Limitele credibilităţii

Campania pentru fotoliul de la Cotroceni şi rolul de dirijor principal al "orchestrei" politice din România este de mult în plină des­fă­şurare. Cu toate acestea, te­ma dominantă, cea pe care se va juca soarta competiţiei nu s-a desprins clar. O fi tema crizei, cum ne anunţase Traian Băsescu? Vă aduceţi aminte? Nici nu începuse bine vara şi, împuns cu întrebări despre competitorii săi, actualul preşedinte spunea răspicat că are un singur adversar: criza economică. Mai tîrziu, cînd a început să joace farsa "încă nu ştiu dacă voi candida", a spus, deasemenea clar: decizia va depinde de criză, de mersul ei, de situaţia în care se va afla la momentul decisiv al alegerilor.

O altă temă ar putea fi Traian Băsescu însuşi şi contra-performanţa sa prezidenţială. Pe direcţia aceasta a apucat-o hotărît candidatul PNL, al cărui discurs este 100% referenţial. Are ca obiect exclusiv: ce face, ce nu face, ce zice, ce nu zice Traian Băsescu.

Candidatul PSD nu s-a hotărît prea bine, aşa că mesajele lui oscilea­ză între tema "planuri pentru ieşirea din criză", "protecţia faţă de efectele crizei" şi "contra-performanţele lui Traian Băsescu".

Dacă ne uităm la reacţiile populaţiei, nici aici temele nu s-au aşezat. Există, mai degrabă, un sentiment difuz de aprehensiune faţă de criză, dar ea nu este încă percepută ca gerul muşcător în bătaia căruia ai fost lăsat de izbelişte, de toţi şi de toate, şi care te poate duce de aici, pe ceea lume! În rest, politica este privită ca un circ, pînă la un punct amuzant, din cînd în cînd, interesant chiar, ca o emisiune TV de mare rating, cu vedete de cartier care îşi spală rufele murdare şi se împroaşcă cu zoaiele rezultate, în faţa publicului.

În această confuzie de voci, zilele trecute a făcut explozie în presă o temă care are potenţialul de a canaliza atenţia politicienilor şi de a absorbi complet pasiunile, reacţiile şi contra-reacţiile publicului, de a unidimensionaliza tematic viitoarele alegeri: "Credibilitatea Preşedintelui". Acesta pare să fie etalonul cu care toţi candidaţii ar putea fi măsuraţi de alegători, înainte de introducerea votului în urnă.

Tunurile cele mari au fost scoase în cîmp, iar în pregătirea de artilerie s-au lansat deja primele salve cu încărcături grele. Credibilitatea lui Traian Băsescu este pusă la încercare. La început, atacurile au fost prin învăluire. Au fost ţintiţi reprezentanţii cei mai de seamă ai "Generaţiei politice Băsescu", începînd, desigur, cu Elena Udrea. Căderea rapidă a "turnului" Ritzi a dat curaj atacatorilor şi de aici speranţa că ar putea cădea la fel de rapid şi "reduta" Udrea. Pe aceeaşi linie au fost şi atacurile la "cercul zero" din jurul Preşedintelui - impostura politică a mezinei, veniturile un pic cam mari şi greu justificabile legal ale fetei celei mari, iar cu ultima oră a sosit bomba: ziaristul Sorin Roşca Stănescu susţine că fratele lui Traian Băsescu este implicat într-o schemă de reciclare ilegală a unor cantităţi mari de arme şi muniţii, din care răsar, evident, profituri uriaşe. Personajul principal al afacerii este, însă, un libanez desemnat de Interpolul belgian drept verigă sigură în aprovizionarea cu bani şi arme a diferitelor organizaţii teroriste din Orientul Mijlociu şi Africa. Traian Băsescu ar fi încercat să acopere şi ulterior să şteargă urmele afacerii, deci, ar putea fi complice. Adversarii candidatului Traian Băsescu au şi făcut deja bilanţul: credibilitatea preşedintelui este ferfeniţă, sfîşiată în mii de bucăţele!

Este posibil, însă, ca acest calcul să fie aproximativ, dacă nu de-a dreptul greşit. Unul dintre efectele evidente ale întregii campanii anti-Băsescu este că preşedintele a ocupat din nou întregul ecran al vizibilităţii publice. Dacă înainte se mai găsea cîte un colţişor şi pentru ceilalţi competitori, acum ei au fost spulberaţi din arenă, de suflul exploziei. Cu cît se prelungeşte această uriaşă dominaţie a "subiectelor Băsescu" asupra spaţiului public, cu atît mai puţin vor avea loc, timp şi şanse ceilalţi candidaţi, să devină "vizibili". Ori, de cînd sunt democraţiile democraţii şi se bazează pe alegeri directe, nimeni nu a putut contesta sau infirma "legea de aur" a corelaţiei directe între vizibilitate publică şi scor electoral. Pe această dimensiune, inamicii preşedintelui lucrează, fără să vrea, în favoarea lui! În al doilea rînd, există o manevră simplă şi foarte eficace care îl poate scoate basma curată pe "acuzat": cea a negării pînă în pînzele albe - strategia Clinton. Atacurile concentrate şi dezlănţuite asupra candidatului Traian Băsescu mai au şi un alt efect care lucrează în favoarea sa: cimentează electoratul de bază; iar în cazul actualului pre­şedinte, acesta reprezintă ceva între 30 şi 35 % din cei care s-ar duce la vot. Un nivel de care nici un contracandidat nu se apropie.

Cei care au construit strategia anti-Băsescu nu ştiu sau uită că ceea ce numim "credibilitatea unei persoane publice" nu este un zid pe care poţi să-l spargi cu o lovitură de obuzier, bine ţintită. Este mai degrabă o membrană elastică, iar elasticitatea ei, în cazul societăţii româ­neşti, este mult dincolo de "standardele" practicate în societăţile occidentale. Cît despre credibilitatea celorlalţi candidaţi principali, nici nu merită să discutăm prea mult. Ea este mult sub nivelul de plutire, la cote electorale de 15% sau, în cazul lui Mircea Geoană, sub cota partidului, ceea ce-i cronicizează deficitul de credibilitate. Echipa sa continuă să confunde apariţiile publice cu vizibilitatea publică şi se miră că nu creşte cozonacul!

Din cărţi, prăbuşirea credibilităţii contra-candidatului este o strategie sigur cîştigătoare, dacă sunt îndeplinite cîteva condiţii standard; în România, aceste condiţii nu pot fi îndeplinite, decît aproximativ şi nesigur, iar aceasta atrage după sine eşecul atacatorilor. Astfel, ei pavează, fără de voie, drumul victoriei politice pentru candidatul Traian Băsescu.