Mascarada alegerilor

De ce, în România, democraţia a fost mereu condamnată la precaritate şi prematură stingere din istorie? Sunt mai multe răspunsuri care merită atenţie. Să ne ocupăm oleacă de unul dintre ele care are aer de oarece paradox. Clasa politică la noi, unul dintre cei mai mari beneficiari ai democraţiei este mereu iniţiatoarea şi vîrful de lance al măsurilor legale, paralegale şi al practicilor ilegale, menite să emasculeze puterea celuilalt beneficiar al democraţiei, omul cu votul în mînă. Scopirea, anihilarea ultimei urme de sămînţă, de rădăcină, a puterii celor ce ţin votul în mînă, în raport cu exerciţiul efectiv al puterii este, de departe, cea mai constantă şi intensă preocupare a "clasei politice" de la noi, iar experienţa perioadei post-decembriste confirmă din plin această constatare.

Cel puţin teoretic, democraţia are ca pivot momentul decisiv al alegerilor. Prima şi cea mai gravă distorsiune intervine odată cu instituirea monopolului partidelor asupra acestui moment. Prin lege şi chiar prin textul constituţional, clasa politică a avut grijă să îşi asigure monopolul asupra procesului electoral, în toate punctele sale cheie. Începem cu candidaţii, nu-i aşa? Monopolul partidelor asupra alegerii şi impunerii pe listele electorale a unor persoane şi personaje cu rol de instrumente direct controlabile ale intereselor de partid, individuale şi de grup, ale găştilor, cumetriilor şi haitelor care se formează inevitabil în competiţia pentru redistribuirea resurselor controlate de şi prin instituţiile puterii este statuat la noi, cu străjnicie, prin legi. Există vreo raţiune democratică a acestui monopol? Niciuna!!! Dimpotrivă, orice perspectivă bazată pe ideea de pluralism, diversitate, exerciţiul deschis al puterii politice ar îndemna ca momentul selecţiei candidaţilor să fie unul în care birocraţia de partid să fie cel mult un coparticipant la procesul de selecţie, subordonat electoratului, nicidecum decidentul unic!!! Ce fac partidele cu această putere excesivă şi complet nedemocratică? Priviţi vă rog bătaia de joc la care s-au dedat partidele noastre după votul de la locale! Candidaţii de vitrină, cu care au umplut primele locuri de pe listele electorale, ca să ia ochii şi să păcălească omul cu votul, au plecat acasă şi au lăsat locul unor trepăduşi de partid pe care nu i-a votat nimeni, dar care prin efectul legii electorale vor lua hotărîri în numele dumneavoastră, prin primării şi consilii, în următorii patru ani!!! Nici cei care s-au lăsat puşi pe listă doar de decor, nici liderii de partid care au hotărît mutările şi substituţiile post-electorale nu s-au sinchisit nici cît negru sub unghie de ce o să ziceţi sau o să bombăniţi dumneavoastră cei care aţi votat ceea ce vi s-a pus în faţă, nu ceea ce au decis post-factum sforarii intereselor de partid. Şi, ce-i de făcut? Simplu: să luăm partidelor nu doar monopolul asupra stabilirii candidaţilor la alegeri, ci şi puterea de a-şi impune opţiunile fără urmă de control din partea electoratului. Şi, atunci, cine să propună candidaţii? Varianta maximalistă ar fi: alegătorii interesaţi de exerciţiul puterii lor, nu doar prin punerea votului în urnă, ci şi prin controlul, cît de cît, asupra cîmpului din care urmează să facă alegerile. Ar fi o variantă. Soluţii tehnice există şi sunt verificate în diferite sisteme electorale.

