INTERVIU CU MIHAI IONESCU, SECRETARUL GENERAL AL ANEIR: "Economia nu s-a adaptat încă la nevoile pieţei locale"

Reporter: Deficitul nostru comercial s-a adâncit, în primele zece luni ale lui 2012 faţă perioada similară din 2011. Ce înseamnă acest lucru pentru economia noastră?

Mihai Ionescu: Faptul că de trei ani stăm pe un deficit semiconstant de 10 miliarde euro - valoare pe care o vom înregistra şi în acest an -, scăzând de la 23 de miliarde - deficitul de acum câţiva ani - nu este un fapt chiar atât de grav. Dacă luăm în calcul şi serviciile, deficitul comercial este mai mic. Însă, orice deficit al balanţei comerciale este un semnal negativ despre economia noastră.

Economia românească nu s-a adaptat încă la nevoile pieţei locale.

Politica guvernamentală trebuie să-şi focalizeze preocupările de a acoperi nevoile interne cu oferte interne. În primul rând, în sectorul agro-alimentar nu avem nicio justificare pentru deficitul de 1 până la 2 miliarde euro pe care-l înregistrăm. Nu putem produce bumbac, măsline, portocale, dar să importăm mărar, pătrunjel, produse de seră este ruşinos, anti economic, anti naţional, nu avem nicio scuză. Fondurile europene ar trebui să stimuleze producţia unor astfel de produse.

Apelul meu pentru guvernanţi este să aibă, între priorităţi, atât creşterea volumului de export, dar mai ales reducerea importurilor.

Reporter: Care sunt factorii care au stat la baza rezultatelor înregis-trate în sectorul exporturilor?

Mihai Ionescu: După ce timp de doi ani exportul româ-nesc a fost campionul Europei, refăcând cel mai rapid pierderile din peri-oada de criză, s-a ajuns la o limită a capacităţii de export. Nu înseamnă că doar atât poate exporta România - în jur de 45 miliarde euro. Trebuie avut în vedere că în 2012 ne-am fi putut clasa cu un volum mai mare de export, atingând chiar ţinta de 50 miliarde euro, dacă nu s-ar fi întâmplat câteva lucruri semnificative. Retragerea companiei "Nokia" a însemnat 1,5 miliarde euro mai puţin la export, "Ford" nu a venit cu ceea ce speram cu toţii - un volum de producţie de circa 600.000 de unităţi (probabil vor realiza doar jumătate din acest volum). Erau anunţate şi alte capacităţi de producţie care aveau destinaţie cu prioritate exportul şi care au fost amânate. Toate acestea s-au întâmplat nu din vina politicului sau a Guvernului, sunt lucruri care se petrec la nivel global şi care ţin de politica societăţilor multinaţionale, care au constatat că piaţa nu acceptă o ofertă mai mare de mărfuri şi şi-au amânat proiectele.

Un alt factor care a contribuit la evoluţia exporturilor îl constituie rezultatele producţiei agricole. Dacă în 2011 agricultura a reuşit să aibă un aport substanţial în balanţa de comerţ exterior, în 2012 exporturile au fost trase în jos de sectorul agricol.

Dacă nu se înregistra un plus din partea celor care au rămas pe piaţă şi care fac export, aceste tipuri de gă-uri negre ar fi condus la o scădere a exporturilor.

Pe de o parte, este meritoriu că nu s-a diminuat exportul şi că există chiar posibilitatea să avem o creştere de peste 1 miliard de euro faţă de 2011.

Pe de altă parte, anul 2012 a fost cel mai nefavorabil din ultimul deceniu, excluzând anul de criză 2009 când a fost înregistrată o reducere masivă a exporturilor, cu 4 miliarde euro. Spun "cel mai nefavorabil an din ultimul deceniu" întrucât de-a lungul acestei perioade exporturile au înregis-trat, de regulă, creşteri anuale măsurate cu două cifre. În 2012, însă, pentru prima dată, creşterea estimată de Comisia Naţională de Prognoză se ridică la 1,2%.

Reporter: La cât este estimată valoarea exporturilor pentru întregul an 2012?

Mihai Ionescu: Sperăm ca valoa-rea exporturilor aferentă anului trecut să depăşească 46 miliarde euro.

Reporter: În ce mod sunt afectate exporturile de evenimentele care au loc în cadrul marilor companii de stat, cum ar fi "Hidroelectrica" sau "Oltchim"?

Mihai Ionescu: Orice bulversare în managementul firmelor de stat care exportă poate crea probleme în balanţa comercială a României. O rezolvare corectă, lineară a acestor dificultăţi s-ar resimţi în comerţul extern al ţării noastre. Dacă "Oltchim" ieşea din piaţă şi, pe de o parte nu mai exporta, iar pe de altă parte ar fi trebuit să importăm ceea ce combinatul produce pentru intern, ajungeam la o adâncire a deficitului de aproape un miliard de euro. Nu este de neglijat nicio defecţiune în cadrul unor asemenea mamuţi.

