Încă am avea nevoie de o guvernare bună

Proeminentă personalitate în comunitatea bancherilor, domnul Bogdan Baltazar, fostul preşedinte al BRD - Société Générale, s-a lăsat mereu "exploatat" de ziarişti, şi-a prezentat opiniile şi ideile care, întotdeauna, poartă trei caracteristici: păstrează legătura cu bunul simţ, sunt inteligibile, bine explicate şi în acelaşi timp, propun perspective originale.

Niciodată Bogdan Baltazar nu a aşezat în inferioritate vreun ziartist, nu a creat situaţia prin care ziaristul să se simtă incompetent. Să remarcăm că pentru a izbuti aşa ceva în domeniul informaţiei bancare este nevoie nu doar de înaltă expertiză, ci şi de caracter.

Bogdan Baltazar este acum consultant şi este aglomerat de propriile afaceri. Şi-a făcut, însă, timp pentru un interviu acordat cititorilor ziarului "BURSA", pe probleme de interes general.

Reporter: Există prea multe bănci în România?

Bogdan Baltazar: Opinia mea este că în România ar trebuie să fie maxim 20 de bănci. Or, acum avem peste 40. Problema cea mai importantă constă în lipsa de atractivitate a băncilor mici pentru investitori.

Pot să vă spun că o bancă străină, intrată recent pe piaţa noastră prin cumpărarea unei alte bănci existente, regretă şi acum că nu a făcut "greenfield". Banca respectivă a plătit foarte mult pe câteva sedii, a trebuit să se ocupe de salariaţii deja prost formaţi etc. Părerea mea este că, de exemplu BRD-Groupe Societe Generale nu ar cumpăra în nici un caz o bancă de pe piaţa locală.

Reporter: "La Caixa" a cumpărat de curând "Libra Bank".

Bogdan Baltazar: Simpatizez banca spaniolă "La Caixa" şi consider că s-a orientat corect către "Libra Bank", întrucât este una din puţinele bănci mici specializate pe o anumită nişă, cea pentru liber-profesionişti.

Reporter: "Transilvania" este şi ea ispititoare....

Bogdan Baltazar: Banca Transilvania este una din băncile de pe piaţa noastră care este interesantă, însă, pentru moment, nu este de vânzare.

Reporter: Ei invocă statutul societăţii care nu îţi permite deţineri mai mari de 15%, cât are BERD.

Bogdan Baltazar: Dacă ar fi interesaţi să vândă, aceiaşi acţionari care au hotărât asta ar fi schimbat regula.

Reporter: Anumite rigori ale BNR pot fi evitate de băncile cu capital străin? De exemplu rezervele minime obligatorii...

Bogdan Baltazar: Succesul unor măsuri de tip stalinist, precum enormele rezerve minime obligatorii, nu poate fi prea mare. Se găsesc căi legale de ocolire, cum ar fi externalizarea creditelor. Iar acest lucru este benefic pentru economie, pentru că, în acest fel, băncile pot da credite în continuare.

Părerea mea este că "buba" nu e la BNR, ci la faptul că Guvernul aruncă cu banii în economie; şi aici mă refer la salariile bugetarilor care au cres­cut de circa trei ori în ultimii ani, la pensiile majorate, la pomenile electorale. Sursa inflaţiei nu este creditul de consum, ci banii obţinuţi prin nemuncă.

El este acum debitor net şi trage bani de pe piaţă şi sunt convins că va rămâne debitor net anul acesta. Mi-e teamă însă că ar putea păstra în mod "criminal" rezervele la nivelul acesta de 40% pentru euro şi să critice băncile că nu au rezerve de lichiditate în euro. Au rezerve, însă acestea sunt la Banca Centrală.

Opinia mea este că BNR ar vrea să menţină rezervele la acest nivel şi să dea credite băncilor din banii lor. Rezervele băncilor, pentru care BNR nu le oferă mai nimic, vor trebui să fie luate cu credit la o dobândă de 12%. Mi se pare o chestie genială; ar trebui să se privatizeze BNR. Vrea să devină creditor net şi pe lei şi pe valută din banii băncilor.

Reporter: Ce părere aveţi despre avertismentele agenţiilor de rating internaţionale referitoare la ţara noastră?