Cea de a doua masivă sursă de distorsiune a alegerilor, generată de monopolul partidelor, rezultă din faptul că pe buletinele de vot şi în întreaga propagandă electorală, partidele se substituie persoanei candidatului. Cel puţin în România post-decembristă acest proces a ajuns deja la maturitate şi rezultatul clar este că electoratul nu mai face şi nici nu mai poate să facă vreo distincţie între alegeri locale şi parlamentare, cu atît mai puţin între oameni, persoane, personalităţi şi culoarea politică. Exact ca şi în primul caz, rezultatul este că alegerea oamenilor cu votul în mînă este nu rareori, ci aproape de fiecare dată, măsluită prin schimbări şi rocade pe listele electorale, ori pe cele ale aleşilor, după ce votul s-a manifestat. Nu contează pe cine votează omul, ci pe cine a pus partidul pe listă şi anume pe care poziţie!!! Am putea să luăm partidelor această abuzivă putere? Ba bine că nu, cu condiţia ca ei să voteze legi... împotriva intereselor lor!!! Mă rog, o soluţie simplă, la îndemînă, ar fi să impunem ca măcar pe buletinele de vot să nu mai apară sigla partidelor, ci doar numele candidatului. O formă de întărire ar fi ca pe buletinele de vot în afară de candidaţii moşmondiţi de clanurile din partide să apară, la urmă, ca un ultim recurs, opţiunea de vot: "niciunul dintre candidaţii de mai sus". Cu alte cuvinte să dăm omului cu votul în mînă puterea de a spune că alegerile de candidaţi care i-au fost puse sub nas nu îl interesează, nu doreşte să le valideze, nu îl reprezintă!!! Cum credeţi că ar arăta şi ar fi interpretate rezultatele de vot dacă în cîteva circumscripţii, măcar, majoritatea oamenilor ar vota pentru "nici unul dintre cei de mai sus"?!!!

Din perspectiva aceasta, partidele politice, de la structurarea lor legală şi pînă la atribuţiile în procesul politic şi mai ales dimensiunea electorală, nu mai vorbesc despre privilegiile pe care şi le-au tras pe spinarea statului, ar trebui cu totul şi radical reformulate atît constituţional, cît şi prin legile specifice. Din căpuşele uriaşe şi ruinătoare ale democraţiei noastre ele trebuie reduse la simple mecanisme de ajustare şi echilibrare a balanţelor politico-electorale. În plus, eu aş introduce şi o "taxă electorală" pe minciună. Libertatea partidelor, a liderilor lor şi a altor exponenţi ai acestora de a scoate pe gură în public orice minciună, orice gogomănie cu scopul precis de a distrosiona percepţia şi intenţia de vot a electoratului ar putea fi penalizată cu puncte scăzute din scorul electoral final. Libertatea de opinie şi dreptul la liberă exprimare trebuie gardate de răspunderea politică şi chiar penală pentru ceea ce spui şi induci electoratului. Fără aceste componente de siguranţă, campaniile electorale se transformă şi asta sunt deja la noi, în festivaluri de minciuni şi promisiuni fără nici o acoperire, nicidecum în campanii de utilă şi corectă informare a electoratului. Latura manipulativă a campaniilor electorale a atins un prag de la care nu mai urmează decît distrugerea oricărei şanse pentru democraţie, adică pentru alegerea exprimată liber, responsabil şi bine informat în spaţiul politic. Este necesară o repunere în termenii ei naturali, favorabili alegătorului, a balanţei de putere dintre cei cu votul în mînă şi mandatarii aleşi ai exerciţiului guvernării.

În sfîrşit, fără mecanisme solide, precise, implacabile şi neîndurătoare pentru controlul asupra puterii în timpul exercitării mandatului şi mai ales la descărcarea acestuia, visul oricărei democraţii durabile în România rămîne doar atît... un vis. Nu este cîtuşi de puţin în folosul democraţiei, spre exemplu, ca mandatul unui primar să fie "descărcat" politic doar prin controalele financiare post festum şi eventualele dosare la DNA! Deciziile cu privire la programe şi alocări de fonduri, controlul asupra utilizării efective a resurselor pe parcursul derulării programelor aprobate trebuie scoase şi ele de sub monopolul şi decizia discreţionară a "aleşilor". Nici o decizie fără aprobarea cetăţenilor vizaţi direct de consecinţele ei, iată un început care ar putea să ducă la spectaculoase schimbări în peisajul guvernării din România. Doar să vrea şi "Dulăul", nu doar "Grivei"!!!