ÎNCĂ UN MILIONAR LA ZIARUL "BURSA" Ohanesian are dreptul la două milioane de euro

(interviu cu Eduard Ovidiu Ohanesian)

Telefoanele au ţârâit tot timpul interviului pe care i l-am luat ieri lui Eduard Ovidiu Ohanesian, unul dintre cei trei ziarişti răpiţi şi recuperaţi din Iraq.

Instanţa judecătorească a decis că fiecare dintre ziariştii răpiţi are dreptul la compensaţii de câte două milioane de euro.

Interviul nostru a fost întrerupt de patru ori, când Ohanesian a fost solicitat la intervenţii, în direct, în emisiuni ale unor posturi de televiziune. Era destul de ciudat să asişti la spectacol: vorbea la telefon în faţa noastră şi îl auzeam la televizor, dialogând cu Omar Hayssam.

Ovidiu Ohanesian s-a integrat, relativ recent, în echipa ziarului "BURSA".

Aparent, subiectele sale predilecte - activitatea serviciilor speciale, lustraţia şi deconspirarea securiştilor - cu greu se potrivesc specializării financiare a ziarului "BURSA".

Dar...

Ne aflăm în România. Istoria noastră este stigmatizată de astfel de subiecte, iar prezentul vine din istorie. Astfel că articolele "exotice" ale lui Ohanesian pot revela adâncimi şi tâlcuri, altfel de nebănuit pentru cititorii noştri, oamenii de afaceri. Cu atât mai mult cu cât unii dintre ei sunt personaje în articolele ziaristului nostru.

Ohanesian nu se bucură că instanţa i-a dat dreptul la două milioane de euro.

El spune că Omar Hayssam şi-a lichidat afacerile din România sau le-a transferat, din timp, unor apropiaţi şi că milioanele sunt doar pe hârtie.

Dar, chiar dacă le-ar obţine, nimeni din redacţie nu l-ar invidia. Toţi ziariştii noştri au afirmat că preferă să nu fie răpiţi...

Reporter: Azi s-a pronunţat sentinţa într-un proces pe care l-aţi dresat voi trei, toţi, cei răpiţi în Iraq, sau numai tu?

Ovidiu Ohanesian: Împotriva lui Hayssam noi am fost părţi civile, eu am avut o situaţie puţin mai dificilă datorită procurorului Ciprian Nastasiu care a făcut anumite jocuri - am fost trecut în rechizitoriu martor, nu parte civilă. Aşa a vrut dânsul.

S-a supărat când am început să discut şi despre alte lucruri, din spatele răpirii.

Reporter: Şi cum au justificat discriminarea?

Ovidiu Ohanesian: Eu nu m-am prezentat cu un avocat la audierile de la Parchet, am fost mai nevinovat, aşa..., şi a profitat de un viciu de procedură, ca să mă treacă martor.

Reporter: Ca să spui că "a profitat", ar trebui ca procurorul să aibă un interes.

Ovidiu Ohanesian: Absolut. Să acopere şi să muşamalizeze acest caz. Procuror la comanda puterii.

Reporter: Un interes care vine din comandă?

Ovidiu Ohanesian: Superiorul lui era un alt procuror, Doru Ioan Cristescu. Cei doi sunt implicaţi în lucrul la mai multe dosare, şi chiar la unul din dosarele lui Patriciu. Instrumentat tot la comandă politică.

Reporter: Când spui "putere", situaţia politică actuală ne bagă în ceaţă, pentru că putere înseamnă pe de o parte Preşedinţia, pe de altă parte Guvernul.

Ovidiu Ohanesian: Sunt mai apropiaţi de Preşedinţie.

Reporter: Din ceea ce spui, rezultă că preşedintele are un interes în virtutea căruia procurorul a profitat de "nevinovăţia" ta în materie de justiţie şi te-a trecut martor.

Ovidiu Ohanesian: A şi dovedit-o mai târziu domnul preşedinte că are interese să muşamalizeze această afacere numită "Răpirea din Irak".

Reporter: "Răpirea din Serai"...

Ovidiu Ohanesian: Puteţi să îi spuneţi şi "Răpirea din Serai", referitor la alte două persoane, dar nu la mine.

Reporter: De ce ar avea preşedintele un interes în problemă?

Ovidiu Ohanesian: Pentru că sunt implicate foarte multe persoane şi din fosta putere şi din actuala putere. Mă refer la puterea reală, nu la cea aparentă. Puterea reală în România post-revoluţionară au avut-o Serviciile Secrete. Iar preşedintele, când se află în mijlocul ofiţerilor, se simte ca peştele în apă.

