Industria italiană de maşini-unelte, salvată de exporturi

Criza severă prin care trece economia italiană afectează industria autohtonă de maşini-unelte, a patra în clasamentul mondial al producătorilor din domeniu, după China, Japonia şi Germania. O impresie palpabilă la a 28-a ediţie a expoziţiei bienale italiene de maşini-unelte, BI-MU, care a avut loc la Milano în perioada 2-6 octombrie 2012.

Industria italiană de maşini -unelte face eforturi ca să-şi regăsească fastul de altădată. Bineînţeles, constructorii italieni, reputaţi pentru calitatea şi originalitatea maşinilor pe care le produc, rămân în continuare prezenţi în plutonul de frunte al clasamentului mondial.

Dar întrebarea este: pentru câtă vreme?

Comparaţia cifrelor de afaceri realizate în 2007 şi 2011 este elocventă: 5,3 miliarde euro şi, respectiv, 4,2 miliarde euro. După o cădere în 2009 şi 2010, când această industrie a înregistrat o cifră de afaceri de 3,7 miliarde euro.

Constructorii italieni prezenţi la cea de-a 28-a ediţie a expoziţiei BI-MU, instalată în parcul futurist de la Milano, sunt circumspecţi în ceea ce priveşte viitorul. Expoziţia revine, totuşi, la un nivel corect după cea de acum doi ani, având în vedere numărul de participanţi: 1.160 de întreprinderi (800 în 2010) au prezentat 3.000 de maşini-unelte şi alte produse destinate producţiei. În valoare totală de 466 milioane euro, aceste echipamente au fost instalate pe o suprafaţă totală de 90.000 mp. Această cifră trebuie comparată cu numărul de holuri ocupate: numai cinci, dintr-un total de douăzeci câte numără parcul expoziţional milanez.

Dacă industria italiană a maşinilor-unelte a reuşit să-şi păstreze rangul, situaţia se datorează, fără îndoială, exporturilor. Situată pe locul trei în clasamentul mondial al ţărilor exportatoare de maşini- unelte (după Japonia şi Germania), Italia a cunoscut o creştere a producţiei, în 2011, de 13,5%. O evoluţie datorată creşterii exporturilor în 2010 (3%) şi 2011 (25,2%). În schimb, consumul intern s-a prăbuşit: -44,2% în 2009; iar cifrele pozitive înregistrate în 2010 (5,7%) şi 2011 (3,4%) sunt datorate importurilor. Industria italiană a înregistrat o scădere de 7% pe piaţa internă.

Exporturile au dopat, deci, indus­tria de maşini-unelte italiană, după cum arată cifrele: soldul balanţei comerciale a crescut cu 27,9% şi a fost de 2,2 miliarde euro în 2011, utilizarea capacităţilor de producţie a fost de 79,6 % (68,7 % în 2010), carnetul de comenzi a fost de 5,7 luni (4,8 în 2010), preţul maşinilor a crescut cu 0,6%.

Situaţia pieţei interne nu pare să se amelioreze în 2012: în primul trimestru al acestui an, comenzile de maşini provenind din exterior au crescut cu 12%, în timp ce comenzile din interior nu au evoluat decât cu + 0,1%, raportat la aceeaşi perioadă din 2011.

De altfel, constructorii italieni par a-şi fi luat adio de la o creştere providenţială, ca să nu spunem miraculoasă, a pieţei interne. Rezultat: ei privesc spre alte pieţe de desfacere şi iau măsurile necesare pentru a se instala definitiv în zonele geografice care cunosc o evoluţie pozitivă.

Naşterea holdingului FFG Europe ilustrează această ofensivă italiană în Asia sau, după cum privim lucrurile, interesul anumitor grupuri industriale asiatice pentru < savoir-faire >-ul constructorilor de maşini-unelte italieni. Constructorii italieni Jobs, Sachman, Rambaudi şi Sigma, reputaţi pentru maşinile lor 5 axe de înaltă tehnologie, au decis să se regrupeze şi să creeze acest grup (www.ffgeurope.com). Un grup controlat de societatea cu capital italian Alma SRL situată la Milano care deţine 40% din acţiuni. Res­tul acţiunilor aparţine unor inves­titori asiatici. Constructorii citaţi mai sus au realizat în 2011 o cifră de afaceri de 60 de milioane euro şi vizează 80 de milioane euro în 2012.

FFG Europe face parte din grupul taiwanez Fair Friend Group (FFG), care a semnat un partenariat strategic cu Jobs, la începutul anului 2012. Crearea FFG Europe este, deci, al doilea act al acestei piese, care nu face decât să înceapă. FFG este compusă din 60 de societăţi care desfăşoară activităţi în ţări dezvoltate şi în curs de dezvoltare (India, Brazilia, Turcia). El a realizat o cifră de afaceri de 2,5 miliarde dolari, iar departamentul maşini- unelte al său numără nouăsprezece mărci care au realizat 1,3 miliarde de dolari în 2011. Grupul taiwanez exploatează douăzeci şi cinci de uzine, principalele fiind în Japonia, Taiwan, Coreea de sud, China, Statele Unite, Italia.

Apetitul grupului taiwanez pentru maşinile-unelte europene este departe de a fi potolit: el vizează cumpărarea altor constructori de maşini-unelte de înaltă tehnologie, atât în Italia, cât şi în alte ţări din Europa. Obiectiv anunţat: atingerea unei cifre de afaceri în Europa de 200 de milioane euro, în următorii trei ani.

O strategie care se explică prin evoluţia favorabilă a consumului de maşini-unelte. Centrul de studii al Asociaţiei constructorilor italieni de maşini-unelte (UCIMU) estimează că între 2011 şi 2015 consumul de maşini-unelte va înregistreze o creştere de 45% şi va atinge o cifră de afaceri de 88,6 miliarde euro.

Concluzia? Constructorii europeni nu au interesul de a deveni toţi... asiatici?