Mai poate pierde China cursa globală a tehnologiilor înalte?

Aproape toate componentele iPhone erau din Germania, SUA sau Japonia când Apple a început să asambleze primul model în China, în 2007. După mai bine de zece ani, situaţia s-a schimbat dramatic, conform articolului "Revoluţia tehnologică ascunsă a Chinei", semnat de Dan Wang, analist de tehnologie la Gavekal Dragonomics, în ultimul număr al revistei Foreign Affairs.

"Firmele din China produceau multe dintre componentele sofisticate, iar prin stăpânirea tehnologiilor complexe, aceste firme pot realiza produse mai bune decât concurenţii lor din Asia sau Europa", mai subliniază autorul, în opinia căruia "Beijingul ameninţă dominaţia Statelor Unite".

Dar dacă nu mai este nimic de ameninţat, în condiţiile în care avansul tehnologic al Chinei în faţa Americii şi a democraţiilor occidentale a devenit prea mare pentru a fi recuperat?

Cel puţin aceasta pare să fie concluzia unui studiu publicat recent de Australian Strategic Policy Institute (ASPI), cu titlul "The global race for future power", studiu finanţat de Departamentul de Stat al Statelor Unite.

Pe fondul aplicării unor programe guvernamentale pe termen lung şi a unui sistem educaţional concentrat asupra performanţei, "China a obţinut un avans uimitor în domeniul cercetării cu impact ridicat", după cum arată organizaţia australiană, care subliniază că "democraţiile occidentale pierd competiţia tehnologică globală, inclusiv cursa pentru cele mai noi descoperiri ştiinţifice".

Conform studiului Critical Technology Tracker de la ASPI, Statele Unite ocupă locul al doilea în majoritatea celor 44 de tehnologii examinate şi primul loc în domenii precum calculul de înaltă performanţă, calculul cuantic şi vaccinurile. Toate acestea sunt grupate în şapte mari categorii: "materiale avansate şi prelucrare", "inteligenţă artificială, comunicaţii şi calcul", "energie şi mediu", "calcul cuantic", "biotehnologie, genetică şi vaccinuri", "senzori", "apărare, spaţiu, robotică şi transport".

China ocupă primul loc în 37 dintre cele 44 de tehnologii emergente de importanţă critică, iar în unele domenii primele zece locuri ale clasamentului sunt ocupate de institute de cercetare din China.

Raportul mai subliniază că există un decalaj mare între China, Statele Unite şi celelalte ţări. Conform datelor analizate, "există un mic grup de ţări de rangul al doilea, condus de India şi Marea Britanie", iar "alte ţări care mai apar regulat în acest grup, în mai multe domenii tehnologice, includ Coreea de Sud, Germania, Australia, Italia şi, mai rar, Japonia".

Unul dintre domeniile în care China a obţinut un avans considerabil este cel al "motoarelor avansate de aviaţie, inclusiv hipersonice". Progresul considerabil în acest domeniu, vizibil din 2021, vine în urma unei perioade de cinci ani în care "48,49% dintre lucrările de impact înalt privind motoarele hipersonice au fost generate în China", în condiţiile în care 7 dintre primele 10 institute de cercetare din acest domeniu se află în China.

În plus, "majoritatea autorilor au studiat la universităţile din China (68,6%) iar acum lucrează în institutele de cercetare din China". Mai mult, "China reuşeşte să atragă cercetători care au studiat în ţările democratice", în condiţiile în care 21,6% dintre autorii cu impact înalt în diferite ramuri avansate şi-au finalizat studiile post-universitare în SUA (9,8%), Marea Britanie (7,8%) şi Canada (3,9%).

Clasamentul de la ASPI în ceea ce priveşte domeniul motoarelor avansate, inclusiv hipersonice, mai include India, Marea Britanie şi Iranul în primele 5 locuri. Rusia se află pe locul al nouălea, în urma Italiei, Japoniei şi Germaniei.

