MICII PRODUCĂTORI AUTOHTONI, AFECTAŢI DE CONCURENŢA NELOIALĂ "Statul se uită la noi ca la gladiatorii care se omorau în arenă"

Reporter: Cum este, în acest moment, piaţa pe care activaţi, atât în privinţa consumatorilor, cât şi a producătorilor, în condiţiile în care orientarea către produsele sănătoase pare să fie tot mai mare?

Bibiana Stanciulov: Nu este o orientare chiar aşa de mare către produsele sănătoase, deoarece, în primul rând, nu există niciun fel de educare a consumatorului ca să meargă spre această zonă. În al doilea rând, nu există foarte mulţi producători care să asigure clientul că ingredientul pe care l-au pus în borcan sau în orice alt tip de ambalaj este conform cu ceea ce scrie pe etichetă. De foarte multe ori consumatorii au fost înşelaţi.

Un produs sănătos este un produs foarte scump pentru că provine strict din natură. Dacă consumatorul a fost înşelat o singură dată, cu un produs scump sau foarte scump de la care a pretins să aibă calităţile nutritive care se propuneau din marfa respectivă, nu îl va mai cumpăra a doua oară. Statul ar trebui obligat să facă foarte multă educaţie, deoarece în momentul în care cineva se va hrăni sănătos, automat bugetul va da mai puţini bani către Ministerul Sănătăţii. Este o logică elementară: dacă ştii să te hrăneşti, dacă ştii să ai un comportament adecvat, cu un minim de mişcare şi cu alimente sănătoase, alimente foarte apropiate zonei din care te-ai născut, automat vei fi un om sănătos şi astfel nu vei mai apela la medicamente, la consultaţii, iar bugetul de la Ministerul Sănătăţii va putea fi îndreptat către alte zone, în vederea dezvoltării.

În România, încă nu este deschisă o piaţă a acestor alimente, iar în momentul în care se deschide piaţa, cum am făcut noi în 2007-2008, apare concurenţa neloială.

Statul român se uită la noi ca la gladiatorii care se omorau în arenă. Nu-l interesează. Nu l-a interesat din 2009 până în 2017 ce s-a întâmplat cu prima şi singura producţie certificată european timp de cinci ani. Din 2011 până în 2016, magiunul de prune Topoloveni a fost singurul produs certificat ca unic, autentic şi tradiţional, din România. De anul trecut mai sunt două produse româneşti certificate, iar de anul acesta, încă unul. Dacă tu, stat român, ai un singur produs certificat, îţi baţi joc de el cum a făcut în cazul nostru?

Este evident că nu există niciun fel de interes pentru a-i determina pe producătorii români să proceseze cât mai multe ingrediente naturale. Suntem pe locul 3 sau 4 din Europa ca potenţial agricol. Din fericire sau din păcate, nu s-au mai pus foarte multe îngrăşăminte chimice în pământ. Spun din fericire pentru că aşa se creează o agricultură ecologică de la sine, dar şi din păcate pentru agricultori, pentru că nu şi-au mai putut face, din lipsa banilor, culturi intensive.

Reporter: Ce ar trebui făcut pe partea de educaţie a populaţiei şi ce rol ar putea avea statul în acest sens?

Bibiana Stanciulov: Trebuie inoculată clar ideea "consumaţi puţin şi bun". Consumatorul trebuie să ştie că nu are vreun avantaj din faptul că dă un preţ mic pe o cantitate mare de produs, care, în mod sigur, e formată din apă, ingrediente chimice, arome şi culori, care creează dependenţă. Consumatorul trebuie să ştie că, în loc să mănânci 300-400 de grame de un asemenea produs, mai bine mănânci 30-40 de grame de produs sănătos, care are un preţ mai mare, dar este calitativ.

Sunt foarte rău voitori procesatorii care pun un fel de drog la limita morţii în produsul celui care îl consumă, ca să creeze dependenţă.

Până la urmă, preţul este acelaşi. Povestea asta, că te duci în magazin şi dai 3 lei, în loc să dai 10 lei, este valabilă doar "astăzi" pentru că, în timp, faci două lucruri grave: cei pe care îi creşti vor avea exact aceeaşi educaţie de a mânca, şi în acelaşi timp, tu, părinte, şi copiii tăi veţi fi expuşi în proporţie de peste 90% unor boli grave.

Educaţia se poate face foarte simplu, voinţă să fie.

Ministerul Învăţământului ar trebui să facă controale în grădiniţe şi şcoli, la ceea ce mănâncă copiii. De ce să le dai mult şi prost? Dă-le puţin şi calitativ şi învaţă-l pe părinte că, dacă va plăti 10-20 de lei în plus, pentru un produs natural, copilul va mânca sănătos.

