Mari cu cei mici, o posibilă cheie a succesului

Echipele naţionale de fotbal au parte de o toamnă frumoasă. Tineretul a obţinut a patra calificare la turneul final al Campionatului European, iar formaţia antrenată de Mircea Lucescu a repurtat doar victorii (Cipru, Kosovo, Lituania 2) în cele patru partide jucate în meciurile din cadrul Ligii Naţiunilor.

Dacă în privinţa tineretului lucrurile sunt clare, în afara oricăror discuţii (mai puţin ieşirea în decor a selecţionerului Daniel Pancu), în ceea ce priveşte prima selecţionată se vorbeşte intens despre faptul că adversarii nu sunt din prima linie valorică şi că nu este cazul să ne entuziasmăm prea mult. Dacă facem apel la memorie, vom constata că succesul generaţiei anilor 90 se baza pe victoriile "garantate" cu echipele mici, calificăriile fiind obţinute (şi) cu punctele din aceste confruntări. Chiar dacă ne place să ne amintim doar marile victorii, nu e cazul să ne minţim, nici echipa lui Hagi, Popescu, Petrescu nu obţinea victorii pe bandă rulantă cu Germania, Spania, Italia, Franţa, Anglia. Nici nu jucau atât de des cu aceste echipe în afara turneelor finale. Spre exemplu, în preliminariile pentru Campionatul Mondial din 1998, ultimul la care echipa noastră a fost prezentă, tricolorii au fost în grupă cu Lituania, Lichtenstein, Macedonia, Islanda şi Irlanda.

Este contraproductiv să ignorăm parcursul fără greşeală, care oferă încredere atât echipei cât şi suporterilor. Fotbalul autohton, la nivel de echipe naţionale, se găseşte într-un moment bun, cum au fost destul de puţine în ultimii 24 de ani. Puţin optimism nu strică, indiferent cât de mult ne plac sau nu conducătorii federaţiei.