LUCIAN CROITORU, CONSILIER AL GUVERNATORULUI BNR: "Independenţa băncilor centrale nu înseamnă că politicul s-a retras din afacerea numită inflaţie"

Independenţa băncilor centrale nu înseamnă că politicul s-a retras din afacerea numită inflaţie, a spus ieri Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR), în cadrul unei conferinţe de presă.

Domnia sa a afirmat: "Inflaţia este o politică, iar în 1912, Mises (n.r. Ludwig von Mises) o spune foarte clar - este politica guvernelor. Iar în opinia mea, această politică poate fi orientată spre inflaţie chiar dacă banca centrală este independentă şi are instrumente foarte clare de luptă împotriva inflaţiei. Asta nu înseamnă că politicul s-a retras din afacerea numită inflaţie. Există politica fiscală, aşa cum ne arată teoria fiscală a preţurilor, care poate fi oricând utilizată pentru a creşte inflaţia. Cele două politici pot fi de nenumărate ori în conflict şi cred că societatea s-a transformat într-un fel în care, practic, chiar dacă guvernele n-ar vrea să producă inflaţie, se exercită un fel de presiune în acest sens".

În opinia sa, societatea are patru trăsături care modelează comportamentele spre inflaţie, în sensul că le pot accelera sau le pot tempera. "Una este cea referitoare la rolul redistribuirii. A doua este referitoare la piaţa muncii. A treia este referitoare la concepţia noastră despre ce este mai important - mediul social sau mediul natural, înconjurător - şi dacă nu cumva ar trebui să le facem egale. Şi a patra este această independenţă a băncii centrale, în sensul că politicul a înţeles că trebuie să transfere către o instituţie independentă această problemă (n.r. a inflaţiei). Iar aceste caracteristici se pot combina astfel încât să sprijine o inflaţie joasă şi stabilă, cum a fost între 1982 şi 2008 sau invers, se pot combina în aşa fel încât nu poţi să creşti inflaţia", a spus Lucian Croitoru.

Consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României a dat câteva exemple: "Până în 2008 au existat o serie de concepţii care au pus redistribuirea la un loc important în societate, dar nu au exacerbat-o. Însă treptat, guvernele au ajuns să aibă nişte ponderi ale cheltuielilor foarte mari în PIB şi venituri fiscale foarte mari în PIB. Astfel că, practic s-a ajuns în situaţia în care s-a găsit o singură ieşire pentru satisfacerea acestor politici - creşterea permanentă a îndatorării. Iar creşterea permanentă a îndatorării a dus la datorii foarte mari, astfel încât s-a ajuns într-un fel de «catch 22» (n.r. termen ce defineşte o situaţie din care nu există scăpare din cauza unor condiţii reciproc conflictuale sau dependente), iar singura ieşire din această situaţie este o politică a inflaţiei. Pentru că ea erodează în termeni reali datoriile. Dar de aici încolo este greu să te muţi în orice direcţie. Cheltuielile sunt greu de redus, mai ales dacă au o componentă socială importantă. Dacă impozitele sunt mari sunt greu de crescut, astfel încât aceasta este o trăsătură care există în societate".

Potrivit domniei sale, a doua trăsătură care modelează comportamentele spre inflaţie este referitoare la piaţa muncii. "Prin anii 70, sindicatele şi guvernele legiferau în piaţa muncii aproape în mod egal. Sindicatele stabileau salarii peste nivelul de echilibru, iar guvernele au învăţat (...). Adică cum să dea salarii mari, crescând în acelaşi timp inflaţia. Atunci puneau salariul peste echilibru şi presau spre şomaj. Acum nu se mai întâmplă aşa, sindicatele nu mai au această forţă. Dar în schimb, societatea a reuşit să mute acele revendicări în reglementări. Şi parcă, deşi sindicatele nu mai sunt atât de dinamice, au această acţiune tacită din reglementare; referitoare la salariul mediu, referitoare la anumite stimulente care nu favorizează ocuparea, adică dezvoltarea muncii şi dorinţa de a munci intens, etc", a spus Lucian Croitoru.

Cea de-a treia trăsătură este dorinţa ca mediul natural să fie ridicat la acelaşi nivel de importanţă cu mediul social al omului, a punctat consilierul guvernatorului BNR, adăugând: "Şi din această cauză, odată ce doctrina este îmbrăţişată, guvernele fac cheltuieli mari într-o anumită direcţie cu ritmuri care - nu spun că scopul nu este bun, pentru că oricine îşi doreşte să aibă o climă şi un mediu înconjurător nepoluat - dar modul în care gândesc poate să afecteze alocarea resurselor în mod masiv".

Iar cea de-a patra trăsătură este legată de faptul că, banca centrală a primit de la guverne independenţa să administreze unul sau mai multe instrumente pentru a-şi atinge o ţintă de inflaţie, dar guvernele n-au plecat niciodată din acest business, spune Lucian Croitoru. "Adică s-a dat un anumit lanţ, dar celălalt capăt al lanţului e în mâini sigure. Şi pot produce inflaţie în măsura în care datoriile cresc mai repede decât creşte volumul surplusurilor reale actualizate pe un orizont rezonabil".

În opinia consilierului guvernatorului BNR, socitatea are aceste trăsături, iar ponderea lor filtrează toate acţiunile. "Banca centrală este un element în acest joc. Din acest motiv, în timp ce are un rol important, nu este singurul rol care trebuie jucat pentru reducerea inflaţiei", afirmă Lucian Croitoru.

Din punctul său de vedere, pentru reducerea inflaţiei există trei paşi, care au fost dovediţi de practică. "Primul - băncile centrale trebuie să crească ratele dobânzii suficient de mult şi suficient de mult timp. Al doilea - această politică nu va avea rezultatele dorite atât timp cât guvernele nu vor acţiona pentru a demonstra că creşterea cheltuielilor nominale este mai mică decât vor creşte surplusurile viitoare. Al treilea - reechilibrarea puterii politice cu politica economică", a subliniat consilieril al guvernatorului BNR.