Reporter: Ca să spui că preşedintele are un interes şi că se bălăceşte cu plăcere în "apa securistă", înseamnă să ai un scenariu în minte, înseamnă că trebuie să-ţi fi configurat un scenariu în privinţa răpirii. Este posibil să nu îl poţi devoala ca ziarist, pentru că ar trebui să îl probezi şi s-ar putea să nu ai probe suficiente. Ca subiect al răpirii, îţi poţi permite într-un interviu, să avansezi acest scenariu sub titlu de "Scenariu". Te rog, ca intervievat, să îmi spui ce este în mintea ta atunci când îţi explici răpirea şi ceea ce s-a întâmplat în jurul ei.

Ovidiu Ohanesian: Nu se referă numai la mine. Sunt implicate multe alte persoane. Există motive cumulate pentru care această răpire s-a săvârşit. În ceea ce mă priveşte, vreau să vă aduc aminte, că începând cu 2004, am avut o serie de articole extrem de dure şi critice la adresa Serviciilor Secrete, în special SIE. Lucru care nu i-a bucurat deloc nici pe foştii guvernanţi, nici pe actualii guvernanţi. Scenariul este complex, dar vă pot spune în câteva cuvinte: am scris lucruri foarte grave despre aceşti ofiţeri; au încercat să cadă la învoială cu mine. Pe anumite teme, mai ales, să nu mai fac publice anumite nume şi abuzurile acestor indivizi înfăptuite în cadrul oficial şi în cadrul serviciului secret, SIE cu precădere. Pentru că nu m-am învoit, au hotărât să ia nişte măsuri, s-au interesat dacă am avere, dacă am probleme cu justiţia de care ei să se poată agăţa. Au hotărât să folosească alte "metode".

Reporter: Vrei să spui că de asta ai fost răpit? Pentru articolele tale?!

Ovidiu Ohanesian: Trebuiau să facă ceva ca să mă oprească. Dacă deveneau salvatorii mei..., îmi era imposibil să mai scriu în mod negativ despre salvatorii mei!

Reporter: Este disproporţionat. Mi se pare disproporţionată acţiunea - cu răsunet internaţional - doar ca să-ţi stopeze ţie articolele! Le era mai ieftin să te bage la balamuc!

Ovidiu Ohanesian: Primele patru zile ale răpirii au fost planificate destul de bine, chiar undeva în direcţiile lor de planificare. Din păcate, la un moment dat, le-a alunecat acţiunea din mână şi a devenit un pic mai serioasă toată afacerea.

Reporter: Am auzit că aţi fost transferaţi în altă locaţie, decât cea iniţială.

Ovidiu Ohanesian: În prima locaţie, în mod sigur, totul a fost aranjat. În a doua locaţie, totul a scăpat de sub control. Era o altă echipă de răpitori - chiar autentici - şi în mod sigur, era echipa care l-a executat pe britanicul Bigelow, dacă îmi aduc aminte bine. Cel puţin pe acest britanic.

Reporter: Ai o idee cum de răpirea le-a scăpat organizatorilor de sub control?

Ovidiu Ohanesian: Ei au monitorizat situaţia internaţională şi situaţia din România, în primul rând situaţia din România. Împreună cu răpitorii, tot ceea ce s-a spus în presă. Reacţia la răpire a fost mai ciudată, românii reacţionând puţin. După ce am văzut înregistrări din timpul răpirii, după eliberare, am constatat că ai noştri şi-au dat seama, că românii şi-au pus semne de întrebare, că e ceva în neregulă în această răpire. Comportamentul primei echipe a fost cam "ciudat". Se întâmplau nişte lucruri dubioase.

Generalul Raad Yazar mi-a confirmat că şeful celei de-a doua echipe de răpitori nu era nimeni altul decât un fost ofiţer al lui Sadam Hussein. Din echipele speciale, cele care purtau bereta roşie. El trebuia să dea un aer de realitate acestei afaceri. În momentul în care, probabil, a văzut că efectele răpirii pe plan naţional şi internaţional se amplifică, şi-a dat seama că este plătit prea puţin pentru acest lucru. Este rost de bani, a zis, şi ia să iau eu chestia asta pe cont propriu. Şi cred că aici s-a alunecat în următoarele 51 de zile, oarecum dezorganizat.

Reporter: Care a fost scopul iniţial al acestei acţiuni?

Ovidiu Ohanesian: Este posibil ca răpirea să fi fost planificată în laboratoarele Serviciilor Speciale. Nu eu am fost principala ţintă a acţiunii. Dar, cu mine în echipa de ziarişti răpiţi, mai împuşcau un iepure. Oricum, însă, chiar şi numai în cazul meu, nu este vorba doar despre simpla acţiune de blocare a dezvăluirilor despre Serviciile Secrete, ci despre soluţionarea unor coliziuni interne lor, pe care informaţiile publicate de mine le-au inflamat.

