La 30 de ani de la lovitura din decembrie '89, victoria Moscovei este deplină (l)

Comicăria "sărbătoririi" eve­nimentelor din 1989 este o circotecă de cea mai joasă factură - "justiţia" nici până astăzi n-a reuşit să-l aducă pe Ion Iliescu în faţa instanţei. În schimb, pompoase gângăveli de la tribuna Parlamentului, solemnităţi goale de conţinut. S-a turnat o placă groasă de beton peste dosare şi vinovăţii, exact cum solicită Ion Iliescu în ultimul său răvaş de pe blog, după interviul din TASS.

Iar tema cu adevărat fierbine a "teroriştilor" a devenit o poveste de decembrie, între îmbucături de sarmale şi şorici...

După mai bine de două decenii jumate, datorită maestrului Lazăr Dinu, am descoperit o imagine document de dosar, - a prins în poză chiar blocu, în care m-am ciuruit cu unii, buleală tare, trei şmecheri au făcut praf tot amplasamentul, ditâi clădirea - i-am cam găurit, nu ştiam că-s "terorişti" - trăgeau bine, dar erau mai obosiţi ca mine, plus că pe vremea aia încă eram meserie, te halesc la poc poc floc - nu-mi pare rău nici acum că i-am făcut franjuri, au tras în civili, găozarii...cel puţin doi şi-au luat-o de la mine, am găsit urmele de sânge pe pereţi şi peste tot, plus seringile şi materiale medicale de prim ajutor, plus hainele lepădate. Unul era lovit la şold, se vedea urma pe perete, unde s-a târşit de tencuială şi altul cred că în umăr sau piept, şi acum cred că am o geacă de piele de-a lor ciuruită şi plină de sânge, am păstrat-o, că în naivitatea mea chiar credeam că Parchetul va lua probe ADN - aiurea...au îngropat totul, inclusiv generalul Joarza, cel care a dat NUP Dosarului la care am lucrat. Era între "terorişti", a crăpat da NUP-ul a rămas.

Blocul ăla a fost sediul Ministerului de Interne până în 1941, are la subsol şi celule şi...crematoriu...acum e o cârciumă acolo la subsol, - plus pereţi dubli şi treceri dintr-o parte în alta la subsol şi acoperiş, iar pe dedesupt trece o ditai tubulatura unde încape binişor un omulean bine făcut, reţea de conducte ce duce sub Piaţa Palatului şi apoi la dreacu în praznic. Iar jos de tot era/este şi adăpost ALA, cu uşi de oţel groase de cinşpe' centimetri.

Acolo era şi o arhivă uriaşă de date de identitate, evacuată cu un alai de dubiţe şi sub pază militară în ianuarie "90. Toate astea le-am aflat ulterior când am făcut investigaţie pe cont propriu, după aia au venit alţii la Parchetul militar şi au mătrăşit probele.

Oricum am avut super bulan în noaptea aia, Dumnezeu a lucrat la greu, un gagiu care se afla chiar lângă mine a luat un glonte de PSL de s-a învârtit ca titirezul - a scăpat cu viaţă până la urmă, olog de tot, l-a găsit Victor în Germania într-un lagăr din Germy, prin "90, fugise din ţară după Mineriadă...Nicolae Iliescu se numea, na că am ţinut minte şi numele după aproape trei decenii, la nume şi date n-am blockout, încă.

Povestea întreagă - mai jos:

• 2000 de cartuşe - în noaptea de iarnă a morţii ratate...

An de an, cu ocazia "sărbătoririi Revoluţiei" se varsă lacrimi de crocodil de către reptilienii lui Ilici pe tema sacrificiului tinerilor spre victoria "democraţiei". Se ventilează vrute şi nevrute spre întărirea găunoasei mitologii a salvării naţionale, întruchipată desigur de Salvatorul nambăr one, Ion Ilici Iliescu.

Românii se tot întrec în comemorări festive ale "eliberării" din Decembrie 1989, în timp ce sunt din ce în ce mai striviţi de povara "iluziilor mincinoase" - printre care se află iluzia "salvării" ţării de către kaghebişti, şi mitul libertăţii aduse de ruşi, prin "providenţialul" criminal cu mâinile roşii de sânge până la coate - Ion Iliescu, Cel Întâi Chemat (adus de ambasadorul sovietic) la balconul CC pentru a propovădui Salvarea, respectiv, în termenii săi, pentru a se readuce România pe calea socialismului "care a fost doar întinat de Ceauşescu".