Reporter: Au existat modificări în structura sectoarelor de export?

Mihai Ionescu: Modificările produse iniţial de criză, în cadrul cărora primele trei sectoare au cedat locul (sectoarele prelucrărilor de petrol şi metal şi domeniul textilelor au cedat locurile domeniului IT, autoturismelor şi construcţiilor de maşini, împreună reprezentând pes-te 50% din exportul românesc), s-au consolidat. Acest fapt este unul bun, pentru că toate cele trei sectoare au valoare adăugată mare.

Reporter: Cum au evoluat importurile?

Mihai Ionescu: Importurile vin de la sine şi reprezintă o oglindă a ceea ce economia românească ar trebui să producă. Dacă noi importăm un produs, înseamnă că avem nevoie de el şi că ar trebui să-l producem. Băncile ar trebui să finanţeze atât exportatorii, cât şi pe cei care trebuie să producă ceea ce importăm. În componenţa balanţei comerciale, importurile au cunoscut, în unele perioade, o evoluţie necores-punzătoare, crescând nejustificat. În anii trecuţi, importurile erau efectuate prin contractarea de către cumpărători a creditelor "cu buletinul", ceea ce dădea posibilitatea importatorilor să inunde piaţa noastră cu o serie de produse pe care aceasta nu avea capacitatea să le producă. Acum se dovedeşte că multe credite acordate astfel sunt neviabile. Unul din cinci debitori nu este solvabil, iar băncile plătesc pentru acea perioadă de euforie în creditare.

Reporter: Cât de permisive sunt băncile cu exportatorii?

Mihai Ionescu: Cele mai prietenoase bănci au fost cele două care au capital românesc - "Eximbank" şi "CEC Bank". "Eximbank", prin sprijinul acordat, a fost cea mai dinamică bancă din România, iar "CEC Bank" - liderul naţional în materie de cofinanţare a proiectelor europene şi cel mai mare finanţator pentru exportatori dintre băncile private româneşti, fiind pe locul al treilea la cota de piaţă între băncile din România.

Reporter: Acest lucru înseamnă că exportatorii au fost privilegiaţi?

Mihai Ionescu: Nu, nici pe departe. Aceste două bănci sunt mici picături în sistemul bancar. Restul băncilor au întors spatele exportatorilor, cu toate că şi noi şi guvernatorul BNR le-am atras atenţia să se uite cu prioritate către export, unde avem certitudinea unor livrări. Este adevărat că, în cazul exportatorilor, randamentele de profitabilitate sunt mai mici şi există şi o anumită incertitudine, comparativ cu condiţiile de creditare a statului. Or, pentru liniştea lor, băncile au preferat să-şi ducă banii la trezoreria statului, poate cu o dobândă mai mică, dar sigură şi fără ca aceste instituţii să mai fie expuse la schimbări. Au preferat dobânzi mai mici decât să se întoarcă spre economie.

Reporter: În aceste condiţii, cum reacţionează investitorii străini?

Mihai Ionescu: Investitorii stră-ini au venit cu bani de la firma mamă sau de la băncile din ţările de provenienţă şi i-au scos pe români din competiţie, capitalul românesc fiind într-un mare dezavantaj şi, din păcate, având foarte puţine şanse să-şi mai revină. Important este să se menţină, pentru că sunt mulţi pe punctul să-şi vândă afacerile, să aducă în firmă capital străin. Ne-am dori ca în 2013 să nu mai avem ieşiri ale exportatorilor importanţi, cu toate că se anunţă nori negri din partea unor multinaţionale din România, cum este cazul "Mechel" sau "Sidex", care sunt în suferinţă şi care ar putea lovi serios în capacitatea de export a României.

În condiţiile în care noi am ieşit din schema de comerţ exterior valabilă în trecut şi concurăm într-o piaţă liberă, clientul extern are de ales dacă ne cumpără sau nu produsele. Astfel, foarte multe întreprinderi româneşti care nu au ţinut pasul cu cererea internaţională au dispărut. Nu faci ceea ce ţi se cere, ai ieşit din piaţă. Dacă în 2008, în ţara noastră existau 25.000 de exportatori, în 2011 numărul lor ajunsese la aproximativ 20.000, iar în 2012 - la circa 17.000.

De asemenea, 67% din firme realizează un volum de export de 1,9%, în timp ce restul de 33% realizează un volum de 98,1%. În această competiţie mondială numai cei tari vor rezista.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre producţia în lohn?

Mihai Ionescu: Lohnul, care era o poveste de succes în România, a încetat să mai fie prezent ca sector semnificativ. În toate sectoarele se lucrează în lohn, dar pe alte baze şi la proporţii mult reduse. A crescut ponderea brandurilor româneşti, a produselor cu origine românească, dar şi ponderea prezenţei multinaţionalelor la noi. Lohn-ul a fost un pionierat extrem de util, pentru că a obligat forţa de muncă să înţeleagă extrem de bine pieţele internaţionale, criteriile de calitate, de preţ etc., a fost o şcoală foarte bună pentru forţa de muncă, antreprenorii au fost obligaţi să se alinieze cu utilaje şi echipamente, iar acum, cu respectivele dotări, ei pot veni cu creaţia proprie.

