LEGEA FALIMENTULUI PERSONAL VREA SĂ OCOLEASCĂ, PE CÂT SE POATE, JUSTIŢIA Piperea: "Insolvenţa este o procedură esenţialmente judiciară"

Insolvenţa este o procedură esenţialmente judiciară, este de părere Gheorghe Piperea, avocatul făcând această afirmaţie în contextul în care proiectul Legii insolvenţei persoanelor fizice prevede, printre altele, că planul de rambursare a datoriilor ar putea fi "propus şi executat în afara instanţelor judecătoreşti".

Deputatul PSD Ana Birchall, iniţiatorul proiectului legislativ care se află în Comisia Juridică din Camera Deputaţilor, ne-a explicat: "Va fi constituită o comisie de insolvenţă, cel mai probabil alcătuită din reprezentanţi ai anumitor autorităţi cum ar fi ANPC, BNR etc., care va monitoriza modul de rambursare a datoriilor. Dacă cineva nu va fi de acord cu procedura stabilită în cadrul acestei comisii, atunci se poate face contestaţie şi se merge în instanţă. Astfel, degrevăm instanţele de o serie de dosare, iar debitorul, care va putea propune modul de rambursare a datoriilor, pentru că are acest drept, nu va mai fi nevoit să aştepte o lungă perioadă de timp ca să ia instanţa o decizie".

Avocatul Piperea susţine că o comisie nu se poate ocupa de un plan de rambursare, precizând: "Dacă se va constitui o comisie, aceasta va trata problema cu superficialitate, existând şi riscul ca deciziile luate să aibă un potenţial de corupţie, ceea ce ar fi foarte grav. O procedură de insolvenţă trebuie condusă de un manager de criză, de un specialist în management, care să-l tragă de mânecă pe cel aflat în situaţie, atunci când este cazul. Încă nu ştim din cine va fi formată această comisie. Reprezentanţii ANPC şi chiar şi practicienii ar putea fi depăşiţi de unele probleme întâmpinate în cazul falimentului personal. S-ar putea să fie nevoie de un psiholog sau, de ce nu, de un specialist în protecţia copilului, acolo unde sunt implicaţi minori. În orice caz, insolvenţa este o procedură esenţialmente judiciară. Dacă procedura nu se derulează sub auspiciile justiţiei, totul este apă de ploaie, nu se va ajunge nicăieri".

Gheorghe Piperea ne-a explicat că, în momentul în care persoana în cauză merge în instanţă, aceasta este pusă imediat sub protecţia Tribunalului, din momentul respectiv beneficiind de o serie de facilităţi.

Domnia sa ne-a declarat: "Odată aflată sub protecţia Tribunalului, persoana respectivă va avea datoriile îngheţate, creditorii vor sta departe, iar furnizorii vor continua să colaboreze cu aceasta. Dacă mergi la comisia de insolvenţă vei beneficia de toate aceste lucruri? Nu. Atunci, cine va rezolva toate problemele care vor apărea? Este posibil ca legea să poată apărea până prin luna iunie, dar până când vor fi constituite aceste comisii va dura, probabil, doi ani de zile. Va fi nevoie de protocoale între autorităţi, va fi o întreagă birocraţie, care va tergiversa procesul mai mult decât s-ar merge în instanţă".

În cazul în care modul de rambursare a datoriilor va fi stabilit independent de instanţele judecătoreşti, se va pune şi problema subiectivităţii.

Practicienii în insolvenţă susţin că această măsură a fost solicitată chiar de justiţie, care nu deţine logistica necesară pentru coordonarea unui număr ridicat de dosare pe această speţă.

Simona Miloş, preşedintele Institutului Naţional de Pregătire a Practicienilor în Insolvenţă, ne-a spus că dorinţa ca acest amendament să fie inclus în proiectul legislativ aparţine inclusiv CSM, care doreşte să fie eliminate, pe cât posibil, instanţele judecătoreşti din procedurile de insolvenţă.

Doamna Miloş ne-a declarat: "Modelul irlandez - ultimul aprobat în acest domeniu - propune o comisie de insolvenţă. Pe de o parte, trebuie să asigurăm persoanelor fizice instruirea necesară, ceea ce instanţa nu poate face, pentru că este interzis ca justiţia să dea sfaturi. Va trebui să existe o organizaţie guvernamentală care să se ocupe de acest lucru. Nu ştiu cum va funcţiona la noi şi nu ştiu cine îi va plăti pe specialişti, însă mi se pare corect ca rolul instanţei să fie limitat la verificarea legalităţii, justiţia intervenind doar în cazul unor contestaţii".

Potrivit lui Arin Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, la nivelul Ministerului Justiţiei s-a pus problema că nu vor fi resurse bugetare pentru ca specialiştii din justiţie să fie plătiţi pentru coordonarea dosarelor de insolvenţă personală. În acelaşi timp, domnia sa se întreabă din ce bani vor fi plătiţi membrii comisiilor de insolvenţă: "Probabil că va trebui creat un fond la nivelul Ministerului Finanţelor Publice (MFP), din care respectivii specialiştii, care or fi ei, să fie remuneraţi".

Arin Stănescu subliniază că această lege nu ar trebui aprobată mai devreme de şase luni, timp în care este necesară elaborarea unui studiu de impact, aşa cum au cerut şi reprezentanţii delegaţiei FMI şi CE.

Specialistul estimează că o lege de acest gen ar aduce în instanţe câteva sute de mii de dosare, nu milioane, aşa cum se vehiculează, şi menţionează că o lege a insolvenţei persoanelor fizice nu rezolvă problema riscului valutar, astfel încât nu trebuie aprobată în mod urgent, pe fondul problemei creditelor în franci elveţieni.

