Marea manipulare pe acţiunile SIF !

Desigur este criminal să vorbeşti de funie în casa spânzuratului. A vorbi acum de scăderea cotaţiilor la acţiunile SIF cam asta înseamnă. Am în faţă tabelul cu tranzacţiile din 15 mai şi cele din 12 şi 13 iunie şi închiderile din 14 iunie. Comparaţiile sunt de infarct. Nivel de închideri, SIF 1 era cu 25,6% mai mare, adică 2,26 ron faţă de 1,8 ron, în 14 iunie. La SIF 2 faţă de 1,61 ron în 14 iunie, preţul era de 2,24 ron , adică cu 39,13% mai mare. SIF 3 era cu 26,47% mai mare, adică 2,15 ron faţă de 1,71 ron, la SIF 4 cu 25,6 %, sau 1,57 ron faţă de 1,25 ron, iar la SIF5 40,43% mai mare, sau 2,64 ron faţă de 1,88 ron. Maximele istorice erau cu 52,22% mai mari la SIF1, cu 68,94% la SIF 2, cu 44,71% la SIF 3, cu 56 % la SIF 4 şi cu 62,23% la SIF 5 faţă de închiderea din 14 iunie.

Toată lumea se înghesuie să găsească motive pentru aceste scăderi, unele care nu au fost invocate niciodată în peste zece ani de piaţă de capital, că te apucă râsul - plânsul. Ba evoluţia burselor de la New York la Tokyo, sau de la Sofia la Budapesta şi Tallin, ba raportul leu - dolar, leu - euro, sau euro - dolar, ba dobânda băncii Federale de Rezerve a SUA.

Pentru că s-a justificat aproape la unison creşterea din ultimii doi ani pe seama valorii de activ net al acţiunilor (VUAN), am avansat şi eu ideea că aceasta va scădea din cauza diminuării valorii de piaţă a acţiunilor din portofoliu. Căci scăderea acţiunilor SIF a indus o micşorare generalizată a bursei, care va scădea acest indicator.

Scăderea VUAN va determina alte scăderi în lanţ. Şi într-adevăr, faţă de 12 mai, VUAN a scăzut cu 0,0795 ron la SIF 1, 0,0581 ron la SIF 2, cu 0,0660 ron la SIF3, cu 0,0193 ron la SIF 4 şi cu 0,0978 ron la SIF 5. Faţă de scăderea preţului la acţiuni, scăderea VUAN este nesemnificativă. Având în faţă tabelul cu preţuri mă întreb unde sunt şi dacă mai au curajul să scoată capul de sub masă acei analişti care vedeau astă iarnă SIF-ul 5 la peste 4,0 ron, SIF-ul 4 la 2,8 - 3 ron, iar pe celelalte la 3,5 ron? Nici modificările legislative referitoare la piaţa de capital, mai ales cele legate de dreptul de deţinere şi de vot la SIF-uri, legate de acţionarii concertaţi şi obligarea acestora la vânzarea acţiunilor în trei luni nu au acoperire. În primul rând deoarece normele nu au fost elaborate, iar apoi cine şi cum va aplica această lege? Căci dacă eu aş avea 1% acţiuni şi un membru al familiei mele ar avea alte acţiuni cine trebuie să vândă? Dacă cineva ar vrea să îşi facă damblaua pe acţiunile mele, ar trebui să-mi plătească cel puţin cât am dat pe ele şi dacă preţul a scăzut ar trebui să bage mâna în buzunar, sau ar trebui să mă lase în plata domnului cu acţiunile să le păstrez, să iau dividende până mor şi să le las moştenire ca urmaşii să facă ei ce vor cu ele. Cât priveşte pe cumpărătorii care au achiziţionat acţiunile foarte scump, la valori aproape de cele maxime, nu văd care ar fi prostul să recupereze numai 60 - 70 % din ce a cheltuit.