Bogdan Baltazar: Suntem încă şi vom fi o perioadă destul de lungă de timp, o destinaţie atractivă pentru investitori. Intrările de fonduri vor determina menţinerea deficitului de cont curent la un nivel mare, însă este normal ca într-o ţară în dezvoltare să se importe mai mai mult decât se exportă; trebuie să înţelegem că mai întâi trebuie să importăm tehnologie pentru ca apoi să exportăm produse competitive.

Agenţiile de rating au şi ei "ciuca bătăilor" - România, Turcia. Dar de ce aceste agenţii nu au prevăzut criza asiatică din 1997 sau criza financiară internaţională de acum?

Investitorii din zona noastră nu citesc rapoartele "Fitch" şi nu pleacă din România, găsind alte soluţii ca să-şi acopere necesarul de finanţare cum ar fi împrumuturile de la companiile -mamă, creşterea capitalurilor etc.

În acest moment, avem de-a face cu un exces de lichiditate în lume şi o căutare disperată de "yield" (randament). Există însă câteva locuri în lume care suferă de deficit de lichiditate.

Întrucât ţara noastră oferă aşa numitul "cachet de garantie" datorită apartenenţei la Uniunea Europeană şi NATO, o investiţie aici oferă randamente ridicate, atât în prezent cât şi pe o perioadă îndelungată. Sursele de finanţare sunt totuşi mai scumpe, din cauza faptului că suntem în categoria ţărilor emergente şi de risc mare (pe acest lucru se bazează agenţiile de rating cu tot "prohodul" ăsta).

Reporter:Deprecierea monedei naţionale nu sugerează faptul că investitorii pleacă din ţara noastră?

Bogdan Baltazar: Lucrurile se vor schimba. La un moment, se ajunsese la ceea ce Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, denumea, şi avea dreptate (trebuie să-i dau dreptate uneori!), drept o nesustenabilitate a cursului. Acest lucru a creat dificultăţi exportatorilor la jumătatea anului trecut. Desigur că înseamnă produse mai ieftine la import, însă populaţia nu a resimţit o diminuare a preţurilor produselor importate, întrucât piaţa nu este simetrică şi este dominată de marile lanţuri de exportatori către România.

Deprecierea monedei din iarnă s-a produs din cauza faptului că mulţi dintre speculatorii occidentali făcuseră pariuri riscante cu produse structurate pe care unii nici nu le înţeleg. Întrucât trebuiau să plătească pierderile din ţările lor, aceştia şi-au închis poziţiile din România. Nu au venit cu mulţi bani, dar, într-o piaţă puţin adâncă precum a noastră, efectul a fost semnificativ.

Pe noi, românii, peisajul politic, modul de guvernare, bâlbâielile, schimbările, ne amuză, chiar cu o undă de tristeţe, însă îi sperie pe investoriii care doresc să intre în ţara noastră. Ei citesc ziarele din ţările occidentale care nu prea ne simpatizează şi îşi pot schimba decizia să investească în ţara noastră.

Cei care sunt deja prezenţi în România cunosc cum merg lucrurile aici şi se amuză la fel ca şi noi pe seama politicienilor. Nu pleacă din ţara noastră întrucât avem această ştampilă de siguranţă, pe care ne-o oferă apartenenţa la organizaţiile politice şi financiare internaţionale.

Pot să afirm că sunt destul de optimist în privinţa ţării. Îmi pare rău, însă, că avem politica pe care o avem. România ar fi avut nevoie, încă, de o guvernare bună, nu pentru a avea o companie naţională de energie, ci pentru a oferi reglementări atractive, stabile, care să le faciliteze investitorilor intrarea şi de a profita de impozite scăzute (chiar la 16% ).

Visul meu este să devenim o ţară de subcontractori, precum Irlanda, şi să ne lipim de tot ceea ce mişcă repede în lume. Ne-ar trebui însă un Guvern care să încurajeze investiţiile, parteneriatele de afaceri.

Reporter: Care este impactul crizei mondiale pe pieţele financiare?

Bogdan Baltazar: Pericolul crizei financiare este ceea ce John Maynard Keynes numea " the liquidity trap" (capcana lichidităţii). Oamenii îşi închid poziţiile şi stau pe "cash". Întrucât pieţele nu sunt numai nişte mecanisme, ci în toate verigile lor există oameni, sentimentul lor este important. Dacă sentimentul se schimbă în sens negativ, atunci se deteriorează indicatorii macroeconomici ai ţării respective, iar investitorii se gîndesc să plece. Va exista întotdeauna "liquidity preference" (preferinţă pentru lichiditate).

