LA SIF-URI Nu putem aduna mere cu pere

• Interviu cu Gabriela Anghelache, preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Episodul II

• Să nu uităm că şi în America este an electoral!

În primul episod al interviului acordat cotidianului BURSA, doamna Gabriela Anghelache, preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, ne-a vorbit despre problemele de gestiune internă ale instituţiei pe care o conduce şi despre situaţia pieţei Rasdaq.

Publicăm, astăzi, cel de-al doilea episod al interviului, în care doamna Anghelache ne-a împărtăşit opiniile sale cu privire la situaţia "complicată" a societăţilor de investiţii financiare (SIF), cât şi la criza financiară din Statele Unite ale Americii.

Reporter: O posibilă măsură de redresare a pieţei de capital nu ar fi fost şi eliminarea nivelului maxim pentru deţinerea la o bursă autohtonă, de 5%?

Gabriela Anghelache: Cum bine ştiţi, pragul este în lege, presupune o modificare legis-lativă, pentru care există un proiect.

Reporter: Nu este o idee? Cei de la Bursa din Sibiu îşi doresc asta.

Gabriela Anghelache: Bineînţeles, dar, la Sibiu, problema este că există intenţia bursei poloneze de a investi, bursă care este deţinută în proporţie de 97% sau 98% de statul polonez. Este discutabil dacă este bine să vină un investitor, care de fapt este un stat.

Dar, am susţinut această iniţiativă... Este un proiect în aşteptare. Până când nu se modifică legea, ce putem să facem noi?

Totuşi, să ne gândim la efectele pe care le-ar avea. Bursa ar deveni mai puternică prin investitorii ei, dar în ce măsură lucrul acesta s-ar reflecta în indicatorii bursieri, în valoarea tranzacţiilor, în volume, în capitalizare? Eu nu văd un efect direct, decât că ar fi mai puternică prin investitori, prin acţionari. Ce s-ar întâmpla mai departe? Nu cumva capitalurile de aici, autohtone, s-ar orienta în mai mare măsură decât se întâmplă astăzi către alte pieţe?

Reporter: Asta oricum se va întâmpla...

Gabriela Anghelache: Atunci noi ce trebuie să facem? Să găsim nişte soluţii ca bursa să devină mai puternică prin emitenţi, prin produsele pe care le oferă publicului investitor, prin tipurile de tranzacţii.

Reporter: La Sibiu situaţia este un pic diferită, este o piaţă funcţională...

Gabriela Anghelache: Este!

Reporter: Ceea ce le lipseşte lor este finanţarea.

Gabriela Anghelache: Capitalizarea.

Reporter: Pentru că, în definitiv, la ei esenţial este să lămurească publicul cum poate lucra acolo.

Gabriela Anghelache: Eu zic că ar trebui să aveţi o dis-cuţie, poate, cu domnul Ancuţa. Noi am discutat zilele acestea cu domnia sa şi am analizat situaţia. Discutând despre infuzia aceasta de capital din partea unor investitori străini, inclusiv Bursa de la Varşovia, domnul Ancuţa ne-a relatat că în discuţia pe care a avut-o la MEF, domnul Vosganian ar fi sugerat să vină statul cu bani, dacă aceasta era necesitatea, însă preşedintele Sibex a refuzat, adăugând că nu are nevoie de bani, ci de acţionari care să vină cu idei, soft şi altele.

Reporter: Clientelă?

Gabriela Anghelache: Da.

Reporter: Revenind la măsurile pe care le-aţi luat, ne puteţi spune cum se raportează pierderile?

Gabriela Anghelache: Pierderile din anul 2008, în baza documentelor pe care investitorii le primesc de la intermediarii lor, se scad din profitul care va exista, dacă va exista, pe 2009 şi, atunci, profitul care se impozitează este curăţat, este un profit real.