Pentru a restabili imaculata faţă a socialismului întinat, Ilici a adus la putere şi a format şi selectat pentru încă o generaţie cel puţin, cadrele de conducere a guberniei româneşti - beizadelele securiştilor kaghebişti, urmaşii politrucilor comunişti şi reprezentanţii Agenturii întemeiată de Brucan la GDS, membrii castei vechilor comunişti şi urmaşii acestora. Brucan ne-a pus eticheta infamantă de "stupid people" nu degeaba, sclavia le-a devenit chiar dulce românilor, se pare, după mai bine de 20 de ani tot partidul lui Iliescu le este cel mai drag şi mai scump.

Cacialmaua rusească intitulată Rivoluţia română şi preluarea efectivă a Puterii de către agentura rusă a histrionicului Ilici a avut loc în intervalul în care, ca şi azi, românaşii se îndopau până la crăpare, de la Crăciun până la Sf. Vasile. Interval în care, în "89, s-a pus la cale şi o jertfă de sânge ce trebuia să întreţină mitul, iluzia războiului cu "teroriştii".

Asemeni multora dintre cei care au trăit direct anumite evenimente care au lăsat urme adânci, aştept încă să aflu cine a tras, cine mi-a rănit prieteni şi mi-a ucis colegi, cine a organizat operaţiunea de executare a terorii la scară naţională în 1989...cine naiba erau "teroriştii" ăia?

Am atins vreo câţiva, dar de aflat cine erau ei şi ce misiune executau nu mi-e foarte clar până astăzi, deşi cu aproximaţie aş cam şti de unde să-i iau.

După fuga Ceauşeştilor, şi apariţia lui Ion Iliescu la balconul lui Ceauşescu din Comitetul Central au fost omorâţi în România 957 de oameni, respectiv 90% din totalul de 1.116 de victime ucise în Decembrie. De fapt, semnalul măcelului a fost dat chiar de Ion Iliescu, cel care a şi lansat tema "teroriştilor care trag din toate poziţiile", "orfanii lui Ceauşescu", cică.

Ulterior s-a spus că teoriştii nici măcar n-au existat şi că doar Armata a produs victime, cel puţin asta e concluzia Dosarului Revoluţiei, ce a fost clasat după un NUP dat chiar de către unul dintre cei care a fost arestat în sediul CC pentru că era suspectat că coordonează teroriştii - generalul Joarză de la Parchetul Militar.

"Teroriştii care n-au existat" apar într-un Document sinteză din perioada "rivoluţiei" ce arată că la Marele Stat Major au fost predaţi 109 terorişti.

Cu tot cu armamentul găsit asupra lor. Pe lângă armele militare clasice, apar în Raport arme străine, de vânătoare, cu mult mai performante decât cele din dotarea forţelor militare - dotate cu dispozitive de vedere pe timp de noapte, cu putere de lovire considerabilă, cu muniţie de mare velocitate şi foarte scumpe.

Cum ar fi: armă de vânătoare Mahrholdt Innsbruck, cal. 7,62 mm cu luneta Zeiss Diavari - D 6X, două arme de vânătoare cu două ţevi 375 Magnum Flaged cartridge, cal. 9 mm, cu luneta Zeiss Diavari - D 6X, în geanta diplomat, o armă de vânătoare cu două ţevi "Special - Gewehr-Lauf-Stahl", cal. aproximativ 9 mm şi lunetă cu dispozitiv de vedere pe timp de noapte "Single Point", o trusă aparat de vedere pe timp de noapte, "Zoomar" cu lunetă de observare, model 430 în geanta diplomat, aparat de vedere pe timp de noapte Litton în casetă de ebonită, aparat de vedere noaptea, model 3, pentru armament "Javelin Nicht Vision Lens", cal. 75, aparat de vedere noaptea Japan în geanta "Diplomat" cu cifru.

