Klaus Iohannis s-a sucit

Preşedintele a dat-o la întors. Atunci când nimeni nu se mai aştepta, s-a pronunţat în fine legat de situaţia materială a pensionarilor. Şi a recunoscut că nu este în regulă. Şi, tot în mod surprinzător, l-am auzit criticând cu duritate pachetele de proiecte de legi ale siguranţei naţionale, despre care unii analişti au considerat că de fapt nici nu există, iar ceea ce s-a aruncat pe piaţă este o simplă diversiune. Iată că nu e aşa. Dar totuşi ce l-o fi apucat pe Klaus Iohannis?

Voi încerca o explicaţie pentru ambele sale luări de poziţie din cursul acestei săptămâni, abţinându-mă totodată sau cel puţin pentru moment să comentez scurtul turneu local pe care acesta l-a făcut braţ la braţ cu Marcel Ciolacu, preşedintele partidului despre care a afirmat în numeroase rânduri că reprezintă "ciuma roşie". Aşadar, a descoperit şi preşedintele României că pensiile sunt extrem de mici. Şi că nu le permit seniorilor o viaţă cât de cât normală. Şi ce să vezi? Domnul Klaus Iohannis protestează împotriva acestei realităţi. Evident, fără a propune o soluţie. Oare ce a generat această neaşteptată reacţie a sa? Nu există decât trei ipoteze care pot fi luate în calcul. Şi le sugerez cititorilor să opteze pentru oricare dintre acestea.

1). A încercat să-i dea satisfacţie lui Marcel Ciolacu. PSD şi de asemenea preşedintele acestui partid, cu toate ezitările, cu toate bâlbâielile, cu toate duplicităţile care i se pot pune în cârcă, a fost până în prezent consecvent în a susţine creşterea punctului de pensie cu 40% şi apoi, după ce PNL a blocat practic respectarea legii, socialiştii s-au făcut luntre şi punte şi se fac şi în continuare, pentru a mări cuantumul pensiilor măcar la nivelul ratei inflaţiei. Legat de acest aspect, tot în această săptămână s-a produs un derapaj grav în Parlamentul României. Pe sub nasul ministrului Muncii, până la urmă pe sub nasul Guvernului, parlamentarii au adăugat un articol de lege, încercând pe ultima sută de metri şi pe şest să mărească lefurile şi indemnizaţiile unor aleşi ai neamului şi unor bugetari. Fapt care a stârnit un uriaş scandal şi urmează să genereze o ordonanţă de urgenţă, care va proroga, adică va amâna aplicarea respectivului articol de lege. Dincolo de alianţa din ce în ce mai trainică dintre Klaus Iohannis şi socialişti, s-a creat astfel şi un puternic curent de opinie împotrivă respectivei mişculaţii. Şi, probabil, preşedintele a dorit să rămână pe val.

2). Uniunea Europeană s-a pronunţat şi ea zilele trecute printr-o rezoluţie, e drept, insuficient de clară, care impune - sau doar recomandă? - statelor membre să procedeze în aşa fel încât să asigure tuturor cetăţenilor un nivel decent de viaţă. Ce înseamnă acest nivel decent, cum vor funcţiona din această perspectivă standardele Uniunii Europene şi când anume vor funcţiona rămâne încă o mare necunoscută. Dar, totuşi, iată că şi la nivelul Uniunii Europene există o preocupare în acest sens, astfel încât a fost generat un curent de opinie pe care Klaus Iohannis a încălecat, care vizează în egală măsură salariile bugetarilor şi nebugetarilor şi nivelul pensiilor.

3). Preşedintele a primit informaţii de la serviciile secrete şi în special de la SRI că urmează demonstraţii din ce în ce mai hotărâte ale seniorilor României, demonstraţii a căror amploare nu mai poate fi diminuată de restricţiile aplicate în timpul pandemiei, pentru că acestea au încetat şi nici nu pot fi instituite alte interdicţii în raport cu proximitatea războiului de la graniţa noastră de est. Ori în aceste condiţii, preşedintele Klaus Iohannis se pregăteşte să-şi protejeze poziţia şi imaginea publică, lansând asemenea semnale şi curtându-i pe socialişti care, conform "rotativei" stabilite în urmă cu şase luni, urmează la sfârşitul anului să furnizeze premierul. Până în acel moment, Ciolacu trebuie astfel împachetat încât să devină "premierul său".

Dar şi mai interesantă este luarea de poziţie - şi ea destul de fermă - a preşedintelui Klaus Iohannis în raport cu pachetele de proiecte de legi ale siguranţei naţionale, care sunt supuse dezbaterii în coaliţie şi, conform angajamentului premierului, generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, urmează să intre în dezbaterea Executivului şi apoi să fie prezentate Parlamentului. Asupra acestor pachete de propuneri nu mai insist, pentru că am făcut-o şi eu şi mulţi alţi jurnalişti în repetate rânduri în demersurile noastre analitice. Faptul însă că preşedintele s-a pronunţat, indiferent cum, indiferent cât de ambiguu sau de prudent, demonstrează fără doar şi poate că este la curent cu acest demers pre-legislativ. Şi că a citit respectivele propuneri de norme, dintre care cele mai multe sunt încă secrete şi deci nu au putut fi dezbătute public. Şi după ce le-a citit şi după ce a urmărit primele reacţii, a decis să iasă la înaintare şi să le denunţe ca fiind nişte excese şi nişte tentative mai mult sau mai puţin grave de încălcare a drepturilor şi libertăţilor constituţionale. Ceea ce mă face să trag concluzia că domnia sa nu s-a angajat în lecturarea unei maculaturi sau a unei diversiuni, aşa cum au crezut unii analişti. Dacă s-a apucat să citească respectivele texte, înseamnă că acestea nu au reprezentat un balon de săpun, ci, dimpotrivă, sunt concretizarea unor intenţii cât se poate de explicite de a crea un nou cadru juridic pentru activitatea serviciilor secrete. Un nou cadru care, între noi fie vorba, este cât se poate de necesar şi oportun pentru aducerea la zi, după 30 de ani, a regimului juridic în care-şi desfăşoară activitatea aceste servicii. Fireşte, cu condiţia ca noile norme să nu fie excesive sau abuzive.

Una peste alta, ieşirea la rampă a preşedintelui Klaus Iohannis, pe două subiecte de mare interes, are o semnificaţie care se cuvine a fi semnalată şi comentată.