Vreau să vă atrag atenţia că, imediat după răpire, datorită faptului că nu au reuşit să îmi găsească sursele de informare asupra abuzurilor comise de Servicii, toată vina a fost aruncată asupra unui ofiţer, care nu avea nicio legătură cu mine, fapt prezentat de însuşi preşedintele României, în mod public.

Reporter: Îmi pot imagina, în lumina celor pe care le susţii, că există o probabilitate să fi fost atras în echipa de ziarişti răpiţi pentru ca Serviciile să-şi rezolve, cu această ocazie, inclusiv problemele pe care, eventual, le-ar fi avut cu tine. Am o întrebare concretă. Cum ai fost desemnat, în redacţia respectivă, să faci deplasarea?

Ovidiu Ohanesian: Am primit un telefon, de la un fost jurnalist, Ion Bocioacă - a fost şeful redacţiei sport la "România Liberă", eu nu l-am cunoscut niciodată, cred că ne-am salutat pe holuri, şi am fost foarte surprins că m-a sunat. Iar insistenţele s-au făcut din cabinetul domnului Băcanu.

Reporter: Cum era normal, cum se proceda la o deplasare, în redacţia "României Libere"? Erai contactat de oarecine pe care nu îl cunoşti, sau primeai prin şeful direct o sarcină sau o propunere?

Ovidiu Ohanesian: În mod normal, prin şeful direct se face această propunere, se fac discuţiile de rigoare, se stabilesc subiectele.

Reporter: Spui că au existat nişte insistenţe, pentru deplasare din partea conducerii, aveai şi posibilitatea să refuzi. Pe tine te-a tentat proiectul acesta?

Ovidiu Ohanesian: M-a tentat. În toamna lui 2004, am fost în Afganistan. Am fost cu armata. N-am văzut nimic, pentru că armata, continuu, ne-a spus că suntem în pericol, continuu ne-a dus numai în locurile agreate de ei şi aranjate de ei dinainte şi unde puteai să îţi dai seama cam care sunt meritele armatei în acea zonă. Localnicii erau foarte buni colaboratori ai alianţei şi aliaţilor. Era foarte clar că nu vei afla nimic.

Reporter: La finalul fericit al cazului răpirii, am constatat o creştere a popularităţii preşedintelui. Susţii că acest rezultat a făcut parte din calculele laboratorului care a planificat răpirea?

Ovidiu Ohanesian: Nu, nu era unul din scopuri, dar de la un moment dat, sigur a intervenit acest calcul. Eu cred că preşedintele României a fost în apogeul puterii atunci, a stat cel mai bine în sondaje. Au fost efecte directe în foarte multe ţări ale lumii. Dar poate că lucrul ăsta este mai puţin important, important este că şi instrumentele puterii au avut foarte mult de câştigat, sau asta au căutat.

Reporter: Oricum susţii că iniţial nu ăsta a fost mobilul.

Ovidiu Ohanesian: Mobilul a fost cu totul altul.

Reporter: Unul din motive ar fi activitatea ta jurnalistică, dar altele?

Ovidiu Ohanesian: Alte motive l-au privit direct pe Omar Hayssam şi pe Munaf.

Reporter: Ce ar fi avut de câştigat ei?

Ovidiu Ohanesian: Omar Hayssam era deja urmărit în foarte multe dosare, urmărit penal, judecat, tot felul de probleme în zecile de firme pe care le avea în România şi începuse să le transfere către alte persoane şi cred că nu i-ar fi stricat să iasă erou în afacerea asta şi să scape basma curată poate şi cu foarte mulţi bani cash. Există multe motive pentru care să spunem că au fost implicaţi Hayssam şi Munaf.

Reporter: Întrucât Hayssam avea probleme de business, rezultă că, cu atât mai puţin acum ai putea să îţi încasezi compensaţia de două milioane.

Ovidiu Ohanesian: Nici nu mi-am făcut iluzii că voi primi ceva, pentru că Omar Hayssam nu a fost singur, nu a avut Estul României, şi Sud-Estul României de unul singur, a făcut avere şi afaceri sub nasul procurorilor, sub nasul SIE, cu complicitatea organelor statului şi complicitatea puterii...

Reporter: S-a spus despre Hayssam că ar fi un ofiţer de grad înalt, care lucra ca agent dublu.

Ovidiu Ohanesian: Totul este posibil. Eu sunt de părere că nu era agent dublu. Cred că a fost un colaborator al oricui putea să îi ofere posibilitatea să facă un ban.