Acum circa o săptămână mă jucam cu telecomanda televizorului. Ocazie cu care am descoperit că încă aveam postul public TVR1 în grila de programe pe care le recepţiona aparatul. M-am mirat. Obişnuiesc să şterg din memoria televizorului toate posturile pe care nu doresc să le văd. Aşa s-a dus postul individului care a fugit în Serbia - alături de multe altele care difuzează manele sau tot felul de insanităţi. Credeam că "executasem" şi TVR1. Aşa că m-am oprit un moment să văd ce se întâmplă.
Pe ecran, un fel de lălăială. Se numeşte "muzică populară", deşi nu are nimic de-a face cu muzica ţăranului român. Dar ce m-a frapat a fost faptul că spectacolul era construit în jurul unui cunoscut interpret, pe care îl ştiam de prin anii 1970.
Am început să am o bănuială. În zilele următoare am mai revenit pe TVR1. Glume din anii 1980, cu Gică Petrescu. Filme cu Piedone, din anii 1970.
Ce înseamnă toate acestea? Pentru mine, a "picat fisa" abia când am vizionat un clip de pe un canal YouTube rusesc care se numeşte "1420 by Daniil Orain". Omul are curaj. Vă invit să îl vizitaţi. Habar nu am cum acest Daniil Orain încă nu a ajuns, în dictatura lui Putin, să se aplece pe fereastră... Îi urez multă sănătate, sincer.
Într-unul dintre interviurile pe care le-a luat pe stradă, unor ruşi oarecare, Orain i-a întrebat ce ar fi dacă Ucraina ar învinge Rusia. Aşa cum vă aşteptaţi, opinii diverse. Multe, radicale, de genul "Ucraina trebuie să ne ceară iertare". Însă răspunsul unei femei de vârstă medie m-a frapat. După ce războiul se va termina cu victoria Rusiei, era de părere cetăţeana, "totul va reveni la cum era odată". Se înţelegea din context că ea se referea la vremurile URSS-ului şi că, pentru ea, atunci era bine.
Ceea ce ne aduce înapoi "la oile noastre". Adică la situaţia din România. Încă de la sfârşitul anului 1989, grupul de pucişti care a deturnat revoluţia şi-a declarat dorinţa de a instaura un regim de tip neo-sovietic. "Ceauşescu a trădat socialismul!" - declarau liderii Frontului Salvării Naţionale (actualul PSD).
Încet-încet, cele două tabere - vechea şi noua Securitate - au făcut pace. Ceauşescu a încetat să mai fie înfierat. Ba dimpotrivă. Liderii noului regim au descoperit că aveau multe lucruri în comun cu "Împuşcatul".
Asta nu s-a întâmplat însă peste noapte. Până pe timpul lui Adrian Năstase, regimul s-a legitimat ca fiind unul care asigură "tranziţia spre democraţie". Desigur, totul era o faţadă îndărătul căruia se ascundea o cleptocraţie. Dar schema a funcţionat o vreme. După intrarea în Uniunea Europeană această pretenţie s-a evaporat peste noapte. Au urmat ani de instabilitate politică.
Această parte a ciclului politic s-a încheiat odată cu alegerea lui Klaus Iohannis. Un anti-reformist integral, lipsit de orice scrupule, acesta a lucrat activ pentru marginalizarea oricăror partide sau voci democratice. A transformat Partidul Naţional-Liberal într-o anexă a socialiştilor. A promovat oamenii "sistemului" ori de câte ori a avut ocazia. A şi fost răsplătit de "sistem". Omul a cheltuit, în 2023, dincolo de orice imaginaţie. 41 de milioane de RON pentru 62 de zile în afara ţării. Adică 661 de mii de RON pe zi.
Urmează ca PSD să ajungă la un acord cu franşiza sa (PNL) pentru ca alegerile prezidenţiale să fie transformate într-un circ controlat de baronii săi locali. Moment în care praful de va alege de tot ce credeam că avem: o biată democraţie, undeva la marginea Europei.
Dar care este ideologia dominantă a noului-vechiului regim? Unii ar spune că e vorba de un regim dez-ideologizat, unul absolut pragmatic, în care peştele cel mare îl înghite pe cel mic. Eu nu aş fi însă atât de sigur. Mi se pare că pe scena publică este promovat, sistematic, ceauşismul.
Exact cum cetăţeana din Moscova credea că totul va fi bine când lucrurile vor reveni în albia sovietică, tot aşa şi actualul regim de la Bucureşti pare să adere la idealurile "socialismului multilateral sub-dezvoltat". În cultură, ne serveşte zilnic filme de pe vremea lui Pingelică. De curând, am revăzut "Columna", cu dacii imaginaţi de secţia de propagandă a Comitetului Central. În educaţie, ideea pare să fie aceea a readucerii programelor epocii Ceauşescu. În materie de politică economică, regimul se bazează pe aceleaşi mecanisme de control al preţurilor practicate pe vremea lui Dăscălescu. În zona politicii externe, ultimul turneu (turistic) al lui Klaus Iohannis în Africa a fost prezentat, oficial, ca fiind o "reluare" a "bunelor relaţii" de pe timpul Marelui Cârmaci.
În cele din urmă, totul este şi o chestiune de "leadership". Regimul lui Ceauşescu a fost unul dominat de persoana fostului ţăran din Scorniceşti, ajuns general şi mare "ştab" la Bucureşti. Regimul de acum pare să fie din ce în ce mai acaparat de Marcel Ciolacu, al cărui stil de conducere seamănă din ce în ce mai clar cu acela al Secretarului General. "Indicaţii preţioase", romanţe, filme cu Sergiu Nicolaescu şi "vizite de lucru" cu tăieri de panglici.