În Raportul preliminar al Serviciului Român de Informaţii privind evenimentele din decembrie 1989 se menţionează:

"În perioada 22 decembrie 1989 - 6 ianuarie 1990, la Institutul Medico-Legal Bucureşti au fost aduse persoane decedate prin împuşcare, despre care personalul militar şi medical din Institut afirmă că sunt terorişti, asupra cărora s-au găsit arme de foc şi arme albe (unele total diferite de tipurile din dotarea Forţelor Armate obişnuite) şi muniţie;

- documente deosebite (paşapoarte şi legitimaţii în alb ori pe care figurau nume, locuri de muncă şi funcţii ce nu corespundeau realităţii;

- buletine false (în care datele nu cores­pundeau cu cele din celelalte documente);

- îmbrăcăminte deosebită: căşti de protecţie kaki, combinezoane kaki (căptuşite cu blană de miel), pulovere de tip militar, de culoare kaki sau albastră, lenjerie de corp chinezească, cizme cu carâmb scurt, care se închideau lateral cu ajutorul unei singure catarame, total diferite de cele militare (îmbrăcămintea era vizibil nouă şi nu era murdară);

- medicamente despre care medicii din IML Bucureşti afirmau că au efecte stimulative şi de creştere a forţei şi capacităţii de rezistenţă".

Gagii cu care m-am ciuruit eu, în noaptea în care n-am murit, adică asta de azi aveau (şi) combinezoane şi trusă medicală mişto de tot şi seringi cu nu ştiu ce naiba - dar muniţia era din altă zonă decât cea standard, plus mai aveau şi molotoave puse deoparte, greu de preparat pe genunchi, că e chimie la mijloc. În fine.

Mai multe date din documentele "rivoluţiei" vor apărea în cele zece (10) volume ce vor fi publicate de fratele meu în următoarea perioadă, sper.

Conform Comandamentului Artileriei, în decembrie 1989, o uriaşă cantitate de muniţie a fost trasă "împotriva bandelor teroriste".

Este sumarul în cifre seci al unui adevărat război:

"În perioada 22.12.1989 - 27.12.1989, s-au consumat pe timpul acţiunilor de luptă 12.632.670 cartuşe, 666 lovituri pentru AG 7, 58 lovituri pentru AG 9, 3.008 proiectile antiaeriene, 221 lovituri pentru tunul de de 100 mm de pe tanc, 1162 grenade de mână, 36 bombe de 82 mm, 2 proiectile antitanc de 85 mm şi 11 grenade antitanc. 14.883 de arme au intrat pe mâinile populaţiei neinstruite. Celor peste 13 milioane de cartuşe li se mai adaugă alte sute de mii de cartuşe, trase în perioada 28 - 31 decembrie 1989".

• Teroriştii - degeaba i-am ciuruit atunci, la nimic n-a folosit, şefii lor abia acum sunt inculpaţi

Dintre cele "14.883 de arme intrate pe mâna populaţiei neinstruite" - una a ajuns în mâna mea, instruită, iar dintre cele pes­te 13 milioane de cartuşe trase aiurea, 2000 de cartuşe au intrat pe mâna mea aia instruita şi n-au fost trase deloc aiurea.

...în urmă cu trei decenii, m-am intersectat cu teroriştii, cică invizibili, care "trăgeau din toate poziţiile"...există o chestie, la bărbaţi, care se numeşte "botezul focului". După ce ai trecut prin asta totul se schimbă în viaţa ta.

Relaţia cu moartea, văzută de aproape, te transformă definitiv, nu în aceeaşi măsură ca şi botezul întru ortodoxie, deşi este un fel de metanoia şi în "botezul focului", dar în orice caz perspectiva asupra vieţii şi a morţii devine cu totul alta. Desigur, dacă scapi întreg la minte, ceea ce nu este chiar cazul meu, cel puţin dacă iau în considerare spusele prietenilor.

Oricum, cred că momentul "revoluţiei" a fost un fel de forjă, ca şi represiunea Mineriadei ordonate tot de agentura KGB a lui Ilici.

Ce nu te omoară te întăreşte, aşa se zice...