Reporter: Multe societăţi şi chiar şi persoane fizice au contestat în instanţă decizile de la AGA SIF "Oltenia" de la sfârşitul lunii august. Va mai lua CNVM anumite decizii cu privire la acea adunare generală şi la hotărârile de atunci?

Gabriela Anghelache: Am făcut acea investigaţie, am ajuns la concluzia că, într-adevăr, au existat motive reale pentru suspendarea drepturilor de vot. Acum sunt, probabil, procese în instanţă ale celor cărora li s-au suspendat drepturile de vot, dar nu ştiu ce poate să facă în acest moment CNVM pentru că noi nu avem posibilitatea să anulăm hotărârile adunării generale atâta timp cât sunt pe rol procese şi nu ştim ce se va întâmpla cu ele. Sigur că putem să solicităm luarea altor măsuri. O să dau, din nou, corpului de control şi direcţiei juridice din CNVM spre analiză aceste aspecte şi, într-o şedinţă pe care o vom desfăşura în condiţii de cvorum, voi pune în discuţia membrilor comisiei această situaţie.

Reporter: Mulţi investitori susţin că ar trebui eliminat acest prag maxim de deţinere de 1% din acţiunile SIF, care provoacă atâtea discuţii. Aţi luat cumva în considerare această idee?

Gabriela Anghelache: Sigur că se tot discută de foarte multă vreme... Legea 297 când a apărut, în 2004, nu prevedea nici un prag, însă SIF-urile aveau, în actele lor constitutive, pragul de 0,1%. Introducerea pragului s-a făcut printr-o modificare a legii 297, s-a făcut din diverse raţiuni, raţiuni care au avut în principal aspecte legate de puterea crescută pe care ar avea-o anumite persoane în situaţia în care pragul este mai ridicat sau nu există prag... Putere care ar putea să genereze nişte decizii ce ar fi în defavoarea SIF-ului, decizii care să vizeze vânzarea activelor sau alte situaţii care ar dezavantaja entitatea în sine şi mai ales pe acţionarii ei, acţionari mărunţi şi foarte numeroşi. Pentru a lua în discuţie modificarea pragului, iarăşi, este nevoie de modificarea legii, deci lucrul acesta trebuie să fie iniţiat fie de parlamentari, fie de MEF, noi neavând iniţiativă legislativă.

Reporter: Asta este o spaimă care s-a născut prin 1994 şi stă de 14 ani în România - "cine ia SIF-urile"...

Gabriela Anghelache: Da!

Reporter: Astăzi, valoarea activelor aproape egalează valoarea nominală a acţiunilor. A vinde activele pe părţi nu ar mai conduce la câştigurile enorme pe care le-ar fi adus în perioada 1994 - 1996.

Gabriela Anghelache: Fiecare decizie trebuie reevaluată în funcţie de condiţiile actuale, deoarece condiţiile de azi nu se mai potrivesc nici cu cele din 2005, când s-a introdus pragul, nici cu cele din 1996.

Reporter: Iniţial, aţi solicitat SIF-urilor raportări consolidate pentru anul 2007, după care aţi emis un atestat în care aţi spus că luaţi la cunoştinţă că nu pot realiza acest lucru. Trebuie să raporteze până la urmă sau nu?

Gabriela Anghelache: Întocmirea situaţiilor financiare prin luarea în considerare a IFRS-urilor este o chestiune care trebuie privită sub dublu aspect. Pe de o parte, standardele internaţionale spun că toţi emitenţii ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată trebuie ca, într-un interval de timp, să treacă la aplicarea IFRS-urilor, iar pe de altă parte, decizia cu privire la consolidare a situaţiilor financiare este luată de către societatea consolidatoare, deci de către emitentul ale cărui acţiuni sunt tranzacţionate la bursă.