Pe de altă parte, la noi, statul le permite importatorilor să-şi facă de cap în continuare, să aducă mizerii de la groapa lor de gunoi de alimente, iar noi le luăm pe post de foarte bune. Acestea au "etichete sclipicioase", care atrag copiii. Eticheta pentru produsele destinate copiilor nu trebuie să fie sclipicioasă, să atragă, pentru că un copil nu ştie să citească. La alimente trebuie lăsat părintele să decidă, pe o etichetă alb-negru. Dacă ai ceva de pus pe etichetă, cum sunt premiile internaţionale, pune-le, dar nu pune sclipici pe eticheta unui om de bună-credinţă.

Mai întreb acest lucru: cât de needucat să fii tu, om matur, să cumperi produse cu 3 lei? Unde este preţul borcanului, al etichetei, al muncii, unde sunt utilităţile şi conţinutul?

În aceste condiţii, ca stat, mi-aş mai pune o întrebare: câtă evaziune ar putea să fie într-un produs cu un preţ atât de mic? Evaziunea fiscală din zona fructelor şi legumelor este mult mai mare decât în cea a tutunului.

De ce nu se duce statul să controleze aceşti producători? Să meargă şi să închidă aceste nenorociri de fabrici care pur şi simplu au sufocat iniţiativa inteligentă a micului producător. Noi trebuie să luptăm cu nişte coloşi care îţi râd în nas.

Reporter: Cum a evoluat cifra de afaceri a "Sonimpex Topoloveni" în 2016 şi ce estimări aveţi pentru anul curent?

Bibiana Stanciulov: În ultimii doi ani, ne-a crescut cu 20-30% cifra de afaceri, la circa un milion de euro. În 2016 am avut un credit foarte dificil, pe care l-am refinanţat avantajos în luna martie, iar acum pot spune că, în mod sigur, 2017 va fi un an foarte bun.

Anul acesta sper să avem o creştere de minimum 30-40%. În luna februarie 2017, vânzările noastre erau duble faţă de februarie 2016.

Reporter: Prin ce canale distribuiţi produsele dumneavoastră?

Bibiana Stanciulov: Lucrăm cu toate lanţurile de magazine, avem două magazine proprii unde, pe lângă produsele noastre, am acceptat importuri sau produse naturale, eco, din ţara noastră. Vânzările online merg bine, până la 10% din cifra de afaceri o realizăm prin acest tip de livrări. Nu lucrăm cu segmentul HoReCa.

Livrăm şi în Europa, în ţări precum Marea Britanie, Norvegia, Suedia etc. În ţară este greu din cauza concurenţei neloiale. Dacă nu am avea această barieră, vânzările ar merge şi mai bine.

Anul trecut am început un export nou, într-o zonă arabă. Avem certificare HALAL, care este o calificare suplimentară a produsului, respectiv aceasta atestă că este "curat". Certificare HALAL înseamnă că ceea ce scrii pe etichetă ai şi în borcan. Am început acest export în luna august şi sper să meargă foarte bine.

În 2017, pe plan extern, am participat la două expoziţii în SUA, la două în Dubai şi vom continua. Este singurul mod prin care "îl obligăm" pe consumator să guste produsul nostru. Aşa am ajuns în cinci ţări în care nu se ştia ce este acela magiun.

Reporter: Ce furnizori are compania dumneavoastră?

Bibiana Stanciulov: Nu vreau să cumpăr prune din UE, deşi caietul de sarcini îmi permite. Bulgarii mi-au oferit, prin 2012, prune de 3-4 ori mai ieftine decât cumpăram din România, dar am preferat să iau de la producătorul autohton căruia i se luase subvenţia de la stat. A trebuit, astfel, să-i plătesc şi subvenţia şi faptul că a triplat preţul prunelor. În consecinţă, am dublat şi eu preţul magiunului pentru că am doar un singur ingredient: prunele, nimic altceva. Gândesc că, dacă este un produs trandiţional, cu o vechime de peste 100 de ani, cum să-l fac din prune luate din altă parte decât cele din ţara mea? Bulgarii au fructe excelente, dar produsul meu nu ar mai fi românesc.

Cumpăr din Olt, însă în această regiune s-au cam tăiat toţi pomii. Din păcate, din zona Topoloveni nu pot să iau decât cantităţi foarte mici. Iau tot ce se aduce din Topoloveni, dar cea mai mare cantitate o cumpăr din afara zonei.

