Legea contra "concertării" acţionarilor SIF nu poate fi aplicată

Începe să se stingă emoţia provocată pieţei de capital de Camera Deputaţilor, pentru că specialiştii pieţei au realizat între timp că legea contra concentrării şi concertării la SIF-uri este, nu doar abuzivă, ci şi neaplicabilă.

După aproape o lună de dezbateri publice în jurul subiectului, Camera Deputaţilor a aprobat marţi un proiect legislativ prin care acţionarii SIF-urilor care acţionează în legătură (concertat) trebuie să-şi vîndă acţiunile care, însumate, depăşesc 1% din capitalul social al unui SIF.

Piaţa de capital a reacţionat revoltată că deputaţii nu au luat în seamă concluziile dezbaterii publice, care recomandau să fie limitat la 1% doar dreptul de vot, dar nu şi deţinerea concertată. Bursa de Valori a fost silită să suspende tranzacţiile cu acţiuni SIF, pentru că preţurile s-au prăbuşit vertiginos.

Trei zile după acea dată, specialiştii pieţei s-au calmat, zîmbind ironic - legea Camerei Deputaţilor nu poate fi aplicată decît într-o privinţă - limitarea votului.

Celelalte două probleme pe care legea le implică - vînzarea acţiunilor din portofoliile excesive şi limitarea distribuirii dividendelor corespunzătoare acestor portofolii - rămîn fără soluţie, chiar dacă legea o cere. Defectul ei este că nu stabileşte cum (şi nici nu poate stabili asta).

De pildă, constatînd că un număr de investitori ar acţiona în legătură unii cu alţii şi că împreună ei deţin peste 1% din acţiunile unui SIF, i-ar fi imposibil oricui - fie el CNVM, administrator SIF, guvern sau deputat - să aleagă care investitor din grupul concertat să fie obligat să vîndă şi care nu.

Tot aşa, nu este posibil să fie stabilit care investitor din grupul concertat să primească dividend şi care nu.

În plus, este greu de crezut că-şi va asuma cineva astfel de decizii dacă este o persoană în toate minţile şi are de trăit mai mult de două zile. Căci, fatalmente, va fi dat în judecată. Şi va pierde.

Dincolo de asta, legea este discutabilă şi pentru că îndreaptă spre aproximaţii şi subiectivism.

Dacă "legătura" dintre persoanele juridice poate fi demonstrată evidenţiind, de pildă, acţionariatul comun, totuşi "legătura" dintre persoanele fizice poate fi atestată numai prin bunăvoinţa lor. Chiar şi în cazul unei relaţii soţ-soţie ori tată-fiu între investitori, raporturile de stare civilă nu garantează că sînt purtători de interese comune, decît dacă ei o declară.

Probabil că în viitorul imediat, CNVM va trebui să se consulte intens cu SIF-urile ca să găsească norme de aplicare practică a legii. Vor descoperi, însă, că pot face ceva numai în privinţa votului în Adunările generale ale SIF-urilor. Şi vor fi siliţi să tolereze situaţii care, acum, sînt caracterizate drept ilegale, dar care nu pot fi corectate decît prin măsuri... ilegale!