Despre "revoluţie" există o cantitate enormă de informaţii astăzi. Generalul Stanculescu, din temniţă, a comis o propoziţie memorabilă, citez aproximativ: "până nu crapă Ilici nu vom afla nimic cu adevărat important".

Reţeaua complicităţilor este prea vastă.

Derbedeii de la Parchetul Militar au ascuns totul în fişete.

Dosarului meu i-au dat NUP, după mulţi ani de cercetare, deşi era plin de probe, strânse dealtfel tot de mine, imediat după evenimente.

Deşi "povestea" a ajuns filă de arhivă, merită spusă public.

• Am tras în "terorişti"

I-am văzut pe "terorişti" de-aproape. Am tras în ei (nici ei n-au stat degeaba) pe parcursul a mai bine de şase-şapte ore de asediu - practic toată noaptea, până în zori. Am avut parte chiar şi de un fel de dialog suprarealist punctat cu focuri de armă. Ne-am confruntat într-o clădire proiectată ca o adevărată cazemată dotată cu pasaje secrete, trape şi pereţi falşi, fost sediu al Ministerului de Interne, amplasat vizavi de Comitetul Central.

Cu trei ani înainte de 1989 trecusem în stagiul militar printr-o subunitate de cercetare, iar instrucţia militară relativ dură, încă proaspătă, mi-a fost de folos, la întâlnirea cu "teroriştii" şi mi-a scăpat viaţa, cred - şi cu ajutorul generos al lui Dumnezeu.

"Teroriştii mei", deşi au încasat-o în plin, au dispărut fără urmă, iar după evenimente, intrigat, m-am întors la faţa locului, încercând să dezleg misterul.

Povestea acelor zile a devenit peste ani "Dosarul blocului Romarta". Am strâns probe care ar fi putut conduce la identificarea, dacă nu a teroriştilor, măcar a Instituţiei în slujba căreia acţionaseră aceştia. Am pus totul la dispoziţia procurorilor militari.

Am lucrat direct, în 1990, cu o echipă formată din - pe atunci colonelul Joarza şi căpitanul Slăvoiu - am auzit că a murit şi ăsta.

Au trecut de-atunci mai bine de 20 de ani. Joarză a ajuns ditai generalul în fruntea Justiţiei Militare, a îngropat dosarele Revoluţiei, printre altele şi dosarul meu şi apoi a crăpat. Spiritul lui Joarza a infuzat însă tot Parchetul Militar, infiltrându-se în odiosul vierme Dan Voinea, continuatorul muncii lui Joarza de mătrăşire a dosarului Revoluţiei. Voinea a fost subordonatul generalului Logofătu, numit de Nicolae Militaru, cel care a reactivat vechea reţea conspirată GRU. Când va crăpa Voinea, în chinuri sper, dau de băut, oricât, până una alta a mai primit o sinecură de la Iohannis, carpa Secu.

• Zeci de ani de muşamalizare a adevărului

Am aflat cum "a transcris" şi "tradus" Parchetul Militar povestea confruntării din blocul Romarta datorită unui "răspândac" al procurorului militar Dan Voinea, un "ziarist" care trăia din firimiturile aruncate diversionist pe piaţa de versaţii manipulatori în uniformă militară. Romulus Cristea, "ziaristul" lui Dan Voinea, (procuror dat afară din Parchet pentru grave abateri), a reprodus o filă din Dosar într-o carte a sa pe tema aşa zisei rivoluţii...

Am descoperit astfel cum arată muşamalizarea întregii poveşti a schimbului de focuri în care am fost implicat - fragment din dosarul închis cu NUP de "procurorii" Samoilă Joarză şi Dan Voinea.

Prin agenţii săi abjecţi infiltraţi în presă Voinea a "răsuflat" fragmente din dosarele în lucru, evident încălcând legea cu un obiectiv bine conturat: dezinformarea şi intoxicarea opiniei publice. Trebuşoară de care s-a achitat, pe lângă alte ticăloşii după care a luat şi o pensioară de 300 de milioane şi este acum, alături de Doru Mărieş, acolo unde se adună toţi limbricii.