Referitor la măsura din proiectul de lege care a condus la opinii divergente, deputatul PSD Ana Birchall a subliniat: "Deşi eu, ca avocat, ştiu că pentru acurateţe juridică legea insolvenţei persoanelor fizice este bine să se desfăşoare sub controlul instanţelor de judecată, la solicitarea MJ şi CSM, motivată de o supraîncarcare a instanţelor, şi pentru că nu am vrut ca un debitor să solicite deschiderea procedurii şi să aştepte 1 an până la primul termen, eu am introdus procedura mixtă, care ii permite debitorului să propună şi să execute planul de rambursare a datoriilor în afara instanţelor de judecată şi numai contestaţiile să fie soluţionate, în termene precis reglementate (de maxim 7 zile), de către instanţele de judecată. Astfel, instanţele nu se vor supraîncărca, iar debitorul persoana fizică poate să beneficieze în timp real de ajutorul de care are nevoie să se poată redresa financiar".

Liviu Stancu, secretar de stat în Ministerul Justiţiei, a subliniat, recent, că adoptarea proiectului legislativ care prevede falimentul personal ar avea un impact major asupra structurilor din justiţie, fiind necesară suplimentarea numărului de magistraţi, a personalului auxiliar şi a spaţiilor logistice aferente.

Ana Birchall se aşteaptă ca, pe parcursul acestei săptămâni, deputaţii, reprezentanţii tuturor părtilor interesate - CSM, MJ, ARB, BNR, ANPC -, executorii judecătoreşti etc. să vină cu propuneri concrete pe marginea acestui proiect de lege, astfel încât, în cel mai scurt timp, să fie trimis la vot, cu Raport favorabil de adoptare, Plenului Camerei Deputatilor.

În forma actuală, iniţiativa legislativă prevede, printre altele, acordarea preferinţei planului de rambursare şi nu lichidării bunurilor sau a executărilor silite. De asemenea, procedura vizează suspendarea tuturor procedurilor judiciare, stoparea acumulării de dobânzi sau penalităţi după momentul iniţierii procedurii de insolvenţă, executarea silită fiind reglementată ca o măsură ce se aplică numai ca ultimă soluţie.

Adoptat de Senat din decembrie 2014, proiectul a primit punct de vedere favorabil din partea Guvernului, fiind singurul proiect de lege care priveşte insolvenţa persoanelor fizice cu aviz favorabil de la Executiv. În prezent, se află la Comisia Juridică din Camera Deputaţilor.

Premierul Victor Ponta a spus, luni, că deputatul Ana Birchall a primit mandat din partea BPN a PSD pentru finalizarea proiectului de lege privind insolvenţa persoanelor fizice, despre care a spus că este, acum, un proiect "consolidat", discutat cu FMI şi BNR.

Ana Birchall şi-a exprimat speranţa că proiectul său de lege va fi trimis către votul final până la jumătatea lunii aprilie.

Bogdan Ciucă, preşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, ne-a spus, ieri, că proiectul de lege va fi dezbătut săptămâna viitoare în comisie, întrucât recent au fost depuse o serie de amendamente care trebuie analizate.

Ideea insolvenţei persoanelor fizice a apărut în urmă cu circa şase ani, când a fost depus în Parlament un prim proiect legislativ pe această temă.

În prezent, patru astfel de iniţiative se află blocate în diverse stadii la Senat sau la Camera Deputaţilor.

Părerile specialiştilor faţă de o astfel de lege sunt împărţite, majoritatea experţilor, asemeni oficialilor FMI, considerând că avem nevoie de o reglementare în domeniu, dar că aceasta trebuie să aibă la bază un studiu de impact.

Horaţius Dumbravă, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, aduce în discuţie punctele slabe ale procedurii, menţionând că un proiect de acest gen nu oferă posibilitatea persoanei fizice să revină, după faliment, la standardul de viaţă obişnuit.

Domnia sa ne-a declarat, recent: "Cetăţenii trebuie să fie avertizaţi cu privire la faptul că insolvenţa este cea mai drastică măsură: odată intrată persoana fizică în faliment, greu mai poate reveni la o viaţă normală. Iată câteva argumente: insolvenţa reprezintă un veritabil cazier, un stigmat pe care persoana fizică îl va suporta o perioadă lungă, dacă nu o viaţă întreagă (...); insolvenţa reprezintă pentru persoana fizică şi un stigmat social, pentru vecini, prieteni, cei apropiaţi: o sursă de neîncredere, de respingere socială, în lipsa unor mecanisme adecvate asociate, care să prevină astfel de situaţii; (...) insolvenţa persoanei fizice nu priveşte doar imposibilitatea de a plăti ratele la bănci, ci poate cuprinde o sferă mult mai largă de persoane fizice, spre exemplu cele care nu-şi pot plăti impozitele şi celelalte taxe datorate bugetului local, întreţinerea pentru cheltuieli de bloc (personale şi comune), în relaţiile de consumator cu un contractor (achiziţionarea unui frigider şi televizor, spre exemplu); persoana fizică aflată în insolvenţă este o veritabilă persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Averea întreagă îi va fi gestionată de o altă persoană: nu va putea să-şi achiziţioneze, spre exemplu, bunuri personale de o anumită valoare, inclusiv veniturile alocate familiei (copiilor, spre exemplu) vor fi filtrate de o persoană străină de familie, vacanţele/excursiile în ţară sau în afara ţării nu vor putea fi făcute fără o justificare faţă de această persoană ce-i va gestiona bunurile".