Lumea după Davos

Forumul economic mondial de la Davos - întâlnire anuală reunind în Alpii helvetici importanţi lideri politici, crema finanţelor lumii, puternici oameni de afaceri, manageri de calibru - s-a încheiat duminică într-o atmosferă mult mai rezervată decât deobicei. Optimismul privind evoluţia economiei mondiale s-a subţiat considerabil. Fără să o declare deschis, pentru a nu stârni panica, participanţii au lăsat să se înţeleagă că un ciclu economic, în fapt expansiunea economică a ultimilor şapte ani, este pe cale să se sfârşească.

Marea întrebare pe care şi-o pun cu toţii este cum va traversa economia mondială încercările la care este supusă la ora actuală?

Opiniile celor prezenţi au fost destul de împărţite, de la pesimismul cel mai confuz la un optimism destul de fragil şi nesigur pe el. S-a atrofiat, în mod evident, încrederea robustă manifestată în anii anteriori şi nici declaraţiile finale n-au mai avut tonusul de altădată.

Nici n-ar putea să fie altfel: turbulenţele financiare continuă să lovească bursele, băncile au şi ele destule probleme, activităţile economice pierd din viteză, iar ochii întregii planete sunt îndreptaţi cu îngrijorare asupra economiei americane, de sănătatea căreia depinde, în ultimă instanţă, întreaga economie mondială. Fără să constituie o noutate în sine, reflecţia lui Soros a căzut ca o ghilotină, tocmai datorită prestigiului de care se bucură omul de afaceri: "Criza actuală va duce sfârşitul erei bazate pe dolar." Degeaba Condolezza Rice, prezentă şi ea la Davos, a încercat să mai îndulcească pilula, afirmând că economia americană va rămâne un motor al creşterii economiei mondiale. Convingerea generală este că economia americană nu va scăpa de colţii recesiunii, iar prin contagiune vor avea de suferit atât economia europenă, cât şi economiile ţărilor emergente - China, India, Rusia. Ascensiunea lor va încetini şi nu vor putea salva economia lumii în pericol. Nimeni nu este suficient de puternic să preia rolul jucat de economia americană.

O noutate a reţinut, totuşi, atenţia în cadrul opiniilor exprimate: critica severă la care a fost supus sistemul bancar, considerat răspunzător că nu a gestionat cu prudenţă instrumente şi tehnici financiare, devenite mai complexe şi mai sofisticate, deci mai greu de controlat. Frauda de proporţii istorice, descoperită în timpul Forumului, la Societe Generale a pus paie pe foc, dând apă la moară criticilor unor politici bancare imprudente şi iresponsabile. Nu mai poate fi ignorat un anume "totalitarism" al pieţelor financiare, capabil să arunce în aer cu inconştienţă - dacă nu este strunit şi contracarat la timp- nu numai economia unei singure ţări, ci întreaga economie planetară. Nivelul des­tul de relaxat al controalelor bancare, semi-pasivitatatea autorităţilor de reglementare bancară au contribuit, într-o mare măsură, la instalarea unui climat dominat de gustul excesiv pentru riscul neacoperit şi aventurism.

Davos n-a însemnat numai un prelungit bocet la căpătâiul economiei mondiale aflate într-o gravă suferinţă. S-au confruntat şi puncte de vedere legate de modalitaţile de atenuare a crizei şi chiar de ieşire din ea. Banca Mondială a atras atenţia că "răspunsul" în faţa crizei trebuie să fie serios şi mondial. Apel direct la folosirea politicilor monetare şi bugetare pentru a stimula reluarea creşterii, nu numai pentru a tempera şocurile bursiere şi inflaţia.

Aşa cum era de prevăzut, n-a fost scoasă nicio soluţie salvatoare din mânecă, ci - pe fondul îngrijorării generale - s-a punc­tat realismul, determinarea şi cooperarea, necesare pentru a depăşi impasul actual. Urmează o săptămână decisivă pentru economia americană şi, implicit, pentru economia mondială. Preşedintele Bush a prezentat recent Raportul despre Starea Naţiunii, detaliindu-şi programul de redresare economică pe care l-a elaborat. Tot în această săptămână vor fi publicaţi primii indicatori macroeconomici ai economiei americane, care vor permite evaluarea dimensiunilor şi profunzimii crizei. Lumea după Davos este în aşteptare.