Cumpăr numai de la producători despre care ştiu sigur că nu au pus îngrăşăminte chimice în culturi. Singurul lucru care nu este românesc în producţia noastră, pentru că nu am găsit de calitate pe plan local, este siropul de măr. Îl cumpărăm din Germania.

Reporter: Aveţi litigii cu lanţurile de magazine din cauza concurenţei neloiale?

Bibiana Stanciulov: M-am judecat cu cei de la Lidl şi am câştigat. Am demonstrat că produsul Sympathica, pe care îl distribuia acest lanţ, nu avea nicio legătură cu magiunul, deşi pe etichetă era prezentat astfel. Era o pastă de prune care diferă major de magiun. O pastă se face într-o oră jumătate, două ore, şi nu are niciun fel de aport de vitamine, minerale, fitonutrienţi. Noi fierbem magiunul 10-12 ore, la o temperatură controlată. Acesta este magiunul - un medicament sănătos, într-un borcan. Ei aveau o pastă de prune pentru care făcuseră analizele în Germania, la cel mai mare institut de profil. Au primit, de acolo, un set de analize, dar pe borcan au scris cu totul altceva.

Analiza pe care au făcut-o acestui produs, fabricat în Polonia, instituţiile statului nostru, a demonstrat că pe etichetă nu trebuie scris altceva decât "pastă de prune tartinabilă".

Acum "i-am prins" din nou pe cei de la Lidl, cu un produs sub marca "Cămara Noastră", fabricat în UE, fără să fie specificată exact ţara de provenienţă. E un nou "magiun de prune". Voi lupta să se spună clar ţara în care este făcut, ca să pot să merg să vad dacă este făcut din prune proaspete. Noi am făcut un standard pentru magiunul de prune, pe banii noştri. Am făcut o Lege a magiunului, semnată de Ministerul Agriculturii, Ministerul Sănătăţii şi ANPC, lege care prevede clar că magiunul de prune se face din prune proaspete.

UE nu are niciun interes ca în România să existe produse de calitate, care să le facă lor concurenţă pe piaţă. Statul ar trebui să-i ajute pe producătorii români, pentru că aşa poate şi să acceseze fonduri europene şi să îşi facă numele foarte cunoscut în Europa.

Am mai avut litigii cu un alt lanţ de hipermarketuri, dar în acest caz am făcut o mediere extrajudiciară. Lanţul, sub o marcă proprie, scrisese pe etichetă "Magiun de prune", după ce făcusem noi standardizarea produsului. Produsul respectiv conţinea amidon şi pectină. Am plătit un laborator din Germania care a arătat că acel produs nu avea nimic în comun cu magiunul de prune.

În România nu ai unde să faci un studiu de calitate, statul nu are niciun inters să investească într-un laborator care să studieze alimentele de pe piaţă. Noi, cele mai multe studii le-am făcut la Institutul de Studii Alimentare.

Reporter: Care sunt cele mai mari nemulţumiri pe care le aveţi faţă de autorităţi?

Bibiana Stanciulov: Cea mai mare nemulţumire a mea priveşte Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).

În primul rând, OSIM nu a vrut să ne lase să ne înregistrăm marca "Magiun de prune" după ce eram înregistraţi ca produs cu Indicaţie Geografică Protejată (IGP). Au spus că "Magiun de prune" este un termen generic. Nu, "magiun" este termen generic. Noi am făcut magiun din prune, din mere, din dovleac, din struguri şi vom mai face magiunuri. Fructele care au suficient de multă pectină naturală (un tip de fructoză) se pot fierbe astfel încât să le rămână vitaminele şi mineralele şi să le transformi într-un tip de magiun.

În al doilea rând, OSIM a înregistrat, pentru o altă companie, marca "Bunătăţi de Topoloveni", în condiţiile în care nu trebuia să o înregistreze, nu avea voie să facă acest lucru. Din 2009 în 2011, România a avut un singur produs cu Indicaţie Geografică Protejată - Magiun de prune Topoloveni. Aşadar, OSIM nu trebuia să înregistreze marca "Bunătăţi de Topoloveni", chiar dacă a fost acordată cu disclaimer - (n.r. - renunţarea voluntară sau la cererea expresă a Oficiului la exclusivitatea protecţiei pentru o anumită parte lipsită de distinctivitate a mărcii).

Acum, avem cel mai urât proces cu "MGC General Investment", condus de familia Murad, care deţine marca "Bunătăţi de Topoloveni" şi are investiţii în foarte multe zone. Ei au venit în Topoloveni la un an după ce luasem noi secţia de magiunuri deshidratate şi alcool de la lichidatorul judiciar, în 2001. Producţia de alcool am desfiinţat-o, nu am vrut să intru în această zonă.