Problema este mult mai simplă în cazul grupurilor declarate şi este foarte complicată în cazul SIF-urilor. În cazul grupurilor declarate, toate societăţile din grup îşi întocmesc situaţiile financiare prin luarea în considerare a standardelor internaţionale de raportare, respectiv a IFRS-urilor. În cazul SIF-urilor, unde în portofoliu sunt o multitudine de societăţi, unele tranzacţionate pe piaţa reglementată, altele tranzacţionate pe Rasdaq, altele societăţi închise. Este imposibil să întocmeşti situaţia financiară a SIF-ului consolidând cu toate societăţile din portofoliu pentru că cele din portofoliu nu aplică IFRS. Aici, lucrurile ar fi trebuit să se întâmple într-un alt mod, şi anume: Ministerul Economiei şi Finanţelor, care este singurul îndrituit să elaboreze legislaţie în domeniul contabilităţii, să fi cerut, în mod imperativ, tuturor societăţilor emitente de acţiuni să aplice IFRS.

Dacă consolidează SIF-ul cu unele care aplică, cu altele care nu aplică, se adună mere cu pere şi ies nişte raportări care nu sunt concludente şi care pot să inducă mult mai mult în eroare decât dacă nu consolida. Noi am cerut şi opinia auditorilor care ne-au spus foarte clar că nu pot să emită opinia auditorului în situaţia în care nu toate societăţile care intră în considerare aplică IFRS-urile. Deci ei ne vor da o opinie cu rezerve sau dimpotrivă nu se vor exprima.

Atunci am fi fost în situaţia în care am avea nişte situaţii financiare neauditate, ceea ce, din punctul meu de vedere, ar fi fost mult mai grav decât dacă avem situaţia financiară neconsolidată, dar auditată pentru că avem girul auditorului că acolo lucrurile, cel puţin pentru entitatea SIF, fără să consolideze cu ce are în portofoliu, sunt în ordine.

Reporter: Dar nu aţi prevăzut acest lucru atunci când le-aţi formulat solicitarea?

Gabriela Anghelache: Solicitarea a fost formulată încă din 2005 prin acele celebre ordine 74 şi 75 comune cu Ministerul Finanţelor Publice, la iniţiativa consiliului superior al raportărilor financiare şi sigur că atunci nu s-au văzut toate implicaţiile.

Pe de altă parte, SIF-urile au cerut o derogare de la directiva 83/349/CEE şi, de asemenea, au mai adus în atenţie faptul că obiectul de activitate al societăţilor din portofoliu este extraordinar de divers.

Un grup are o societate mamă, are nişte filiale, dar toate au un obiectiv comun. Aici nu se poate pune problema unui obiectiv comun, datorită obiectului de activitate foarte divers al societăţilor din portofoliu.

Însă, soluţia nu este la noi, la autoritatea pieţei de capital, soluţia este la Ministerul Finanţelor pentru că SIF-ul, care raportează situaţiile financiare şi la administraţia financiară, trebuie să arate toate aceste aspecte şi să spună Ministerului Finanţelor că nu sunt un grup în adevăratul înţeles al cuvântului şi că nu pot, din punct de vedere contabil, să întocmească situaţii consolidate din cauză că majoritatea societăţilor din portofoliu nu consolidează.

Este dificil să dai o decizie administrativă în acest sens, suntem şi într-o încurcătură aici pentru că trebuia să aplicăm directiva privind trecerea la IFRS-uri publicând în Monitorul Oficial acele ordine 74, 75 ori, vă mărturisesc, că eu, personal, nu am fost de acord să le publicăm aşa pentru că generează confuzii mai mari decât dacă nu am face-o. Aici va trebui să găsim o soluţie cu Finanţele.

Reporter: Cum vedeţi corelarea cu piaţa americană? De ce credeţi că ne-am corelat aşa de puternic?

Gabriela Anghelache: Nu ne-am corelat în nici un fel, ci pur şi simplu s-au propagat efectele negative fără să existe la noi aceleaşi cauze care au generat reducerile.

Reporter: Indirect... Investitorii s-au ghidat după ce se întâmpla afară. Dacă afară scădea, scădea şi la noi...

