J. C. FLOWERS, ULTIMA SPERANŢĂ A prins Carpatica, în sfârşit, buchetul de flori?

A fost linişte la ultima Adunare Generală a Acţionarilor Băncii Carpatica. Proprietarii deţinători ai unor cote minoritare, dar probabil şi acţionarul majoritar, care a lipsit din motive "obiective", au văzut ce scrie pe zid înainte de impact.

Votul deţinătorilor a circa 43% din capitalul social, deveniţi "majoritari" prin bunăvoinţa BNR, a deschis calea unui proces anevoios de redresare a instituţiei financiare cu capital românesc.

Toate punctele de pe ordinea de zi a AGOA (Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor) şi AGEA (Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor) au fost aprobate, cu excepţia propunerii de fuziune cu Nextebank, probabil pe baza avertismentului din înţelepciunea populară "căci tot degeaba stăm noi la un loc amândoi, două nevoi".

Problemele adunării anterioare au fost rezolvate rapid. Deloitte a obţinut majoritatea voturilor şi a devenit auditorul extern al băncii, pe fondul nemulţumirii acţionarilor în ceea ce priveşte modul în care KPMG şi-a prezentat concluziile la şedinţa precedentă.

De asemenea, conducerea executivă a băncii a primit mandat pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor necesare în scopul revenirii la conducerea unitară a instituţiei financiare, un pas intermediar fiind reprezentat şi de reducerea numărului membrilor din Consiliul de Supraveghere de la cinci la trei.

Din păcate pentru BCC, evaluarea KPMG a activelor preluate de la debitori şi a celor fixe a fost foarte apropiată de cea a evaluatorului agreat de BNR. Conform datelor de la Fair Value, o companie înfiinţată în 2005, evaluarea activelor reposedate în conformitate cu ordinul BNR a fost de circa 33 de milioane de euro, semnificativ sub valoarea estimată de compania afiliată Cushman & Wakefield din România (43,6 milioane de euro). Diferenţa de milioane de euro înseamnă, bineînţeles, o nouă creştere a necesarului de capital al băncii.

Dar a apărut un cavaler alb pe cal de aceeaşi culoare, sau poate cavaler negru pe cal alb, care a transmis băncii o ofertă tentantă.

Johan Gabriels, directorul executiv al băncii, a informat acţionarii că fondul de investiţii american J. C. Flowers tocmai şi-a revizuit oferta pentru Carpatica. Fondul, înfiinţat în 1998 de un fost partener de la Goldman Sachs, nu este tocmai un rechin "Mare Alb" pe plan internaţional, dar este pe aproape şi poate "tulbura" serios apele sistemului bancar de la noi.

Poate că o astfel de ofertă agresivă este absolut necesară pentru piaţa bancară din România, unde BNR a "dormit" nu doar în anii precedenţi crizei financiare globale, ci mai ales după apariţia primelor semnale venite de pe pieţele internaţionale.

Spre deosebire de adunările generale anterioare, acţionarii "rămaşi" ai BCC au ajuns la concluzia că trebuie redus capitalul social al băncii, astfel încât să fie posibilă o majorare ulterioară, fără de care nimeni nu ar fi interesat de investiţii noi.

Un punct important pe ordinea de zi a fost adoptarea unor măsuri de austeritate, conducerea executivă prezentând un plan-cadru de acţiune. Unul dintre acţionari şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la acest program, deoarece nu au fost prezentate şi cifre concrete referitor la reducerea costurilor, concluzia sa fiind că "BCC este o bancă care consumă prea mult faţă de cât produce". Alt acţionar s-a arătat profund nemulţumit de intervenţia BNR în cadrul tranzacţiei cu Nextebank, finalizarea acesteia fiind condiţionată de reducerea capitalului BCC. Felul în care BNR a acţionat, cel puţin în ceea ce priveşte situaţia BCC, indică faptul că şi autoritatea de supraveghere a manifestat o atitudine cel puţin neglijentă, pentru a nu folosi un termen mult mai dur, referitor la supervizarea stabilităţii financiare.

În toţi aceşti ani, BNR a verificat periodic situaţia financiară a BCC şi portofoliul de credite. De ce a fost nevoie să se ajungă în această situaţie? Credea Banca Naţională că se va întâmpla o minune pe piaţa imobiliară, iar creditele neperformante din sistemul bancar vor reveni la viaţă? Costurile întârzierii nepermise a restructurării portofoliilor bancare, nu doar în cazul BCC, au crescut astfel exponenţial.

Înainte de a se cunoaşte rezultatele votului, dar pe fondul unei atmosfere de acceptare a realităţii, unul dintre acţionarii minoritari a precizat că decizia reducerii capitalului pentru acoperirea pierderilor, urmată de o nouă majorare, a fost inevitabilă, deoarece "suntem cu spatele la zid". Tot cu spatele la zid se află şi Banca Naţională, în special direcţia sa de supraveghere, şi ştim cu toţii care sunt reacţiile regnului animal în situaţii fără scăpare.

După comunicarea rezultatelor, directorul executiv Johnan Gabriels a promis că măsurile pentru redresarea băncii vor fi transparente şi a făcut un apel pentru o bună colaborare din partea acţionarilor.

În condiţiile în care apele vor fi limpezi, vom putea observa tactica de atac a rechinilor financiari internaţionali şi modul în care îşi "joacă" prada. Indiferent de rezultatul negocierilor dintre BCC şi J. C. Flowers, un cap de pod va fi construit în piaţa noastră bancară, iar BNR nu va putea opri "debarcarea" celor care pariază împotriva "autorităţii monetare şi de supraveghere din România".

Aceasta este prea mică pentru un război aşa de mare, mai ales după ignorarea avalanşei de semnale a crizei financiare la nivel global.

Poate că BCC va prinde, după atâţia ani, buchetul de "flowers" care să-i asigure un "măritiş" profitabil, dar cine va salva onoarea "nereperată" a Băncii Naţionale?