Justiţie şi adevăr

Comisia Europeană este o instituţie ciudată. Are puteri uriaşe în domeniul creării legislaţiei la nivel european: directivele sale nu pot fi res-pinse sau amendate de parlamentele sau guvernele statelor membre. Comisia se comportă ca un guvern al Uniunii Europene: responsabilii portofoliilor tematice au putere deplină de administrare şi control asupra fondurilor repartizate, prin buget, precum şi asupra modului în care statele utilizează aceste fon-duri; mai general, asupra modului în care guvernele statelor membre res-pectă legislaţia europeană. Comisia poate lua măsuri împotriva statelor care încalcă deciziile instituţiilor europene şi legislaţia europeană, mergînd de la supraveghere şi control, pînă la penalităţi insti-tuţionale, legale sau financiare.

Ciudăţenia constă în faptul că puterea uriaşă a Comisiei nu este aproa-pe deloc contrabalansată de penalităţi pentru erorile sale, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă, ori cu rea credinţă, a atribuţiilor sale, croite pe măsura puterii de care dispune.

Să luăm cazul nostru, concret. Actul prin care România a fost acceptată ca membru al Uniunii Europene conţine referiri exprese la faptul că există domenii esenţiale ale guvernării, la noi, în care funcţionarea instituţională nu asigură, decît minimal, compatibilitatea cu sistemul european. Unul dintre acestea este cel al Justiţiei şi combaterii corupţiei. În consecinţă, Comisia a fost însărcinată să monitorizeze evoluţia măsurilor luate de Bucureşti şi să raporteze Consiliului European, respectiv Parlamentului Uniunii Europene, asupra mersului lucrurilor. O face anual, într-un raport complet, iar la şase luni prin-tr-un micro-raport intermediar. Fiind vorba despre ceva atît de important, te-ai aştepta ca atot-puternica instituţie să facă dovada capacităţilor ei depline de analiză, evaluare şi identificare a soluţiilor.

Cînd colo, ce să vezi? Citeşti şi nu-ţi vine a crede că nişte oameni cu ştiinţă de carte au pus pe hîrtia oficială de la Bruxelles asemenea..... Să nu ne pripim, însă, cu adjectivele.

O luăm metodic. Suntem la jumătatea intervalului şi a fost produs raportul intermediar. Vreo şapte pagini, cu totul. În titlu scrie clar că el se referă la "progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de cooperare şi verificare". Şase rînduri mai jos, negru pe alb, citim: "Raportul nu conţine o evaluare a progreselor realizate. Actualizarea se limitează la măsurile care fie au fost finalizate, fie aşteaptă să fie finalizate în perioada imediat următoare". În "folclorul" autohton, jocul acesta se cheamă "Alba-Neagra". Faptul că este doar un raport intermediar nu-l scuteşte să fie un raport, adică să facă o evaluare! Cine vrea evaluare privind progresele este trimis, de acelaşi text, la Raportul Comisiei din 22 iulie 2009 şi recomandările aferente care: "rămîn punctul de reper pentru evaluarea progreselor realizate în raport cu obiectivele de referinţă şi pentru identificarea dificultăţilor nesoluţionate".

Cu toate aceste precizări, cît se poate de "precise", sub titlul "Reforma sistemului judiciar şi lupta împotriva corupţiei: situaţia actuală", scrie negru pe alb: "În ultimele şase luni, România nu a fost în măsură să menţină dinamismul reformei pe care îl obţinuse pînă la jumătatea anului 2009." Păi, dacă nici asta nu-i propoziţie evaluativă, atunci eu sunt protopop la "Sfîntul Ilie din Gorgani". Şi nu sunt, se poate verifica!

Dar să lăsăm "mărunţişurile" şi să trecem la conţinut. De ce nu şi-a menţinut reforma dinamismul? Textul răspunde clar: pentru că Parlamentul a uitat de codurile de procedură civilă şi penală, luat cu treburile electorale, iar sistemul judiciar "a cunoscut alte presiuni ca urmare a pierderilor nete de personal şi a protestelor din septembrie". Dacă n-aţi înţeles, mai spun o dată: de ce n-avem noi justiţie, ca lumea, în România? sau, mai precis, avem una de care mai bine ne-am lipsi? Pentru că avem tot felul de alegeri şi pentru că lumea iese la pensie, inclusiv din sistemul judiciar! Iar în plus, mai şi protestează! "Adîncimea" evaluărilor care, sper că aţi reţinut, nu sunt evaluări, se transformă în prăpastie, doar un rînd mai jos. "Reconfirmarea în funcţie a procurorului general pentru un nou mandat a oferit posibilitatea de a valorifica realizările primului mandat". Vă rog frumos să nu vă ştergeţi la ochi prea des, o să lăcrimaţi degeaba. Aşa scrie! Adică, după mintea celor care au întocmit raportul Comisiei Europene, care nu conţine evaluări, dar este menit să evalueze, fiecare procuror general, cînd este schimbat din funcţie, pleacă acasă, cu realizările lui cu tot, astfel încît următorul trebuie musai să o ia de la zero. Noroc că nu l-am schimbat pe ultimul, altminteri raportul ne făcea cu ou şi cu oţet, fără să facă, desigur, nicio evaluare!

Ca nu cumva să-l bănuim că face evaluări, raportul face o "analiză tehnică" a obiectivelor de referinţă: asigurarea unei proceduri judiciare mai transparente şi mai eficiente; instituirea unei agenţii de integritate cu competenţe de verificare a averii, a incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese; continuarea realizării unor anchete profesionale şi imparţiale în cazul sesizărilor de corupţie la nivel înalt; măsuri suplimentare de prevenire şi luptă împotriva corupţiei, în special în administraţia locală.

Cînd vine vorba despre lucruri concrete, autorii epistolei chiar se ţin de cuvînt, adică nu fac aproape nicio evaluare. Fac doar un "proces verbal de constatare", cam la nivelul miliţianului din Răscăuţii de Sus: a început cutare activitate; CSM a adoptat nu ştiu ce studiu provizoriu; inspectorii judiciari au fost recrutaţi conform procedurilor revizuite, (dar, fatalitate!), Procurorul General a contestat în instanţă noua procedură(!!!!); Agenţia emite comunicate de presă....; procesele în cazurile mediatizate sunt în continuare îndelungate şi...etc.

Nu ştiu cît timp şi cîţi "experţi", "directori", "adjuncţi" şi alte persoane importante au lucrat la cele 7 pagini şi nici cu ce salarii au fost plătiţi. Dar, chiar şi dacă n-ar fi primit nimic pentru acest aşa-zis raport, eu cred că tot ar fi trebuit să aducă, la chenzină, nişte bani de-acasă. Căci şi-au bătut joc şi au consumat degeaba hîrtia şi timpul de funcţionare a calculatoarelor de la birou, ca să nu mai spun nimic despre curent electric, apă, canalizare, chirii şi alte costuri de funcţionare.

Dacă Guvernul României şi parlamentarii care ne reprezintă în Parlamentul Uniunii Europene ar avea cea mai mică tresărire de bun simţ, atunci ar depune un protest oficial faţă de incompetenţa, laşitatea şi, în ultimă instanţă, reaua credinţă cu care funcţionarii Comisei Europene şi-au îndeplinit atribuţiile, în acest caz. Mai precis spus, nu şi le-au îndeplinit!

Cît despre Justiţia din România şi adevărurile care ar trebui rostite despre ea, este clar că nu le vom afla nici de la instituţiile europene. Poate şi pentru că sunt atît de evidente! Sar în ochi oricui trăieşte în această ţară!