Pericolul pentru ţara noastră este să intrăm într-un "liquidity trap".

Reporter: Cum vedeţi privatizarea CEC?

Bogdan Baltazar: CEC trebuie să devină o bancă de mare interes.

Fiind consultant al celui mai important competitor la privatizarea CEC acum cîţiva ani - Rabobank (o bancă de rating AAA, de origine ţărănească olandeză) - am constatat că s-a încercat privatizarea CEC fără niciun fel de gândire, doar pe baza unor presiuni politice. Modalitatea de privatizare a gonit pe cei mai mulţi pretendenţi, înainte ca aceştia să depună oferte.

Conducerea "Rabobank" mi-a spus în acel moment că nu mai doreşte să intre în România, deoarece nu îi inspiră încredere.

Opinia mea este că puteam să dăm atunci CEC, chiar şi pe gratis, uneia din băncile care se aflau printre competitori -"Rabobank" sau "Dexia". Acestea două erau dispuse să o restructureze şi ştiau să facă acest lucru.

Referitor la ideile vehiculate cum că CEC ar trebui să fie preluată de patronatul român sau de un grup de oameni de afaceri autohtoni, consider că ideea de a da o bancă pe mâna unui cartel de producători este dezastruoasă.

După eşecul privatizării, statul a făcut o majorare de capital de 150 de milioane de euro pentru dezvoltarea băncii. În acest fel, s-au dat bani de la stat, din banii noştri, pentru restructurare. Aceşti bani puteau fi plătiţi de "Rabobank" sau "Dexia".

Nu înţeleg de ce ţinem atât de mult să avem o bancă a românilor. De ce? BRD este de 100 de ori mai românească prin implicarea activă în economia României, în mod direct.

Reporter: Ce părere aveţi de ideea prelării CEC de către SIF-uri?

Bogdan Baltazar: Nu mă încântă prea mult această idee, deoarece nu ştiu ce planuri concrete au SIF-urile în ceea ce priveşte CEC. CEC are nevoie de multe sute de milioane de euro, peste 500 milioane, pentru a o reface şi a o pune pe picioare. Au SIF-urile atâţia bani?

Reporter:Dar dacă SIF-urile şi-ar vinde participaţiile la bănci (n.r. BRD, Banca Transilvania)?

Bogdan Baltazar: Nu ştiu cât valorează aceste pachete, probabil că se adună o sumă frumuşică. Întrebarea este dacă SIF-urile vor să investească circa 1,5 miliarde de euro ca să cumpere şi să modernizeze CEC-ul şi să aştepte 10 ani ca să vadă rezultatele.

Am temerea că SIF urile nu vor aduce la CEC dinamismul, "know-how"-ul şi fondurile necesare restructurării.

CEC, această bijuterie transformată în timp în ceva prăfuit, poate deveni din nou ceva extraordinar dacă este gestionată într-un mod capitalist, de cineva cu lungă experienţă şi performanţă în domeniul agriculturii şi al dezvoltării rurale.

Reporter: La cât a fost evaluată CEC?

Bogdan Baltazar: Au fost multe discuţii în această privinţă. Se spunea că pachetul majoritar de 70% valora 700 milioane de euro.

Reporter: Va solicit în încheiere o opinie generală asupra sistemului bancar din ţara noastră?

Bogdan Baltazar: De departe, sistemul bancar autohton este partea cea mai integrată în UE. Nu există proiect bun, solvabil în România, care să nu poată fi finanţat.

Sistemul bancar românesc este unul modern, a făcut cei mai rapizi paşi din toate subsectoarele economiei. Desigur, un beneficiu este şi că peste 90% din sistem aparţine unor mari actori europeni.

Problema este că sistemul bancar este o victimă a proastei dezvoltări a României, a nerestructurării, fiindcă o bancă poate să fie mai bună decât ambientul ei economic, dar nu mult mai bună.

Mai avem de lucrat în cazul IMM-urilor, unde mai puţin de 20% din nevoile de finanţare se realizează prin bănci. Acest lucru se datorează gradului slab de dezvoltare a IMM-urilor, al conectării lor la piaţă.