 Oare cum s-ar descurca băncile în cauză dacă ar avea de-a face cu investitor activist, ca Fondul Proprietea sau fondul de hedging Elliott, principalul său acţionar?