Invazia, varianta scurtă

Mijlocul săptămânii, e o seară obişnuită în Drumul Taberei, cartier mărginaş al Bucureştiului. Mă relaxam pe balcon, asistând la spectacolul obişnuit - copilul vecinilor de sus dărâma ceea ce încă a rămas nedărâmat folosindu-se pentru a zdrobi lucruri de pardoseala lui, tavanul meu, traficul aglomerat (chiar dacă acum avem metrou) mă ţine la punct cu repertoriul de înjurături, o gospodină executa o tocană pe care probabil a uitat-o, din nou, pe foc, soarele apune fără grabă. În această atmosferă idilică aud prima bubuitură.

Vin şi următoarele.

Privesc cerul, scrutez pământul.

Nimic vizual, doar auditiv. Zgomotul devine tot mai puternic. Să fie ruşii? Nu sunt singurul care crede asta. Pe trotuarul din faţa blocului e agitaţie. Bubuiturile sunt tot mai puternice. Aş spune asurzitoare. Dacă aş fi avut un cuţit în mână (altfel am în posesie o întreagă colecţie), aş fi putut să tai felii de panică. Nu ştiu la ce mi-ar fi folosit, dar aş fi făcut-o. Recunosc, începusem să mă sperii. Tot aşteptam să văd un avion, o rachetă, o dronă, un corb, bine, măcar un fluture, ceva care să zboare.

Nimic.

Încep să discut cu membrii familiei. Invoc războiul, emit opinii.

Bubuiturile continuă, au trecut deja zece minute, aud şi ceva strigăte din bloc. Nu mai e de glumit.

M-aş ascunde undeva.

În debara!

Nu se poate, e plină cu lucruri inutile.

Cât de mult seamănă debaraua asta cu memoria mea!

Zgomotele se intensifică în stradă. Copilul vecinilor s-a liniştit, nu-i place concurenţa.

Un tânăr strigă la un bătrân care nu mai are bani să-şi cumpere baterie la apartul auditiv: "E meci în Ghencea, se dau artificii".

Mă simt precum "Conu Leonida faţă cu reacţiunea", lumea sărbătoreşte şi eu disec geopolitica Mării Negre.

Steaua, clubul Armatei a împlinit 75 de ani, prilej să tragă o rafală de artificii la 9 seara trecute fix, când ziua se ceartă cu noaptea pe locul de parcare. Mă simt penibil. Nici măcar asta nu e o premieră.

O oră mai târziu am citit o ştire şi mi-a trecut de penibil. Florin Talpan, jurist al clubului Steaua, celebru pentru procesele sale cu Becali, colonel printre altele, a fost premiat de ministrul Vasile Dîncu şi de comandantul clubului, Răzvan Bichir. Imediat după ce a primit placheta, un prim foc de artificii l-a speriat atât de tare pe colonel că a scăpat-o şi a făcut-o zob. Placheta, onoarea de colonel e nezdruncinată. Ca să îmi justific spaimele permiteţi să raportez: am absolvit armata cu gradul de soldat.

E noapte şi la noi e pace. Copilul vecinilor s-a culcat!