Izbăvitorul Petre Daea

Din când în când nu plouă. Dăm vina pe schimbările globale. Apelăm la preoţii ortodocşi pentru rugăciuni. Să cheme norii. Şi ne amintim că ne-am bătut joc de sistemul naţional de irigaţii. Vine ploaia şi uităm.

Din nou, Petre Daea e la butoane. Unul dintre puţinii demnitari de ispravă pe care îi mai avem. A luat ţara în piept. Tropăie cu bărbăţie prin zonele sinistrate. Şi încearcă cum poate să calmeze spiritele. Să ne spună că nu e chiar atât de rău. Că nu va fi foamete. Că vom avea recolte. Dar ce-i în sufletul lui, numai Daea ştie. În puţinii ani în care s-a aflat în fruntea Agriculturii, s-a dat de ceasul morţii pentru a încerca să repare ceva din ce au stricat alţii. A găsit un sistem de irigaţii praf. Abandonat şi jefuit. Nefuncţional. S-a apucat să îl refacă. A bătut ţara în lung şi în lat. A încheiat contracte. A tropăit pe şantiere. Apoi a fost schimbat. Şi praful s-a ales. Acum ne uităm cu tristeţe la cer. Chemăm preoţii să ne aducă ploaia. Şi aşteptăm ca Daea să facă minuni. În tot acest timp, europenii au investit cu inteligenţă şi au creat sisteme performante. Udă cu picătura. La rădăcină. În timp ce noi aşteptăm ploaia. Şi vrem să ducem apa la etaj. Că poate nu ştiaţi, la noi apa nu curge în jos. Curge în sus. Culmea este că avem şi un program aprobat. O lege. Care ne obliga să investim din fonduri proprii un miliard de euro. Şi praful s-a ales din acest program. El era conceput să creeze o primă bază de infrastructură pentru când vin fondurile PNRR. Trebuia să se ocupe ANIF. Adică Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare. Nu s-a ocupat.

Iar acum ne uităm la cer, la pământul crăpat şi la Petre Daea.