Ei au venit în 2002 şi au produs o perioadă, până în 2009, sub numele Mandi. Mandi este produsul lor de bază. În 2009, cineva din grup a sesizat puterea toponimului Topoloveni pe care îl înregistrasem (Indicaţie Geografică Protejată).

Noi plătim bani foarte grei în fiecare an pentru certificare. Nu doar o dată trebuie să obţii acest lucru, ci în fiecare an eşti verificat de un comisar european sau un organism recunoscut în România. Avem certificare pe produs şi pe unitate.

Cei de la MGC au lansat iniţial magiunul de prune Topoloveni, produs pe care era scris identic toponimul Topoloveni pentru ca un consumator care nu este suficient de vigilent încât să citească pe etichetă cine îl produce, să fie indus în eroare. L-au scos la preţ foarte mic, după care au început să producă tot tipul de conserve, de dulceţuri, de tot ce se face în lumea conservelor, sub numele de Topoloveni.

Suntem în judecată cu MGC de trei ani. În iunie 2016, am câştigat la Curtea de Apel, dar completul de judecată nu ne-a dat nici în ziua de azi motivarea. Cred că acest complet de judecată nu ştie "pe unde să scoată cămaşa", nu ştie să scrie motivarea. Dacă citea normele europene în materie, pur şi simplu anula marca "în secunda 2".

Acest proces mă afectează în mod direct financiar. Oamenii care nu citesc eticheta au crezut că noi am făcut un produs de calitate inferioară, din cauza preţului afişat la raft. Am primit reclamaţii pe toate canalele de comunicare, critici, că ne-am bătut joc de produse. Dar, acestea nu sunt produsele noastre.

O altă nemulţumire priveşte Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Statul român era obligat, prin ANPC, să notifice OSIM să anuleze marca pe care am amintit-o, a fraţilor Murad.

Pe de altă parte, până în ianuarie 2016, am primit amenzi în fiecare an, în perioada ianuarie - martie. Au fost zeci de amenzi de la ANPC pentru că scriem pe borcan "produs tradiţional". Comisarii ANPC nu ştiu nici măcar că un produs cu Indicaţie Geografică Protejată înseamnă un produs tradiţional al unui stat membru UE, care demonstrează unicitatea, tradiţionalitatea.

Abia anul trecut, ministrul Achim Irimescu a convocat autoritatea (ANPC) în urma plângerilor numeroase pe care le-am depus. Le-a spus "Reveniţi-vă", că acesta este cel mai tradiţional produs din România.

O altă problemă de care ne lovim este faptul că nu putem plăti dările la stat în funcţie de bugetul de venituri şi cheltuieli. În ultimul timp, toată lumea atrage atenţia asupra numărului mare de firme care intră în insolvenţă. Dar, trebuie atrasă atenţia că, dacă ai datorii la o bancă, îţi poţi negocia ratele. Şi la stat ar fi normal ca producător, comerciant român, să-mi pot negocia dările în funcţie de bugetul de venituri şi cheltuieli. În zona industriei alimentare, în primele şase luni din an nu există activitate. Producţia în sine durează din iunie până în decembrie. Atunci, de ce să nu mă lase statul să plătesc în funcţie de bugetul de venituri şi cheltuieli? Şi nu cer asta în afara cauzei, aşa este în UE.

Reporter: Aţi primit vreo ofertă de preluare?

Bibiana Stanciulov: Nu am avut oferte de preluare, le-aş numi oferte "jignitor umilitoare" din partea unor investitori, de genul unui parteneriat. Atât timp cât pot să duc afacerea pe picioarele mele, nu accept aşa ceva.

Reporter: Faceţi parte din proiectul recent creat Iniţiativa pentru Competitivitate (INACO). Ce îşi propune acest proiect?

Bibiana Stanciulov: Mă implic în proiectul INACO, pe care l-am fondat împreună cu Andreea Paul (preşedinte) şi Bogdan Dumitrescu (secretar executiv), şi sper ca prin acesta să demonstrăm forţa de creaţie pe care o au românii. Statul trebuie să sprijine cercetarea ştiinţifică. Aste este ţinta noastră: să fie sprijinită cercetarea ştiinţifică, programele de dezvoltare a creativităţii.

Vrem să preluăm tinerii de la cele mai mici vârste, să îi ajutăm să creeze. Spre exemplu, avem condiţii de agricultură. Aici trebuie creat cât mai mult în România: în agricultură şi turism.

INACO este un proiect pentru toţi românii, dar în special pentru tineri.

Reporter: Vă mulţumesc!