Notă: Fragmentul din Dosar a fost publicat de agentul Romulus Cristea, într-o aşa zisă lucrare despre aşa zisa Revoluţie Română

• Lupte pe scara unui bloc

Pe fondul zvonurilor alarmiste privind sosirea iminentă a unor terorişti şi al lipsei de comunicare - cooperare între formaţiuni, subunităţi sau unităţi militare, în seara zilei de 22 decembrie "89, în jurul orei 21, o companie de militari în termen de la UM 01026 Bucureşti, sub comanda cpt. Cris­tian Mirea, s-a deplasat la blocul "Romarta", str. Academiei nr. 35-37 (vizavi de sediul CC-PCR). Militarii s-au deplasat la acel obiectiv în urma semnalelor primite de la civilii din Piaţa Revoluţiei care afirmau că în acel loc se aflu persoane suspecte - "terorişti".

Pentru a verifica "sesizarea", în imobil, prin intrarea din str. Academiei, a pătruns o grupă de militari în termen, ÎNSOŢIŢI DE CIVILUL GEORGE RONCEA.

Concomitent, fără a cunoaşte configuraţia clădirii, alţi militari, în dorinţa de a verifica şi alte locuri din care se presupunea că s-a tras, au pătruns în acelaşi imobil, dar din partea dinspre str. 13 Decembrie (actuala Ion Câmpineanu). Trebuie menţionat că blocul "Romarta", prin construcţia sa, are două intrări separate, atât prin str. Academiei, cât şi prin str. I.Câmpineanu. Curtea interioară este comună, iar holurile de la fiecare etaj al clădirii au comunicaţii directe.

Fără că vreuna din cele două grupuri de militari, cărora li s-au alăturat civili, să aibă cunoştinţă despre prezenţa în imobil a celeilalte, în timpul operaţiunilor de scotocire, s-au aflat în situaţia de a deschide focul unii împotriva altora, fără a se recunoaşte.

Schimbul intens de focuri a creat, din păcate, pentru forţele militare din apropiere, impresia că în imobilul respectiv acţionează elemente teroriste, fapt ce a determinat o ripostă consistentă a acestora asupra blocurilor "Romarta" şi "Generală". Consecinţele au fost grave, au fost înregistraţi mai mulţi răniţi şi distrugerea prin incendiere a mai multor apartamente. Şi în zilele următoare, a continuat să se tragă la nimereală atât în interiorul blocului, cât şi spre apartamentele celor două blocuri, existând convingerea că elemente teroriste se adăpostesc în aceste imobile".

O intoxicare ordinară a procurorilor militari ai lui Joarză şi Dan Voinea.

Dacă toate dosarele Parchetului Militar sunt compuse din asemenea flagrante parascovenii, e uşor de înţeles de ce până acum nu s-a ajuns la nici un rezultat în obţinerea adevărului despre 1989.

Ca martor direct, "civilul George Roncea" e în măsură să afirme astăzi că la nivel de vârf, procurorii militari au fost conduşi - două decenii juma - ori de cretini congenitali, ori de cretini diversionişti. KGB is great...

• Povestea adevărată. Nevoia de "terorişti"

În Timişoara până la 22 decembrie, regimul Ceauşescu "a produs" 73 morţi, 296 răniţi, iar la Bucureşti, până la 22 decembruie - 49 morţi, 599 răniţi. După apariţia lui Ion Iliescu, lupta cu "teroriştii" a produs până în ianuarie 1990 - 1142 morţi, 3138 răniţi.

Manevra războiului cu "teroriştii" avea ca scop legitimarea noii puteri politice şi "spălarea" Armatei, structură care a preluat de fapt puterea după 1989, prin cadrele acoperite ale GRU.

De la ieşirea în stradă a maselor, momentul insurecţional anticomunist al tineretului român a fost rapid deturnat cu aportul miilor de agenţi specializaţi ai GRU şi KGB care invadaseră România încă de la începutul lunii decembrie.

Conjuraţia FSN-ului (Frontul Salvării Naţionale) a cuprins cadre PCR cu studii în URSS, sau cu părinţi afiliaţi structurilor NKVD, agenţi acoperiţi şi trădători ai DIE (Direcţia de Informaţii Externe a Departamentului Securităţii Statului), DSS şi DIM (Direcţia de Informaţii Militare) racolaţi în misiunile lor din străinătate, disidenţi şi agenţi de influenţă din lumea culturală, susţinuţi mai mult sau mai puţin discret încurajaţi, şi controlaţi de KGB.