Reporter: Referitor la calitatea produselor româneşti, companiile din industria vinului susţin că au tot mai multe cereri de pe pieţele externe. Se întâmplă acest lucru şi în alte domenii?

Mihai Ionescu: Nu pot să nu remarc calitatea produselor româneşti pe piaţa externă. În domeniul vinului, de exemplu, după ce foarte mulţi ani am vândut acest produs în vrac, o mulţime de producători mici au început să producă vin de calitate, iar produsele lor nu se diferenţiază cu nimic de cele fabricate la nivel internaţional. Se face şi o promovare de foarte bună calitate.

La fel se întâmplă şi în sectorul industriei uşoare - confecţii, marochinărie, încălţăminte, tricotaje. Deja sunt case care se impun pe plan extern. Tendinţa de a aduce plus valoare în modul de prezentare, în modul de ambalare, contribuie la ridicarea calităţii produselor.

Reporter: Aţi deschis în urmă cu doi ani o expoziţie în Dubai. Ce rezultate au fost înregistrate în urma acestui demers?

Mihai Ionescu: A meritat efortul, pentru că a crescut volumul de export în zonă de peste cinci ori.

Reporter: Ştiu că aveţi în intenţie să mai deschideţi şi alte expoziţii de acest gen în ţările extra-europene...

Mihai Ionescu: Aceasta este poarta prin care noi vrem să atacăm piaţa din zona Golfului. Relaţiile cu ţările extra-europene au fost cele care au reprezentat motorul principal al creşterii exporturilor.

Am fost în Africa, unde avem două centre - unul mai vechi, la Dakar, unde vrem să facem şi expoziţie, şi unul în Kenya, unde, pe lângă investiţiile pe care intenţionează să le deschidă Ovidiu Tender şi Puiu Popoviciu, vom deschide expoziţii permanente similare celor din Orientul Mijlociu. De asemenea, vom avea astfel de investiţii şi în alte ţări, preum Rusia sau China. Este formula cea mai bună de promovare.

Reporter: Comerţul intra-european cum evoluează?

Mihai Ionescu: În Europa lucrurile merg de la sine, nu mai sunt probleme. Nu Europa este ţinta noastră, deşi suntem prezenţi la toate evenimentele internaţionale. Toate eforturile noastre se concentrează pe exportul în afara UE, o treime din livrările pe pieţele externe fiind efectuate în ţări extra-europene şi două treimi în statele din Uniune. Nu urmărim să scadă vânzările în Europa, ci să crească cele din afara ei.

Reporter: Exportăm şi în SUA?

Mihai Ionescu: Exportăm şi în SUA, dar nu atât de mult cât am putea vinde acolo. A fost încheiat un acord de recunoaştere, în sectorul agroalimentar, a cercetărilor din Europa pe piaţa americană, s-au deblocat lucrurile în SUA şi sperăm să fim mai prezenţi în piaţa americană cu mai multe produse. Acum aşteptăm deblocările fitosanitare în Rusia, Turcia, China şi în alte ţări din CSI, unde avem cereri şi unde, deocamdată, avem blocaje.

Reporter: Cum au fost influenţate exporturile de evoluţia cursului de schimb?

Mihai Ionescu: Cursul de schimb este un element determinant în susţinerea exporturilor. În funcţie de nivelul cursului, un exportator îşi poate acoperi sau nu cheltuielile de producţie. La un curs mic, banii încasaţi din exporturi nu acoperă întotdeauna cheltuielile de producţie. Dar nu întotdeauna cursul mare vine în sprijinul exportatorilor, ci din contră. Cel mai important lucru este stabilitatea cursului, pentru că, în condiţii de stabilitate, producătorul şi exportatorul îşi pot stabili din timp planurile, întrucât perioada dintre momentul primirii comenzii şi încasarea banilor cuveniţi poate fi foarte lungă, ajungând, uneori, la peste un an.

Reporter: De multe ori se întâmplă să cumpărăm produse importate, chiar dacă avem posibilitatea să alegem între acestea şi cele autohtone. De ce?

Mihai Ionescu: Încă nu avem educaţia elveţienilor, care chiar la preţuri mai mari şi calitate mai slabă preferă mărfurile produse în Elveţia. Este un sentiment tipic de naţionalism economic. La noi, lumea este săracă şi preferă ce este mai ieftin. Nu ne uităm nici la calitate, nici la ţara de origine. Sunt trei etape. Noi suntem încă la etapa când ne uităm la preţ. Unii cumpărători se uită şi la calitate, foarte puţini luând în considerare ţara de origine. Acest lucru se va întâmpla cu timpul. Acum, bătălia trebuie să se dea pe preţ.

Reporter: Mulţumesc!