Iohannis, terapie de consolare la Casa Albă

Cele de mai sus sunt pur şi simplu cuvinte cheie. Cărora li se mai pot adăuga cel puţin încă două. Mircea Geoană şi imunitate. Este exprimat extrem de succint contextul şi rezultatul deplasării preşedintelui Klaus Iohannis la Washington. Un viitor fost preşedinte care s-a întâlnit cu un probabil tot viitor fost preşedinte. Iar rezultatul este un zero barat. Alt cuvânt cheie.

După ce a visat cai verzi pe pereţi, poziţia de Secretar General NATO, ministrul de externe şi ministrul de apărare UE şi chiar Preşedinte al Comisiei Europene, Klaus Iohannis s-a ales cu o diplomă acordată în Statele Unite de Atlantic Council. O fundaţie totalmente pro democrată, în al cărei bord sunt nu mai puţin decât patru foşti şefi CIA, o fundaţie care trăieşte din sponsorizări şi care, în mod aparent straniu, a decis ca în acest an să-l premieze pentru merite deosebite faţă de propriul popor, taman pe preşedintele cel mai impopular dintre toate statele fost comuniste membre UE. Cine şi de ce a sponsorizat această operaţie estetică de lifting, vom afla la un moment dat. Dar până una alta este cert că avem de-a face cu un premiu de consolare. De ce? Pentru că preşedintele Klaus Iohannis şi-a dorit şi îşi doreşte în mod arzător să obţină o importantă funcţie internaţională după încheierea mandatului prezidenţial. De ce? Nu-i ajunge pensia? Nu-i vor ajunge mijloacele puse la dispoziţie prin lege de către poporul român? Nu-i ajunge vila palat din Aviatorilor, care se restaurează şi modernizează pentru el, cu costuri care depăşesc 8 milioane de euro? De ce îşi doreşte el cu atâta ardoare o funcţie internaţională? Din prea multă hărnicie? Din nevoia de a se dărui pentru alţii?

Pe şleau, adevărul este că preşedintele Klaus Iohannis îşi doreşte o prelungire a imunităţii de care se bucură. Nu este deloc exclus ca după încheierea mandatului să îl ajungă din urmă câteva dosare grele. Legate de casele pe care le-a dobândit ilicit la Sibiu. De ingineriile prin care nici până azi nu a restituit statului român contravaloarea chiriilor încasate ilegal. De modul în care, prin diverse tertipuri, Forumul Germanilor din România, pe care l-a condus, a devenit moştenitorul Grupului Etnic German, o organizaţie scoasă în ilegalitate prin decret al regelui României, taxată drept criminală şi care, prin jaf, a pus mâna pe nenumărate proprietăţi înainte de declanşarea celui de-Al Doilea Război Mondial şi după. Sau, la cotitură, poate să-l aştepte o sancţiune penală pentru secretizarea ilegală a exorbitantelor cheltuieli pe care le face cu ocazia deplasărilor sale, cele mai multe împreună cu consoarta, într-o aeronavă de lux. Sau, ar mai putea deconta tot penal faptul că a dosit arhiva electronică a Administraţiei Prezidenţiale, un bun în definitiv public. Iar aceştia sunt doar scheleţii care până una alta au ieşit din dulap. O poziţie de forţă în plan internaţional i-ar prelungi imunitatea. Dar nu numai.

Klaus Iohannis îşi doreşte cu ardoare să lase la Cotroceni un urmaş desemnat de el, care să-i garanteze şi el imunitatea, după modelul prin care Vladimir Putin i-a asigurat imunitatea lui Yeltsin. Teoretic, acest urmaş ar putea fi generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, care deja pe bani publici a umplut România cu uriaşe panouri publicitare care trimit exact la ipotetica sa campanie prezidenţială.

Poate că premiul de consolare după care a alergat Iohannis la Washington este ceva mai complex. Poate că acolo, în partea nedifuzată a dialogului, Joe Biden a rostit numele lui Mircea Geoană ca viitor preşedinte, însoţit şi de asigurarea că acesta va primi un mandat de la Casa Albă, de a nu umbla în trecutul penal al lui Iohannis. Atâta doar că Joe Biden s-ar putea să nu mai fie preşedinte anul viitor, iar Mircea Geoană s-ar putea ca, odată ajuns preşedinte, să arunce respectiva solicitare la gunoi.

Şi uite aşa, ieri am avut pur şi simplu spectacolul unui ghiveci politic. Nu a fost o vizită oficială de stat. Nici măcar o vizită oficială. Cei doi preşedinţi au consumat o oră de clacă sub ochii, microfoanele şi camerele de luat vederi a unor televiziuni, după care şi-au rezervat şi o scurtă parte discretă în care Klaus Iohannis l-a rugat pe Biden să-l pună Secretar General NATO iar Biden a ridicat din umeri. Nu a existat un comunicat comun. Nici vreun angajament al Statelor Unite referitor la ridicarea vizelor pentru români. Ne-am ales în schimb cu o declaraţie de presă a lui Iohannis, în cursul căreia a răspuns şi la două, trei întrebări programate din timp. A fost ca o terapie colectivă, în prezenţa jurnaliştilor, lipsită de orice fel de rezultate concrete, de foloase în beneficiul României.