LAURA CODRUŢA KOVESI, DNA:  "2016 a fost un an dificil, caracterizat prin atacuri fără precedent la adresa procurorilor"

Textul complet al alocuţiunii Preşedintelui:

"Doamnă Procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie,

Doamnă Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Doamnă Preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii,

Doamnă Ministru interimar al Justiţiei,

Domnule Procuror General al României,

Excelenţele Voastre doamnelor şi domnilor ambasadori,

Doamnelor şi domnilor,

Încep prin a vă felicita pentru bilanţul prezentat.

Au trecut aproape 15 ani de când a fost constituit Parchetul Naţional Anticorupţie în anul 2002, precursorul DNA, iar România a demonstrat, pe parcursul acestei perioade, că a reuşit să îşi mărească, din punct de vedere instituţional, capacitatea de a lupta împotriva corupţiei, pentru consolidarea statului de drept.

De la an la an, încrederea cetăţenilor în justiţie a crescut, iar succesul luptei anticorupţie a ajuns să fie apreciat nu doar intern, ci şi la nivel internaţional, ţara noastră fiind în punctul de a exporta acest model în regiune.

Această evoluţie nu ar fi fost posibilă dacă în România nu s-ar fi produs o temeinică asumare socială a unui set de valori solide.

În tot acest interval nu numai capacitatea statului de a face faţă provocărilor ce ţin de corupţie a crescut, dar, lucru extrem de important, şi mentalităţile s-au schimbat.

Am avut dovada acestui fapt recent, când am văzut cu toţii că cetăţenii României anului 2017 nu mai tolerează minciuna, corupţia sau compromisul. Dimpotrivă, aceşti oameni au aşteptări pe măsură de la instituţiile statului, au aşteptări ca viaţa publică să aibă în centrul ei respectarea legii şi integritatea.

La noi s-a întâmplat un lucru extraordinar, principiile abstracte şi valorile fundamentale care stau la baza statului de drept au devenit preocupări concrete pentru cetăţeni.

Iar când acestea au fost puse în mod brutal în pericol, a existat o reacţie civică fără precedent. România a devenit nu numai un model de bune practici instituţionale în materie de luptă anticorupţie, ci şi o sursă de inspiraţie pentru cetăţenii altor state de a manifesta şi a-şi exprima în mod public refuzul de a mai accepta actele de corupţie.

Începutul acestui an ne-a găsit într-un context în care lupta anticorupţie a fost pusă în mod real la încercare.

Indignarea şi mobilizarea fără precedent a românilor din ultima lună, ca şi reacţiile partenerilor externi sunt semnale clare că ţara noastră trebuie să îşi continue parcursul de consolidare a democraţiei şi statului de drept şi, în acest sens, continuarea luptei anticorupţie este o cerinţă esenţială dacă ne dorim un stat modern.

De altfel, încercările Executivului de a modifica legislaţia penală au fost amendate în raportul MCV de anul acesta, în care se trage un semnal serios de alarmă în sensul că orice schimbări menite să slăbească eficacitatea instituţiilor judiciare care combat corupţia ar atrage după sine reevaluarea progreselor realizate de România în acest domeniu.

Iată, deci, că ireversibilitatea luptei anticorupţie nu este una garantată. Măsuri legislative care slăbesc domeniul de aplicare al infracţiunilor de corupţie, ingerinţa factorului politic în actul de justiţie, campaniile media duse la adresa unor magistraţi sau instituţii judiciare sunt doar câţiva dintre factorii care pot afecta radical traseul pe care s-a înscris România.

Ordonanţa nr. 13, nefericita Ordonanţă 13 din 2017, a fost abrogată, măsurile ameninţătoare la adresa luptei anticorupţie au fost retrase şi sabia lui Damocles pare a fi fost, pentru moment, îndepărtată.

Avem o legislaţie adesea deficitară, care generează probleme de interpretare. În mod incontestabil, ea trebuie amendată, dar măsuri precum cele de modificare a Codului penal şi a Codului de procedură penală sau legi de graţiere colectivă au nevoie de o dezbatere amplă în spaţiul public, de transparenţă şi responsabilitate în procesul de luare a deciziilor.

