Întărirea leului, o posibilă cauză a scăderii Bursei

Astăzi (n.r. - joi) m-a sunat un prieten, vechi combatant pe piaţa de capital, încă din perioada de pionierat a anilor 1997 - 1998. După ce mi-a citit cîteva preţuri de închidere, de-a dreptul catastrofale faţă de maximele istorice de la mijlocul lunii februarie, a lansat o supoziţie.

Oare nu a contribuit la aceas-tă scădere şi scăderea valutelor forte faţă de leu? Dacă mă gîndesc mai mult este o explicaţie valabilă.

Creşterea fără precedent din ultimul trimestru al anului 2004 şi primele săptămîni din 2005, lesne de observat din orice grafic al evoluţiei preţului acţiunilor, a avut drept cauză şi intrarea destul de masivă de fonduri străine. La primul semnal negativ, aceştia au apelat mai mult ca sigur la analişti evaluatori ai societăţilor listate, funcţie de patrimoniu şi performanţele economice. Şi pentru că înţeleg mai bine atunci cînd se vorbeşte pe limba lor, valoarea fiecărui emitent a fost tradusă în dolari sau euro.

De aici a rezultat un preţ al acţiunilor pe care nu vor să-l depăşească, dacă nu vor să rişte să piardă banii. Cum pentru valutele lor au constatat că ar cumpăra mai puţine acţiuni, au luat măsura de a reduce cotaţiile. Cum la orice scădere a preţului au constatat că primii care se sperie sînt românii, mai ales cei care se ocupă preponderent cu speculaţiile, se bucură dacă preţul acţiunilor scade sub valoarea de referinţă conform propriilor analize. Dacă unii au cumpărat înainte la preţuri mai mari, cu atît mai mult doresc să-şi facă media, cum spunem noi românii în limbajul colorat care ne caracterizează, aşa că profită şi ne joacă în foi de viţă. Dacă luăm drept reper preţurile de la sfîrşitul anului trecut, încă multe acţiuni sînt pe plus. Numai că faţă de maximele lunii februarie, scăderea este de-a dreptul dramatică. Cum la acele preţuri au fost nu numai vînzători, care evident şi-au consemnat cîştiguri frumoase, au fost şi cumpărători, care acum sînt într-o mare pierdere. Aceştia nu mai pot sau nu mai vor să rişte mai mult, iar cei cu bani, aşteaptă să vadă dacă mai ciupesc ceva, adică să vadă cît de adîncă este groapa. Nici anunţurile făcute de unii din emitenţi pentru AGA sau rezultatele economice provizorii comunicate de către aceştia nu au putut determina o nouă creştere a preţurilor. Dividendele celor 5 SIF-uri, mai ales după anunţarea creşterii impozitului pe dividend, nu reprezintă un avantaj deosebit, în afara celor care deţin acţiunile de ani de zile şi care numai din dividende şi-au scos investiţia de cîteva ori. Deşi acţiunile BRD au scăzut de la 60.000 la 50.000, dividendul potenţial nu reprezintă decît 2 - 3% din preţ. Singura acţiune care are o remuneraţie stimulativă, datorită alocării de acţiuni gratuite şi posibil o emisiune cu preţ atractiv nu a putut ţine steagul sus împotriva curentului general. Mai ales că este o oarecare incertitudine privind procentul de majorare. Nici măcar comentariile că Banca Transilvania şi Banca Ion Ţiriac ar fi în atenţia unor grupuri bancare importante nu au fost suficiente ca măcar să menţină preţuri de joi la nivelul celor de miercuri, scăderea fiind de 900 lei. Cînd preţurile vor scădea suficient de mult încît cunoscătorii să considere că dacă nu cumpără scapă ocazia, atunci precis trendul se va inversa. De asemenea, pe acelaşi raţionament, preţurile ar putea să crească dacă leul va da semne de oboseală.