Leonardo Badea (BNR): Un punct de inflexiune în cooperarea economică internaţională

Una dintre preocupările şi totodată provocările majore cu care se confruntă economiştii în general şi decidenţii de politici economice, în special, în perioada actuală este direcţia în care ar fi eficient şi sustenabil să fie transformată arhitectura actuală a cooperării economice şi financiare internaţionale, informează un comunicat de presă, remis astăzi. În opinia a numeroşi cercetători şi practicieni, motivaţia justificată economic şi strategic a nevoii de transformare a abordării actuale în acest domeniu este dată de sincopele majore observate pe parcursul crizelor recente. Acestea au evidenţiat faptul că au existat, din păcate, numeroase situaţii în care, tocmai în perioadele de stres sistemic în economie şi societate, fluxurile de aprovizionare cu bunuri vitale pentru gestionarea adecvată a dificultăţilor apărute nu au mai funcţionat la aceeaşi capacitate şi cadenţă.

Crizele recente au arătat şi solidaritatea fără precedent între state, comunităţi şi indivizi, efortul comun uriaş şi coordonat de identificare a măsurilor posibile de sprijin pentru cei afectaţi, de mobilizare a resurselor (financiare, tehnice, productive, logistice, umane etc.) şi de colaborare în gestionarea cât mai bună a situaţiei. Dincolo de acestea, rămâne însă evidenţa faptului că în numeroase situaţii, lanţurile lungi de aprovizionare au funcţionat defectuos.Aceste lanţuri lungi de aprovizionare au permis fructificarea avantajelor competitive ale diferitelor economii pentru a reduce costurile de producţie pentru o gamă largă de bunuri, ceea ce nu doar că a dus la intensificarea comerţului internaţional, dar a permis consumatorilor locali să acceseze facil produse mai ieftine ( fie cu un raport mai bun între calitate şi preţ, fie cu un nivel tehnologic superior celor disponibile exclusiv din producţia locală).

Globalizarea poate fi definită ca fiind procesul prin care companiile, indivizii şi naţiunile se integrează mai mult la scară globală. Acest proces se caracterizează prin creşterea fluxului de bunuri, servicii, idei şi capitaluri dincolo de frontiere. Am asistat la o creştere fără precedent a schimburilor comerciale şi a circulaţiei de persoane, idei şi tehnologie, pe fondul dezvoltării economice şi a promovării unei politici de deschidere faţă de exterior.

Globalizarea este văzută ca echivalentul diviziunii sociale a muncii, în care fiecare ţară (sau comunitate) se specializează în acele activităţi productive şi exporturi pentru care deţine în mod natural sau şi-a construit în timp avantaje competitive. Din această perspectivă, la fel ca şi diviziunea muncii, mecanismele globalizării favorizează alocarea mai eficientă a resurselor (naturale, umane, financiare).

Am asistat în ultimele decenii la o creştere a cooperării internaţionale şi a dialogului. Iar cooperarea în ştiinţă şi tehnologie ca aspect particular al cooperării internaţionale trebuie să continue, cu atât mai mult în contextul crizelor suprapuse şi al obiectivului dezvoltării sustenabile. Ca o consecinţă a creşterii cooperării internaţionale s-a observat şi uniformizarea reglementărilor, ceea ce a potenţat dezvoltarea economică, prin facilitarea schimburilor comerciale şi a mobilităţii forţei de muncă.

În plus, vulnerabilităţi sistemice evidenţiate odată cu criza financiară din 2007-2008 şi subliniate de recenta serie de crize suprapuse, oferă argumente pentru descreşterea popularităţii ideii de globalizare şi sporeşte numărul anti globaliştilor.

Ieşirea Marii Britanii din UE, un eveniment spectaculos în sine şi care părea improbabil cu doar câţiva ani înainte, a alimentat speculaţiile privind necesitatea schimbării paradigmei de dezvoltare şi a deschis noi oportunităţi pentru poziţionare strategică în domeniul financiar, spre exemplu, dacă ne gândim doar la doi concurenţi tradiţionali ai City-ului londonez, Paris şi Frankfurt în eforturile lor de a atrage în sfera lor operaţiuni anterior desfăşurate în City. Am asistat, de asemenea, la adâncirea tensiunilor între diverse blocuri importante de putere geopolitică şi implicit la sporirea barierelor comerciale între acestea. De asemenea, debutul pandemiei COVID-19 în 2020 şi debutul războiului din Ucraina în 2022 au demontat sustenabilitatea sistemelor de aprovizionare şi livrare de tip just-in-time.

Aşadar, discutăm de o serie de factori şi evenimente care amplifică tendinţa de creştere a independenţei economiilor naţionale, mai ales în ceea ce priveşte resursele de importanţă critică, suprapuse cu o scădere a atractivităţii globalizării. Fragmentarea comportă însă o serie de riscuri, printre care probabil că cel mai important se referă la impactul asupra creşterii economice globale, în cel mai pesimist scenariu determinând o scădere a producţiei globale de 7%.În esenţă, scopul preocupărilor pentru regândirea arhitecturii actuale a cooperării economice şi financiare internaţionale este asigurarea funcţionării lanţurilor de distribuţie şi protejarea lor de efectele tensiunilor geopolitice prin localizarea producţiei de bunuri cu importanţă strategică şi a surselor de aprovizionare cu materii prime esenţiale către zone prietenoase cu valori culturale şi viziuni politice şi strategice similare. Cred că o idee importantă este aceea că globalizarea şi fragmentarea economică nu se exclud reciproc. Perioada următoare va fi probabil caracterizată printre altele de căutarea unui echilibru optim al proporţiilor în care aceste două tendinţe se vor regăsi în funcţionarea economiei. Este clar că ambele abordări au avantaje şi dezavantaje, dar ele pot fi şi complementare în unele situaţii. Schimbările în arhitectura comerţului internaţional sunt deocamdată incipiente şi probabil că vor continua să se manifeste şi să evolueze pe termen lung.

Suntem din nou în faţa unui salt important care va influenţa viitoarea dezvoltare economică a naţiunilor şi va modifica stilul de viaţă al cetăţenilor. În tot acest cadru, dezbaterile asupra posibilelor noi modele de dezvoltare sunt fireşti şi trebuie să ţină seama atât de oportunităţi, dar şi de poverile actuale: creşterea fără precedent a datoriei publice globale, polarizarea societăţii şi adâncirea discrepanţelor dintre ţări şi zone geografice, dinamica populaţiei şi migraţia, tensiunile sociale în creştere, degradarea eco-sistemului planetar, proliferarea tehnologiilor militare distructive etc. Paradoxal, acest posibil punct de inflexiune în dezvoltarea societăţii, facilitat de tehnologie, este catalizat chiar de crizele din ultima perioadă şi de conştientizarea limitărilor creşterii economice, în condiţiile în care vechiul model bazat preponderent pe globalizare pare că şi-a cam epuizat resursele de creştere şi a devenit sub-optimal. Iar principala nouă resursă pare a fi avansul ştiinţei, într-o lume conectată 5G şi cu ajutorul AI, unde viteza de dezvoltare a noilor tehnologii ar putea creşte exponenţial în anii următori, transformând complet lumea în care trăim.