Reţeaua rusească - "emanaţii" revoluţiei - plasa strânsă cu putere în mâinile Moscovei, a sufocat insurecţia tinerilor ieşiţi pe străzile Bucureştiului.

Conjuraţia s-a legitimat folosindu-se de victime, iar Iliescu s-a aşezat pe piramida mormanului de cadavre susţinut de garda sa pretoriană, confiscând elanul anticomunist al tineretului României şi deturnând mişcarea străzii, aliniind apoi ţara către obiectivul real al Moscovei - peres­troika gorbaciovistă.

Activarea "teroriştilor" s-a produs într-un cadru bine determinat în zona în care se dădea lupta pentru controlul politic al României, în perimetrul fostul CC, unde deja se croiseră vreo patru schiţe de Guvern.

• Funcţiunea strategică şi simbolică a perimetrului Comitetului Central

Operaţiunea de executare a terorii la scară naţională în 1989 a avut un Centru de iradiere, iar în plan teritorial, în restul ţării, se repeta practic schema de acţiune desfăşurată în Capitală.

Aici, în actuala Piaţă a Revoluţiei a avut loc una dintre cele mai dense concentrări de trupe şi de forţe.

Miza Puterii în România s-a jucat în perimetrul dominat de clădirea monumentală a CC - ului, instituţia care reprezenta Aparatul, Partidul şi pe Ceauşescu.

Balconul CC-ului ca şi, ulterior, (balconul Pieţei Universităţii), a fost spaţiul de lansare al unor viitoare forţe politice, deja agregate informal la niveluri subterane.

Aşadar perimetrul CC-ului a avut pentru o perioadă un rol covârşitor.

Semnificaţia luptei care s-a dat aici este simplu de înţeles - confruntarea având ca scop obţinerea controlului şi a cuceririi Axei simbolice a Puterii. Din seara zilei de 22 decembrie a început diversiunea teroriştilor, iar startul a avut loc exact aici, în zona centrală a Capitalei în perimetrul fostului CC-PCR, actuala Piaţă a Revoluţiei.

Aici, doar în acest loc, s-au înregistrat 347 de victime (73 de decedaţi prin împuşcare şi 274 de răniţi) începând cu 22 decembrie 1989.

Pentru comparaţie în întreaga ţară, după începerea operaţiunii "teroriştii care trag din toate poziţiile" s-au înregistrat din data de 22 decembrie 942 de morţi şi aproape 4000 de răniţi. Opt la sută dintre toate victimele la nivelul ţării au murit sau au fost rănite doar în jurul CC-ului. Semnificativ nu-i aşa?

"Castelul" CC-ului a avut nişte garnizoane de jur împrejurul său. Ca şi în confruntările clasice, medievale, au fost folosite tuneluri secrete, trape, pereţi falşi, depozite de armanent mascate.

În sediul Direcţiei a Cincea se afla garda pretoriană, iar în celelalte corpuri de clădire s-au aflat profesionişti ai diversiunii înzestraţi cu putere de foc, nivel tactic, poziţionare la înălţime şi capacitate de lovire a ţintei.

Toate acestea fiind "argumente" militare suficiente pentru a se provoca - dacă s-ar fi dorit - măcelărirea tuturor celor aflaţi în perimetrul Comitetului Central.

Cu toate acestea, actorii Revoluţiei, cei aflaţi la Balconul CC-ului, grupul strâns în jurul lui Iliescu, nu au fost atinşi deşi unghiurile de tragere şi poziţionările cuiburilor de foc ar fi permis lichidarea cu uşurinţă a acestora.

Poveştile despre "eroism revoluţionar" şi despre înfruntarea cu pieptul dezvelit dintre popor şi "terorişti" şi despre cum a stat Ion Iliescu şi ai săi sub "ploaia de gloanţe" sunt doar teme propagandistice ridicole.

Orice trăgător cu o minimă experienţă în ale trasului cu arma ştie că că în faţa unui puşcaş de elită care poate atinge şi doborî o ţintă în mişcare de la o distanţă de 300 de metri nu ai nicio şansă, la loc descoperit, cu atât mai mult cu cât trăgătorul are avantajul terenului şi este practic invizibil.

