Ia foc obrazul clasei politice?

A explodat o bombă cu ceas. Epilogul primului act al uriaşului scandal Roşia Montană. Când aproape nimeni nu se mai aştepta, România a câştigat un proces care putea să ne coste 7 miliarde de dolari. Dacă pierdeam în plin an electoral, urma să aibă loc un scandal politic fără precedent. Dar acum, că am câştigat? Se pune batista pe ţambal?

Sub nicio formă! Tămbălăul ar putea să fie chiar şi mai mare. Şi într-o ipoteză, şi-n cealaltă, aveam şi avem obligaţia să stabilim, cu nume şi prenume, lista completă a celor care au încercat să arunce în aer România şi în ciuda victoriei noastre la mustaţă, au şi reuşit în bună parte. Voi dezbate această temă, dar nu înainte de a-i mulţumi în numele meu dar şi în numele românilor dacă am asentimentul acestora doamnei Crenguţa Leaua, o excepţională specialistă în arbitraj, profesor la facultatea de drept administrativ de la ASE, care s-a zbătut ca o leoaică în tăcere împreună cu întreaga sa echipă până când a reuşit să facă praf şi pulbere la Washington întreaga făcătură Gold Corporation.

Să nu fi ştiut autorităţile de la Bucureşti că aveam şanse reale de a câştiga acest proces? De ce ni s-a spus, în ultima vreme, că vom pierde şi că statul român va trebui să facă fel de fel de exchibiţii pentru a reuşi să-şi plătească penalizările?

Motivul, deşi de înţeles, este de neaşteptat. În plin război electoral, trebuia anatemizat şi ars de pe faţa pământului tot ce a mai rămas din fostul partid USR în frunte cu Dacian Cioloş. Ca şi când toţi românii suferă de orbul găinii. Ca şi când noi nu am şti că din patrimoniul UNESCO, pentru care Cioloş a pus semnătura, nu face parte întregul perimetru aurifer. Ci doar o zonă care, exploatată fiind cândva de către romani, a devenit istorică. Dar Cioloş şi tot ce mai este legat de domnia sa trebuia lovit în moalele capului. La pachet cu Cătălin Drulă, actualul şef USR. Care a cotizat la o societate de brokeraj. Aceasta, în numele lui, cumpără şi vinde acţiuni pe diverse burse. Între altele şi pe bursa de la Toronto. Unde, ce să vezi? În ultimele câteva săptămâni, de când s-au reaprins spiritele generate de scandalul Roşia Montană, preţul acestora a crescut de patru ori. Numai că, atenţie, suma totală tranzacţionată este relativ modestă. Astfel încât saltul pentru toţi investitorii nu a fost, de această dată, decât de câteva milioane de dolari. O nimica toată! Dacă ne raportăm la perioada de glorie a bursei de aur de la Toronto, când jongleriile verbale ale unui Băsescu şi ale unui Ponta au generat câştiguri colosale pentru cei care cunoşteau cu o zi înainte conţinutul declaraţiilor care urmau să fie făcute de la cel mai înalt nivel. Am fost primul în acea perioadă care a publicat grafice concludente despre fluctuaţiile generate în mod intenţionat de cei doi pe bursa de la Toronto, i-am acuzat de premeditare şi de complicitate şi de atunci şi până azi, nici Băsescu şi nici Ponta nu au reacţionat. Acelea au fost marile tunuri pe bursa din Toronto şi nu câştigul modest, dacă el există cu adevărat, al lui Cătălin Drulă. La fel, nici Cătălin Drulă nu are dreptate şi este tot rău intenţionat atunci când îl atacă pe Marcel Ciolacu, afirmând că acesta ar fi manipulat bursa de la Toronto în interes personal. Argumentele în apărarea acestuia sunt aceleaşi.

Totuşi, deznodământul acestui proces internaţional, cu o miză uriaşă, abia urmează să se producă. Marcel Ciolacu are de dat o singură socoteală. Trebuie să ne explice cum se face că s-a înşelat. Nu cumva a fost dezinformat chiar de către consilierul lui onorific, Victor Viorel Ponta, care a fost şi este implicat până în gât în afacerea Roşia Montană? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci trebuie să îşi asume această uriaşă prostie. Dar mai trebuie să-şi asume ceva. Să-şi onoreze angajamentul pe care şi l-a luat de curând şi asupra căruia a revenit chiar ieri, de a pune la dispoziţia opiniei publice şi, fireşte, la dispoziţia organelor de urmărire penală, întregul dosar Roşia Montană. Să-l desecretizeze! Dar şi să ne explice de ce, în definitiv, a fost secretizat.

Dosarul Roşia Montană este o cutie a pandorei care va exploda literalmente în obrazul clasei politice. Se va vedea câţi funcţionari publici, mai înalţi sau mai puţin înalţi au fost complicii acestei făcături, montate de Gold Corporation, o societate care, de fapt, nu a avut nicio intenţie de a exploata aurul de la Roşia Montană şi nici nu are vreo competenţă în acest sens sau vreo expertiză, şi nici măcar nu a deplasat în teren, măcar pentru a face o simulare, utilaje în scopul deplasării. Cine sunt aceşti complici români şi cu ce s-au ales ei. Tocmai ne-a trecut pe la ureche un glonţ dum dum. Vrem să ştim cine l-a tras.

Vrem să ştim care este răspunderea tuturor guvernelor de la Victor Ponta încoace pentru pericolul uriaş care a ameninţat România. Deci, domnule Marcel Ciolacu, puneţi dosarul pe masă. Chiar dacă colegi de-ai dumneavoastră vor fi ciuruiţi.