Gabriela Anghelache: La noi, au dezinvestit nu cei autohtoni, ci cei străini care probabil se orientează către alte soluţii pentru a-şi proteja propriile resurse, renunţând nu numai la investiţia în bursa din Bucureşti, ci şi de pe alte burse.

Reporter: Reverberaţiile a ceea ce se petrece acum ajung la noi pe două căi. O dată este o mişcare a investitorilor în formula discutată, alta este direct, în economie şi finanţe. În perioada turbulenţelor şi apoi a crizei, băncile "mamă" ale celor prezente la noi au început să fie "însetate" de lichiditate şi branşele de aici au suportat această vitregie. La ce ne-am putea aştepta acum când criza este în plin? Ce credeţi că se poate întâmpla? În definitiv, băncile au fost un soi de concurenţi ai pieţei de capital la noi. Nu care cumva ne este totuşi favorabilă situaţia?

Gabriela Anghelache: Logica lucrurilor aşa ar zice...

Reporter: Dar tot logica lucrurilor spunea că trebuie să ne ghidăm după indicatorii fundamentali...

Gabriela Anghelache: Şi nu numai atât, totuşi gândiţi-vă la un lucru! Noi nu am avut, cel puţin în zona imobiliarelor, dezvoltarea la nivelul sistemului financiar cu produse sofisticate aşa cum o au celelalte ţări.

Reporter: Dar nu mai este vorba de asta, nu mai este vorba de subprime, nu mai este vorba de imobiliare. Este vorba de bănci.

Gabriela Anghelache: Dar criza aceasta a fost generată de ceea ce s-a întâmplat atunci.

Reporter: De acord, dar s-a autonomizat, nu mai are o legătură cu acele probleme.

Gabriela Anghelache: Sigur că trebuie să privim lucrurile prin prisma gândirii economice, dar să nu uităm faptul că şi în America este an electoral!

Reporter: Aşa este!.

Gabriela Anghelache: Şi atunci eu aş fi mai optimistă şi aş spune să ne uităm în grădina noastră, să ne preocupăm foarte mult de managementul fiecărei instituţii din piaţa financiară.

Reporter: Aţi solicitat un management mai bun al lichidităţii la Depozitar. Ce aţi vrut să spuneţi?

Gabriela Anghelache: Să luăm în considerare un eveniment pe care l-am petrecut: cazul Amonil, Mobinvest şi Casa Română de Compensaţie. Dacă Casa Română de Compensaţie nu avea posibilitatea să intervină şi să cumpere instrumentele financiare derivate pe care cei care le-au achiziţionat nu au mai avut resurse să le cumpere, ar fi fost un faliment la Casa Română de Compensaţie. Întrebarea mea este: Sunt suficient de puternice instituţiile acestea care asigură compensarea - decontarea pentru a interveni în situaţii de "default" la participanţi?

Reporter: Am înţeles că domnul Paul Miclăuş se află în Statele Unite, la anumite cursuri. Despre ce este vorba?

Gabriela Anghelache: Da, sunt trei membrii ai Comisiei care sunt în State, nu numai domnul Miclăuş... Mai sunt şi Bogdan Chetreanu şi doamna Cătălina Sava.

Reporter: Despre ce cursuri este vorba?

Gabriela Anghelache: Sunt nişte cursuri organizate de Georgetown University. A fost o primă serie a acestui curs desfăşurată la Bucureşti şi partea a doua a cursului se desfăşoară la Washington. A fost o ofertă de cursuri, iar unii dintre membrii Comisiei au solicitat să participe în calitate de cursanţi

Reporter: Ce beneficii vor aduce aceste cursuri? Pe ce temă sunt ele?

Gabriela Anghelache: Beneficiile sunt din prisma fiecărui individ care este format profesional şi în alte domenii şi, după aceea, prin deciziile pe care le adoptă la nivelul Comisiei pot să utilizeze informaţiile pe care le-au primit la acele cursuri. Tema este ceva mai largă pornind de la securitate şi riscuri.