Iohannis merită suspendat ?

Liviu Dragnea, preşedintele PSD şi preşedintele Camerei Deputaţilor, a anunţat, joi, că va discuta, astăzi cu partenerul său de coaliţie Călin Popescu Tăriceanu, despre declanşarea procedurii de suspendare a lui Klaus Iohannis din funcţia de Preşedinte al României.

Între timp, şeful ALDE a ales să îşi delege atribuţiile de preşedinte al Senatului şi să plece, conform unor surse, în vacanţă în Italia, cu familia. Aşa că astăzi, Liviu Dragnea va discuta eventual cu unul dintre vicepreşedinţii ALDE, dacă aceştia din urmă au mandat de la Călin Popescu Tăriceanu ca să negocieze suspendarea lui Klaus Iohannis. Plecarea lui Tăriceanu tocmai în acest moment este curioasă şi este posibil să aibă legătură cu întâlnirea pe care a avut-o săptămâna trecută cu Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene.

În opinia lui Dragnea, suspendarea trebuie luată serios în calcul atât timp cât Iohannis refuză de peste o lună să pună în aplicare decizia 358 din 30 mai 2018 a Curţii Constituţionale a Româ-niei (CCR) prin care şeful statului este obligat să emită decretul de revocare a Laurei Codruţa Kovesi din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA).

În opinia lui Liviu Dragnea, această nerespectare a deciziei CCR, care este obligatorie pentru toată lumea, reprezintă o faptă gravă pentru care coaliţia PSD-ALDE trebuie să îl suspende din funcţie pe Klaus Iohannis.

Într-adevăr, conform art. 95, alin.1 din Constituţie, în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, preşedintele poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. La finalul alineatului se menţionează că preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

Până acum nu există nicio invitaţie oficială din partea Parlamentului condus de cuplul Dragnea-Tăriceanu prin care să i se solicite lui Klaus Iohannis să explice de ce nu pune în aplicare decizia CCR din 30 mai 2018.

Chiar dacă ar exista, Iohannis are dreptul să refuze să ofere aceste explicaţii, pentru că sintagma "poate" din textul constituţional nu este echivalentă cu expresia "este obligat" sau "trebuie".

• Fapte grave care nu împiedică activitatea autorităţilor

Referitor la noţiunea de "fapte grave", avem două avize consultative ale CCR - avizul 1 din 5 aprilie 2007 şi avizul 1 din 6 iulie 2012 - ambele referitoare la suspendarea fostului preşedinte Traian Băsescu, în care magistraţii constituţionali explică clar ce înseamnă această expresie.

Întrucât textul constituţional nu defineşte noţiunea de "fapte grave", pentru a statua dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, CCR, prin Avizul consultativ nr.1 din 5 aprilie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, a statuat că: "Este evident că o faptă, adică o acţiune sau inacţiune, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, este gravă prin raportare chiar la obiectul încălcării.

În reglementarea procedurii de sus-pendare din funcţie a Preşedintelui României, Constituţia nu se rezumă însă la acest înţeles căci, dacă ar fi aşa, expresia «fapte grave» nu ar avea sens. Analizând distincţia cuprinsă în textul citat şi luând în considerare faptul că Legea fundamentală este un act juridic normativ, Curtea Constituţională constată că nu orice faptă de încălcare a prevederilor Constituţiei poate justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ci numai «faptele grave», cu înţelesul complex pe care această noţiune îl are în ştiinţa şi în practica dreptului".

Conform magistraţilor CCR, gravitatea unei fapte se apreciază în raport cu valoarea pe care o vatămă, precum şi cu urmările sale dăunătoare, produse sau potenţiale, cu mijloacele folosite, cu persoana autorului faptei şi, nu în ultimul rând, cu poziţia subiectivă a acestuia, cu scopul în care a săvârşit fapta.

În Avizul 1/2007 CCR susţine: "Aplicând aceste criterii la faptele de încălcare a ordinii juridice constituţionale la care se referă art. 95 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reţine că pot fi considerate fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura ordinea constituţională ori ar urmări schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau ar putea avea efecte similare".

Textul magistraţilor constituţionali este limpede: ca să fie considerate fapte grave, actele de decizie sau sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii ale preşedintelui trebuie să împiedice funcţionarea autorităţilor publice, să suprime sau să restrângă drepturile şi libertăţile cetăţenilor, să tulbure ordinea constituţională ori să vizeze schimbarea ei.

• Nerevocarea lui Kovesi nu împiedică activitatea autorităţilor

Este adevărat că în decizia 358 din 30 mai 2018, în motivarea făcută de doar patru judecători dintre cei nouă ai CCR, se spune că prin gestul său de a refuza revocarea lui Kovesi la solicitarea Ministrului Justiţiei, preşedintele ţării a creat un blocaj instituţional.

De fapt, formularea celor patru magistraţi ai CCR este improprie. Pentru că în realitate nu este vorba despre un blocaj instituţional, ci des-pre faptul că ministrul justiţiei nu a putut să îşi exercite un atribut al funcţiei sale. A-l cataloga pe ministrul justiţiei cu o instituţie este deja prea mult, pentru că autoritatea publică sau instituţia este de fapt Ministerul Justiţiei. Iar în cazul respingerii revocării lui Kovesi, Ministerul Justiţiei - autoritate publică de rang constituţional - a continuat să funcţioneze normal, activitatea sa nefiind împiedicată şi nefiind tulburată în niciun fel. În ceea ce priveşte DNA, activitatea acestei instituţii s-a des-făşurat în continuare, nefiind blocată de refuzul şefului statului privind cererea de revocare.

