Împrejurări şi fatalităţi

Viaţa politică a României stă între două semne, ca într-o paranteză. La deschidere, împrejurarea. La închidere, fatalitatea! Doar o altfel de împrejurare. Una căreia nu ai cum să te opui. Îţi consumă consecinţele fără să poată fi tulburată de eventualele reacţii ale personajelor cu viaţa şi destinele cărora se joacă. "Dă-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejurări ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare (mîingîie şi umflă cuvintele distilîndu-şi tonul şi accentul) ce, dacă vom lua în consideraţie trecutul unui stat constituţional, mai ales un stat tînăr ca al nostru, de abia ieşit din....". Iată cadrele imuabile în care au loc manifestările, mai mult sau mai puţin semnificative, ale vieţii noastre politice! Pe bucăţi sau dintr-o bucată, la noi toate depind de împrejurări şi totul este "rezolvat" de o fatalitate.

Vine valul patru de Covid, dacă nu ştiaţi! Cum, de unde, cînd? Păi, nu ne-am vaccinat? Nu ne vaccinăm? Nu ne mascăm? Nu ţinem distanţa reglementară faţă de nasul şi gura vecinului? Ba da, dar nu se pune! Valul vine şi ce e val... nu... nu... lăsaţi dumneavoastră poezia şi pe Eminescu în pace, că nu ţine. Nu trece, aşa, cu una cu două! Mai întîi lasă urme, crize, victime, bolnavi, morţi şi "răniţi", dezastre prin spitale, că despre economie oricum prea mult rost nu mai are să vorbim. Restricţii, restricţii şi iar restricţii, că dacă nu mama iadului vă ia. Şi segregare. Păi, nu e la mintea omului? Ba, e! Dacă te-ai vaccinat intri la mall sîmbătă şi duminică iar, dacă nu, stai şi faci trotuarul pe afară şi intri la mall marţi, cînd e închis pentru curăţenie şi dezinfectare. Dacă vrei să mai lucrezi la spitalul sau la şcoala sau la oricare altă instituţie a statului te vaccinezi de grabă pînă nu e prea tîrziu şi nu apucă să te dea afară din schemă, iar dacă nu, emigrezi unde vrei sau stai ca orbeţii cu mîna întinsă la colţul lui Butculescu, ajuns de blestemele coanei Tarsiţa Popeasca, văduva lu priotu Sava, de la Caimata, care a dărîmat-o Pache cînd a făcut bulivardu ăl nou... Împrejurările acestui al patrulea val, determinat de varianta delta de mutaţie a virusului, anunţat cu surle şi trîmbe de contingentul fundamentaliştilor interdicţionişti, condus de Arafat, sunt la fel de obscure, ca şi cele care au mînat de la spate valurile unu, doi şi trei. Apropos, cu alfa, beta şi gama cum mai stăm? Au murit, mai sunt active, la mai răspîndeşte cineva? Se mai îmbolnăveşte careva de ele? Sau e ca la modă, ce s-a purtat luna trecută, acum nu mai merge. Aşteaptă toată lumea colecţia gama, de toamnă-iarnă? "Vom ajunge la mii de cazuri în septembrie", ne anunţă,, nimeni altul decît responsabilul cu vaccinarea românilor. Pe ce s-o fi bazînd? Nici unul dintre aceşti trompeţi ai apocalipsei, varianta patru, nu are nici cea mai mică înclinaţie să ofere vreun temei pentru susţinerile sale. Ei ştiu! Noi, evident, nu avem cum şi nici de unde să ştim, altfel, decît de la ei!!! Cît despre ideea că datele privind situaţia epidemiologică ar trebui să fie publice şi să poată suporta analize critice alternative, ea este pentru autorităţile din România echivalentul unei înjurături cu draci în poarta Raiului. Hai sictir, bă viermilor, păi, ce nu vă e de ajuns că vă spun EU, trimisul lui Dumnezeu pe pămîntul vostru bicisnic??? Iar dacă nu vă ajunge, vorba ipistatului, a lui Ipingescu... de... "Despărţirea" e aproape, să poftească cu lăcrimaţie careva că-i împlinim noi cît îi mai lipseşte!!! Doar nu o să credeţi acum că Ipingescu şi Arafat s-au nimerit, aşa, ca din întîmplare, amîndoi, reprezentanţi ai autorităţii miliţieneşti, responsabilă cu paza ordinii şi a liniştii publice!

Tot ce ne rămîne de făcut este să aşteptăm fatalitatea care va "rezolva" şi valul patru. O întruchipare a acestei forţe a destinului ar putea fi tabăra moderaţilor anti-fundamentalişti ai apocalipsei care au deocamdată în scaunele de la Cotroceni şi Palatul Victoria doi susţinători de seamă. Preşedintele zice că s-o lăsăm mai moale cu valul patru... dacă ne vaccinăm şi suntem rezonabili putem să trecem şi fără el prin viaţă. Cîţu îi ţine hangul şi zice că el de interdicţii şi închiderea economiei nu mai vrea să audă, mai ales acum cînd ne pregătim să dăm nas în nas cu valul miliardelor care se vor revărsa din planul ăla care stă pe masa Comisiei Europene, la aprobare, dar care nu se prea aprobă. Mă rog, deocamdată! Doar nu o să fie România singura ţară din galaxie fără plan de rezilienţă şi repornire a economiei, aprobat! Cealaltă faţă binevoitoare a fatalităţii ar putea să fie virusul însuşi. Lumea a circulat în această vară, e adevărat, dar majoritatea au plecat fără virus şi tot aşa s-au întors, dovadă testele făcute înainte de ieşire şi la revenirea în ţară. Cît despre virulenţa dezvoltării mutaţiei delta pe plaiurile mioritice, nimic din ceea ce ştim pînă acum nu ne spune că ea ar fi neapărat în măsură să ne prăbuşească din nou în schema dramatică de acum mai cîteva luni în urmă. Sigur, se poate şi invers! Da, de ce să fim pesimişti şi să punem neapărat răul înainte? Poate ne fereşte şi pe noi Ăl de Sus, de data asta, că doar vede cît suntem de neajutoraţi şi cum dăm în gropi de "isteţi" ce suntem, chiar şi cînd stăm pe loc, cînd nu facem măcar un pas: nici înainte, nici înapoi, nici la dreapta, nici la stînga. Ca acu, bunăoară!