Impozitarea specială a sectorului financiar în Uniunea Europeană

Modelul românesc de impozit bancar la activele bancare, este unul unic la nivel mondial, în condiţiile în care această cotă de impozit este legată de evoluţia indicelui de piaţă ROBOR, fapt ce poate afecta negativ mecanismul de transmitere a politicii monetare a băncii centrale, explică Cistian Biachi, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României, într-un articol publicat pe blogul Opinii BNR.

"De la 1 ianuarie 2019, România a intrat în clubul statelor membre UE ce aplică impozit bancar la activele bancare. Există însă deosebiri între modelele de impozitare asupra activelor bancare implementate în aceste trei ţări (România, Ungaria şi Polonia, n.r.). Obiectivele declarate, perimetrul de aplicare, baza de impunere variază de la un stat la altul, ceea ce conduce la consecinţe diferite, atât pentru instituţiile financiare, cât şi pentru economiile naţionale. De exemplu, modelul românesc are o trăsătură distinctivă (unică pe plan european şi, din câte cunoaştem, la nivel mondial): cota de impozit este legată de evoluţia unui indice de piaţă (ROBOR), fapt de natură să afecteze negativ mecanismul de transmitere a politicii monetare a băncii centrale. Mai mult, dacă în România obiectivul declarat este cel de a acţiona asupra comportamentului băncilor care stabilesc indicele ROBOR, autorităţile poloneze şi ungare recunosc că doresc să utilizeze încasările din impozitul bancar ca venituri bugetare", se arată în articolul publicat de Cristian Bichi.

Potrivit acestuia, din 14 state membre UE, care au introdus impozitul bancar începând cu anul 2009, doar două ţări au decis să impoziteze activele ajustate (Ungaria şi Polonia), însă impozitul aplicat de cele două ţări central-europene are ca particularitate faptul că resursele financiare colectate sunt destinate finanţării cheltuielilor publice generale şi nu acoperirii costurilor publice derivate din falimente bancare, cum este în cazul altor ţări UE, conform unui comunicat de presă remis Redacţiei noastre.

Mai mult, Bichi precizează faptul că, în marea lor majoritate, ţările ce au introdus impozitul bancar au respectat recomandările FMI: cota de impozit se aplică pasivelor bancare excluzând capitalul şi depozitele garantate, astfel încât partea cea mai riscantă a fondurilor băncilor sa fie impozitată. Acesta oferă exemplul Germaniei care a introdus un impozit bancar în 2011 pentru a alimenta un fond de restructurare bancară proiectat a atinge nivelul de 70 miliarde de euro.

Potrivit comunicatului, impozitul bancar (Bank Levy) reprezintă modelul de impozit cel mai des utilizat de către statele membre UE, care au recurs la noi forme de impozitare a instituţiilor financiare începând cu anul 2009. Scopul acestui impozit, denumit 'contribuţie la stabilitate financiară' de către FMI şi 'impozit de stabilitate' de către Comisia Europeană, este de a recupera cheltuielile publice făcute de guvernele naţionale pentru salvarea instituţiilor bancare şi, în special, de a finanţa costurile unei crize financiare viitoare. Fondurile obţinute sunt acumulate într-un fond dedicat, fie vărsate la bugetul de stat. În cazul impozitului bancar, baza de impozitare este reprezentată de totalul de bilanţ sau de anumite elemente de bilanţ de natura activelor sau pasivelor.

"În marea lor majoritate, ţările ce au introdus impozitul bancar au respectat recomandările FMI: cota de impozit se aplică pasivelor bancare excluzând capitalul şi depozitele garantate, astfel încât partea cea mai riscantă a fondurilor băncilor să fie impozitată. Din 14 state membre UE, care au introdus impozitul bancar începând cu anul 2009, doar două ţări au decis să impoziteze activele ajustate (Ungaria şi Polonia), iar alte două ţări au ales ca asietă activele ponderate în funcţie de risc (Franţa şi Finlanda). Impozitul bancar aplicat de cele două ţări central-europene are ca particularitate faptul că resursele financiare colectate sunt destinate finanţării cheltuielilor publice generale şi nu acoperirii costurilor publice derivate din falimente bancare, cum este în cazul altor ţări UE. Impozitul din Finlanda a fost temporar, iar cel din Franţa a avut în vedere reducerea riscului sistemic, fiind aplicat doar băncilor mari, cu un capital mai mare de 500 de milioane de euro. Cotele de impozit bancar au fost stabilite în multe ţări sub nivelul recomandat de FMI, de cel mult 0,2% anual, dar au atins şi valori ridicate de 0,4% în Slovacia şi de 0,53% în Ungaria (cote maxime iniţiale, ce au fost apoi reduse)", scrie Bichi în materialul intitulat "Impozitarea specială a sectorului financiar în Uniunea Europeană".

În România, Guvernul a stabilit, prin ordonanţa 114/29 decembrie 2018, impozitarea activelor financiare ale băncilor în cazul unui nivel al ROBOR mai mare de 2%, contribuţie numită iniţial de autorităţi "taxă pe lăcomie".

OpiniiBNR.ro este o platformă - forum pe care specialiştii din Banca Naţională a României dezbat principalele evoluţii macroeconomice şi financiare locale şi internaţionale. Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziţia oficială a Băncii Naţionale a României şi nu implică sau angajează în niciun fel această instituţie.