Totodată, şi Curtea Constituţională a României şi-a continuat activitatea, deşi Iohannis nu a dat până acum curs dispozitivului deciziei 358/2018.

Mai mult prin refuzul său iniţial şi prin tergiversarea aplicării deciziei CCR, Iohannis nu a tulburat ordinea constituţională şi nici nu a vizat schimbarea acesteia.

Cu alte cuvinte, analizând avizul din 2007, preluat şi în motivarea avizului din 2012, raportat la considerentele deciziei 358/2018, sustragerea preşedintelui Klaus Iohannis de la emiterea actului de decizie obligatoriu prin care ar trebui să o revoce din funcţie pe Laura Codruţa Kovesi nu a împiedicat funcţionarea autorităţilor publice constituţionale şi, în consecinţă, nu constituie o faptă gravă care să atragă sau să justifice suspendarea din funcţia de şef al statului.

• Atribuţiile preşedintelui, factor de echilibru între puteri

Totodată, potrivit art. 80 alin. 1 din Constituţie, Preşedintele României este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, are rolul de a veghea la res-pectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice şi exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

În motivarea avizului din 5 aprilie 2007, CCR susţine: "Prerogativele constituţionale ca şi legitimitatea democratică pe care i-o conferă alegerea lui de către electoratul întregii ţări îi impun Preşedintelui României să aibă un rol activ, prezenţa lui în viaţa politică neputând fi rezumată la un exerciţiu simbolic şi protocolar. Funcţiile de garanţie şi de veghe consacrate în art. 80 alin. (1) din Constituţie implică prin definiţie observarea atentă a existenţei şi funcţionării statului, supravegherea vigilentă a modului în care acţionează actorii vieţii publice - autorităţile publice, organizaţiile legitimate de Constituţie, societatea civilă - şi a respectării principiilor şi normelor stabilite prin Constituţie, apărarea valorilor consacrate în Legea fundamentală".

În considerentele avizului 1 din 6 iulie 2012 se arată: "Prin Decizia nr. 53/2005, publicată în Monitorul Oficial, Curtea a reţinut că, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, autorităţile publice sunt organizate potrivit "principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească". Astfel, atribuţiile Preşedintelui României au semnificaţia unei contraponderi faţă de puterea legislativă, pentru realizarea echilibrului puterilor în statul de drept, consacrat prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie".

Aplicând această motivare şi la relaţia dintre preşedinte şi guvern, putem spune că modul în care Klaus Iohannis şi-a exercitat atribuţiile privitor la cererea de revocare a lui Kovesi formulată de ministrul justiţiei - care este membru al guvernului - are semnificaţia unei contraponderi faţă de puterea executivă, pentru realizarea echilibrului între ea şi puterea judecătoreas-că, prin prisma faptul că există un aviz negativ al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndepărtarea din funcţie a procurorului-şef al DNA.

• Suspendare, în scopul promulgării legislaţiei penale?

Din analiza a ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă în Parlamentul Româ-niei şi a atitudinii celor doi lideri ai coaliţiei PSD-ALDE, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, putem presupune o singură concluzie: suspendarea lui Iohannis va duce la promulgarea mai rapidă a Codului Penal, a Codului de Procedură Penală şi a legilor justiţiei.

Odată suspendat de la Cotroceni, locul lui Iohannis i-ar reveni, conform art. 98 alin. 1, preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, iar dacă acesta ar fi în imposibilitate fizică, şef interimar al statului ar deveni Liviu Dragnea, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Dispoziţiile constituţionale sunt clare în privinţa atribuţiilor pe care preşedintele interimar le poate exercita.

Art. 98 alin. 1 şi alin. 2 din Constituţie stabilesc că, dacă preşedintele este suspendat din funcţie, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor, care exercită majoritatea atribuţiilor cu excepţia celor prevăzute la articolele 88-90.

Adică interimarul nu poate adresa mesaje Parlamentului, nu poate dizolva Legislativul şi nu poate organiza referendum cu privire la probleme de interes naţional. Dar poate promulga legi, poate numi sau demite din funcţie, prin decret prezidenţial, pe procurorul şef al DNA, pe procurorul general, conducerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi poate oferi decoraţii unor persoane.

Practic, dacă Klaus Iohannis va fi suspendat, cel care va deveni interimar - Tăriceanu sau Dragnea - poate promulga legile prin care au fost modificate Codul Penal şi Codul de Procedură Penală, precum şi legile justiţiei, şi poate să îi demită din funcţie pe Laura Codruţa Kovesi - şefa DNA şi Augustin Lazăr - Procurorul General al ţării.

În cazul suspendării lui Iohannis, ar fi posibil să asistăm la o situaţie de genul celor din filmele lui Alfred Hitchcock, în care Liviu Dragnea să îşi promulge Codul Penal şi să o demită pe Kovesi.

După cum observaţi miza politică din spatele suspendării este imensă şi decizia pe care cei doi lideri ai coaliţiei sunt aşteptaţi să o ia în perioada următoare este crucială pentru democraţie şi pentru statul de drept.

În acest jihad pe care cei doi lideri politici îl pot declanşa, singurii care vor cădea victime, deoarece nevoile lor reale nu sunt apărate, sunt simplii cetăţeni. Restul este doar politică...