Teroriştii din zona blocului Romarta, ca şi celelate grupe de trăgători, au fost instrumentele unei "negocieri" prin care, la un eşalon superior, s-a reuşit impunerea unor condiţii noii puteri.

Când "negocierea" s-a încheiat s-a aşezat şi "liniştea" şi "consensul" pentru noii conducători - cei care aveau misiunea rectificării sistemului socialist şi aşezării României pe coordonatele socialismului pur, sovietic, având în vedere că reproşul ideologic adresat lui Ceauşescu de Iliescu era că "a întinat valorile socialis­mului" şi a permis renaşterea "naţionalis­mului".

• Dispozitivul din jurul fostului CC al PCR în perioada 22 - 25 decembrie 1989

În zona Ateneului Român, a restaurantului Cina şi a hotelului Athenee Palace erau desfăşurate efectivele UM 01046 (marcate cu a în Planul desfăşurării de forţe din Piaţa Palatului), după cunoştinţa mea unitate de infanterie.

În zona străzii Oneşti şi a flancului nord-vest al clădirii CC al PCR se găseau efective ale UM 01060 (marcate cu b în figură), după cunoştinţa mea unitate de cercetare în dispozitivul inamicului.

În fata fostului sediu al CC al PCR, precum şi între CC al PCR şi Palatul Republicii, şi între CC al PCR şi blocul Romarta erau desfăşurate tancurile UM 01305 (marcate cu c în figură) şi plutoane ale UM 01060.

Au fost organizate două puncte de prim-ajutor, marcate prin cruci în figură, unul lângă magazinul Muzica şi un altul pe strada C.A. Rossetti.

S-au mai aflat în dispozitiv efective ale UM 01220 şi UM 01026. Apărarea CC al PCR pe parcursul a 3 zile fiind o situaţie dinamică s-au produs deplasări ale efectivelor de militari, astfel că figura este numai una orientativă. Pe figură mai apar şi punctele de foc ale "teroriştilor", răspândiţi în zona hotelului Athenee Palace, în Palatul RSR, Institutul de proiectări şi blocul Romarta.

• "Garnizoana" blocului Romarta

Blocul Romarta a avut, înainte de Comitetul Central, aceeaşi destinaţie ca şi CC-ul, ulterior. Aici, în blocul Romarta a fost sediul Ministerului de Interne, înainte de 1945, mutat mai apoi în clădirea mai spaţioasă a CC-ului, redevenită din nou, recent, sediu al Ministerului de Interne.

Blocul Romarta, situat în zona zero a Capitalei, este o construcţie gigantică, formată din două corpuri de clădire lipite între ele. Ansamblul constituie o adevărată cazemată ce domină Piaţa Palatului, cu ieşiri în trei părţi, care se întinde pe Strada Academiei de la numerele 35-37 la numerele 39-41, şi a fost locul de desfăşurare al unuia dintre episoadele dramatice ale evenimentelor din 1989.

Specificitatea dosarului Romarta cons­tă în faptul că putea oferi veriga de legătură dintre terorişti şi Instituţia de care aparţineau.

În blocul de vizavi de CC avusese loc un anumit tip de contact direct cu anonimii trăgători numiţi "terorişti", iar cei care au participat nemijlocit la "contact" puteau oferi o mărturie şi o serie de probe prin care se putea ajunge direct la punctul de comandă al grupelor care au acţionat pe teritoriul Capitalei.

În decembrie 1989 am făcut cunoştinţă personal cu trei dintre aceste personaje volatile, "terorişti" - a căror existenţă a constituit ani de-a rândul un subiect aprig de controversă. Reprezentanţii Parchetului militar care susţin că nu au probe care să certifice existenţa "teroriştilor" mint.

Aceste probe există, iar generalul Samoilă Joarză, inspector general în cadrul Parchetului Militar ca şi generalul abject Dan Voinea au strâns toate aceste probe pe lângă multe altele şi le-au ascuns în fişetele Parchetului Militar, instituţie în care nici măcar procurorul general al României nu are putere de control.