O altă "curiozitate" prezintă şi clasamentul "sistemelor de lansare spaţiale". Aici primul loc este ocupat de Statele Unite. Urmează China, Germania, Canada şi Coreea de Sud, iar Rusia se găseşte pe locul al şaselea. Primele zece locuri sunt completate de Japonia, Italia, Franţa şi Marea Britanie.

Autorii raportului de la ASPI accentuează faptul că "poziţia Chinei, de lider global în domeniul cercetării şi concentrarea dominantă a expertizei sale într-o serie de sectoare strategice, are implicaţii pe termen scurt şi lung pentru naţiunile democratice".

Deosebit de îngrijorătoare sunt mai ales implicaţiile pe termen lung, deoarece "poziţia de lider în cercetare a Chinei înseamnă că aceasta s-a pregătit pentru a excela nu doar în dezvoltarea tehnologică actuală în aproape toate sectoarele, ci şi în tehnologii viitoare care încă nu există".

Autorii raportului susţin că "naţiunile democratice trebuie să colaboreze mai mult pentru asigurarea lanţurilor de aprovizionare şi să accelereze studiul ramurilor tehnologice strategice".

Recomandările fac parte dintr-o listă de 23 de măsuri care ar trebui adoptate pentru creşterea performanţei în domeniile tehnologice emergente. Lista mai include elaborarea unor strategii naţionale de cercetare, introducerea unor parteneriate între sectorul public şi cel privat pentru dezvoltarea unor centre de dezvoltare şi comercializare, un accent mai mare pus asupra educaţiei tehnologice, precum şi stimularea financiară a cercetătorilor, o mai bună pregătire a forţei de muncă, dar şi "introducerea controlului asupra exportului de talent".

Sunt aceste măsuri suficiente? Nici pe departe. Programele de colaborare internaţională sau strategiile naţionale nu vor avea nicio valoare dacă nu se trece la reformarea profundă a sistemelor educaţionale din Occident, prin eliminarea completă a corectitudinii politice şi readucerea în prim-plan a performanţei.

În articolul său din Foreign Affairs, Dan Wang mai subliniază că poziţia de frunte a Chinei în domeniul tehnologiilor emergente, cum sunt inteligenţa artificială sau calculatoarele cuantice, "sfidează ideea că poziţia de lider ştiinţific se traduce în mod inevitabil în lider industrial".

Wang subliniază că avansul Chinei nu a fost doar rezultatul furtului şi copierii de la firmele occidentale şi nici nu a depins de descoperiri ştiinţifice, ci "a fost alimentat prin îmbunătăţirea capacităţilor industriale - câştiguri care au provenit de la forţa de muncă vastă şi sofisticată a ţării în domeniul industriei prelucrătoare".

"Inovaţiile tehnologice ale Chinei s-au făcut în fabrici, nu în laboratoare", mai accentuează analistul de la Gavekal Dragonomics, iar dacă "Washingtonul doreşte să concureze cu Beijingul în domeniul tehnologiei, va trebui să se concentreze pe mult mai mult decât pe ştiinţă", respectiv "trebuie să înveţe să îşi valorifice forţa de muncă aşa cum a făcut-o China, pentru a aduce inovaţiile la scară largă şi a construi produse mai bine şi mai eficient".

În plus, "pentru recâştigarea avansului în domeniul tehnologiilor emergente, producţia trebuie să fie tratată ca parte integrantă a progresului tehnologic şi nu ca un simplu aspect secundar faţă de activităţile mai palpitante de invenţie, cercetare şi dezvoltare".

Dar mai poate face America şi Vestul Europei aşa ceva, în condiţiile în care tendinţele dezastruoase din domeniul educaţiei s-au accentuat, pe fondul unei pervertiri fără precedent a obiectivelor din acest domeniu, la fel cum s-a accelerat şi tendinţa dezindustrializării?