Scăderea de preţuri este rezultatul unei manipulări generale. Căci ce justificare logică sau economică au variaţii în cursul zilei de la +4/+ 5 % la - 4/ - 5 %, sau în valoare absolută de 0,11 ron, sau 1.100 lei vechi la SIF 1, de 0,14 ron la SIF2, de 0,11 ron la SIF 3, de 0,1 ron la SIF 4, ori de 0,17 ron la SIF 5 în ziua de 13 iunie, de 0,07, 0,13, 0,12, 0,07 şi 0,21 ron pe acţiune între minim şi maxim în data de 12 iunie? Aceste mişcări nu au decât rostul de a deconcerta şi mai ales de a aduna la un preţ foarte mic acţiunile cuponarilor. Cum altfel se poate interpreta avalanşa de telefoane prin care acţionarii sunt chemaţi cu mic cu mare la Regisco, inclusiv amărâţii care aveau câte 6, 5, 8, 38 sau 10 acţiuni? Ca să nu mai vorbesc de faptul că aceştia din urmă, pe lângă faptul că sunt jumuliţi de către Regisco pentru codul PIN, de către SSIF-uri prin comisioane neruşinate, mai sunt furaţi şi de către brokeri, care introduc la vânzare acţiunile pe odd lot (n.r. - lot împrăştiat; sunt tranzacţionate pachete cu mai puţin de 500 de acţiuni) la preţuri cu sute sau mii de lei mai jos decât preţul pieţei. De exemplu, pe 11 iunie, la SIF 1 s-au vândut acţiuni pe odd şi cu 1,6 ron faţă de 1,75 închiderea sau 1,82 maximul pe regular, la SIF 2 cu 1,4 ron faţă de 1,69 ron, la SIF 3 cu 1,4 ron faţă de 1,71 ron, la SIF 4 cu 0,11 ron faţă de 12,6 ron, iar la SIF 5 cu 1,7 faţă de 2,04 ron la SIF 5. Mă întreb unde sunt regulile de cea mai bună execuţie care obligă brokerul să vîndă la cel mai bun preţ? Aceste diferenţe mă duc cu gândul la anii 1997 - 1998 când brokerii de la unele SVM-uri (actuale SSIF) se înţelegeau să păgubească acţionarii de portofoliu cumpărând încrucişat acţiunile de la cuponari la preţ mic şi apoi le plasau investitorilor de portofoliu, de preferinţă cei străini. Avalanşa de cuponari permite constituirea de conturi grup. Când aceste conturi se îngroaşă, se plasează ordine de cumpărare ale amicilor cu câţiva paşi mai jos şi se loveşte bid-ul (n.r. - în loc să afişeze ordine de vânzare, în ask, vânzătorul satisface direct ordinele celor care cumpără) până la cumpărătorul preferenţial favorizat. După ce acesta a intrat în posesia acţiunilor, se plasează la vânzare pachetele cu câţiva paşi mai sus şi apoi se introduc ordinele de cumpărare market (n.r. - satisfac la rînd ordinele de vânzare din piaţă, începînd cu cel mai bun preţ, adică cel mai mic preţ cerut, pînă este achiziţionată cantitatea dorită) ale acţionarilor care nu cotizează, sau ale celor faţă de care nu există obligaţii.

Nu este exclus şi cineva ar trebui să verifice, că aceste salturi absolut nejustificate de la o zi la alta sau de la un ceas la altul să fie determinate de către marii deţinători de acţiuni SIF, care trec pachetele de la o firmă la alta, sau de la un membru al grupului la altul, de regulă cu comisioane foarte mici datorită faptului că deţin sau controlează anumite SSIF-uri. Dacă se face o monitorizare a conturilor care au tranzacţionat pachete mari şi se umblă la aflarea celor care stau în spate, se poate determina dacă şi cine manipulează piaţa. Căci la întrebarea cum, răspunsul se cunoaşte. Numai cine nu vrea nu vede. Dacă apelăm la legea 8 (dar din păcate la noi legea este numai pentru proştii care vor să o respecte) categoric se vor descoperi fapte care frizează penalul, dar care mai ales au zdruncinat serios încrederea în instituţia bursei sau în piaţa de capital în general. Au scăpat de aceste belele numai acele acţiuni care au un acţionariat stabil şi conştient de ceea ce reprezintă societatea în care au investit şi pe care nici vântul nici furtuna nu le abat de la drumul drept. În cazul SIF-urilor în special, cuponarii rămaşi încă în număr foarte mare sunt masa de manevră, iar scăderea preţului acţiunilor are rolul de a-i frauda de ceva care au primit gratis, chiar dacă ce au primit li se cuvenea. Nostalgicii care au acaparat acţiunile acestora la preţuri sub valoarea nominală, tânjesc la preţurile mici de acum câţiva ani.