Sunt aspecte de neignorat în România anului 2017.

Aprecierea oportunităţii adoptării unor astfel de măsuri şi intervenţii trebuie să fie expresia unei dezbateri reale în Parlament, după consultarea specialiştilor şi preluarea expertizei din domeniu, dezbatere care să includă şi punctul de vedere al minorităţii parlamentare, al opoziţiei.

Întregul proces decizional trebuie realizat cu o consultare reală a sistemului judiciar, cel care este chemat să aplice astfel de măsuri.

În acest sens, acţiunile mele, ca Preşedinte, au fost de fiecare dată în spiritul asigurării unei cooperări loiale între instituţii şi, de aceea, în tot procesul decizional care va urma, am încredere că DNA şi instituţiile din sistemul judiciar vor juca un rol activ prin prisma poziţiilor avizate pe care le pot expune, bazate pe activitatea lor de zi cu zi.

Doamnelor şi domnilor,

Datele şi cifrele din raportul de activitate arată într-adevăr faptul că lupta DNA împotriva marii corupţii duce la bunăstare socială, lucru care se va reflecta în primul rând în buzunarele cetăţenilor.

Din acest punct de vedere, un subiect extrem de important rămâne cel al recuperării prejudiciilor produse statului prin fapte de corupţie comise de persoane pentru care s-a stabilit vinovăţia, prin decizie judecătorească definitivă.

Activitatea instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu trebuie să fie una susţinută, pentru ca rezultatele să devină cu adevărat semnificative într-un domeniu în care cetăţenii au, pe bună dreptate, mari aşteptări.

O societate în care lupta anticorupţie este eficientă este una în care cei care au fost găsiţi vinovaţi nu se mai bucură în continuare de banii sau bunurile dobândite prin încălcarea legii.

Doamnelor şi domnilor,

Lupta împotriva corupţiei prin mijloacele legale de care dispune statul este necesară şi trebuie continuată.

Dar ea nu va fi suficientă pentru a combate definitiv acest flagel fără componenta de prevenire, care trebuie să capete din ce în ce mai multă substanţă.

În acest domeniu, profilaxia trebuie să însemne integritate şi responsabilitate la nivelul conducerii tuturor instituţiilor publice. Este, de altfel, şi una dintre aşteptările legitime ale societăţii în ceea ce priveşte reforma administraţiei publice.

Am intrat într-o nouă etapă de maturizare a României, o Românie construită pe o cultură a integrităţii şi corectitudinii în viaţa publică.

Importanţa continuării eforturilor făcute în domeniul transparenţei şi integrităţii publice, recuperarea prejudiciilor, dimensiunea de prevenţie sau eforturile în direcţia promovării educaţiei juridice sunt doar câteva dintre măsurile pentru realizarea cărora este nevoie de cooperare.

Nu putem să reuşim în acest demers care pune pe primul loc integritatea şi interesul general al cetăţenilor fără punţi reale între instituţiile statului.

România se află într-un moment în care poate păşi cu încredere pe drumul democraţiilor consolidate, în care mecanismele statului de drept sunt independente de voinţa politică.

Este nevoie de foarte mult echilibru şi înţelepciune din partea tuturor părţilor implicate pentru ca progresele făcute până acum să nu fie pierdute. Ceea ce trebuie să primeze este dezideratul României de a deveni un stat puternic, care apără interesele cetăţenilor săi.

În această nouă paradigmă, DNA rămâne o instituţie cheie, cu un rol esenţial în combaterea fenomenului corupţiei şi al respectării legii.

Prin activitatea dumneavoastră de anul trecut, aţi arătat că obiectivele pe care vi le-aţi asumat pot fi transformate în realităţi palpabile.

Doamnelor şi domnilor,

Închei prin a vă reasigura de faptul că veţi avea în mine un partener şi un sprijin necondiţionat în consolidarea statului de drept, fiindcă este convingerea mea fermă că dezvoltarea reală a României depinde de asta!

Vă mulţumesc şi vă doresc în continuare mult succes!"