Cât despre CSM, ai cărei membri sunt în majoritate datori şi fideli lui Ion Iliescu - slabă speranţă să-i atingă cu o floare măcar pe procurorii militari înşurubaţi în scaune.

Scandalos, în dosarul de la Parchet care cuprinde evenimentele din jurul CC şi din blocul "Romarta" sunt prezentate faptele complet trunchiat şi mincinos, cu deformări grosolane, dar şi cu subtile frazări menite să conducă la ideea că "schimburile de focuri s-au datorat unor impresii, pe fondul zvonurilor alarmiste, a lipsei de comunicare etc".

Voinea a găsit acel ziarist de la Româ­nia Liberă, mai nevolnic, Romulus Cris­tea, un acolit al lui Doru Mărieş, alt impostor, căruia i-a plasat pe şest dar "în exclusivitate" pagini din dosare. Acesta a publicat ce i-a dat Voinea fără o minimă verificare devenind instrument de dezinformare şi manipulare.

• Contactul cu "teroriştii"

Printre acei martori, puţini la număr, care au "discutat" şi au stat faţă în faţă cu "teroriştii" m-am aflat şi eu. "Discuţia" a durat aproximativ şase ore, pe parcursul acesteia consumându-se în jur de 2000 de cartuşe. Participanţii activi la dialog au fost în număr de şase.

De o parte s-au aflat trei "terorişti" blocaţi într-un palier al unei scări din blocul Romarta, la etajul 2 al scării A de la nr.35-37, şi de cealaltă parte ne aflăm noi, respectiv un sergent din regimentul de gardă (UM 01050 cred), doi soldaţi aflaţi în subordinea sa şi cu mine.

Schimbul de cuvinte şi de gloanţe între protagoniştii dialogului s-a efectuat de-a lungul unui culoar îngust şi lung de maximum cinci-şase metri.

Ne-am văzut la faţă foarte bine unii pe alţii, am tras unii în alţii ore în şir, din când în când, în perioade de acalmie a focului, noi încercând să-i convingem să se predea, ei încercând să ne convingă să ne constituim în ostatici.

• Împuşcăturile au început odată cu televizarea "evenimentelor"

Toată povestea "teroriştilor" a început pentru mine în data de 22 decembrie 1989, seara, moment în care mă aflam în dreptul fostului hotel Union.

La televizor se anunţase prinderea lui Nicu Ceauşescu. Era un moment de acalmie, nu se mai auzeau focuri de armă.

În urmă cu câteva ore, începuse nebunia.

Mai precis după ce Piaţă Palatului a devenit prima scenă a ţării. O scenă clasică de tip italian, cum se spune în scenografie, cu un unic punct focal, balconul, filmat dintr-un singur unghi, cel al carului de reportaj TVR din preajma sa.

Populaţia ţării constituia publicul din sala de teatru, căruia i se comută spectacolul alternativ, de pe balcon pe studioul 4 al TVR. Spectacolul începuse la TVR.

Teodor Brateş, din Haita Brucan, redactor şef adjunct al redacţiei Actualităţi, cel care preluase coordonarea emisiei TV, apucase deja să-i facă intrarea lui Ion Ilies­cu prezentat drept "Un Om de omenie dintr-o familie de Patrioţi".

Omul mesianic, salvator, Cel Multaşteptat, cam asta era mesajul. Noi, cei din stradă, nu aveam cum să ştim ce bles­temăţii apăreau la televizor.

Mult mai târziu aveam să aflăm că Iliescu apăruse la televizor pentru a explica că Ceauşescu trădase idealurile comunis­mului şi ale socialismului ştiinţific.

După ce şi-a făcut introducerea la TVR, Iliescu s-a deplasat de la Televiziune la CC, pentru a se adresa mulţimii din balconul Comitetului Central. Mihai Bujor Sion propusese trimiterea carului nr. 3 de reportaj în Piaţa Palatului, pentru a transmite dis­cursul lui Iliescu care fusese anunţat pentru ora 17.00. Carul a ajuns şi a intrat în emisie după ora 17.30. La foarte puţină vreme de la apariţia carului TVR au început să se audă primele focuri de armă.

(Va urma)