Sporirea numărului tranzacţiilor în lanţ la export a determinat înăsprirea condiţiilor de desfăşurare din perspectiva vamală şi a TVA, a declarat Mihai Petre, senior manager servicii fiscale, Deloitte România, potrivit unui comunicat trimis redacţiei.
"În mod tradiţional, exportul de mărfuri primeşte mai puţină atenţie decât importul de mărfuri. Valoarea în vamă, încadrarea tarifară, chiar şi originea mărfurilor la export, nu expun agenţii economici la datorii suplimentare semnificative atâta timp cât taxele la export sunt zero. Cu toate acestea, sporirea numărului şi a complexităţii tranzacţiilor în lanţ la export a făcut ca legiuitorul să înăsprească condiţiile de desfăşurare a lor din perspectiva vamală şi a TVA. Redefinirea noţiunii de exportator din perspectiva vamală de la 1 mai 2016 a transformat o mare parte dintre tranzacţiile în lanţ la export (în condiţii de livrare EXW şi FOB mai ales) în vânzări locale cu TVA. Dacă nu acordăm atenţia cuvenită acestora, riscăm să datorăm 20% TVA în România pe tranzacţiile în lanţ la export. Cu alte cuvinte, la fiecare tranzacţie în lanţ la export trebuie să ne întrebăm (1) cine este exportatorul din punct de vedere vamal, (2) pe care dintre tranzacţii trebuie alocat transportul şi (3) implicit, care este tratamentul TVA aplicabil fiecărei vânzări în lanţ", a explicat Mihai Petre la un eveniment dedicat noilor provocări ale exportului de mărfuri din perspectiva vamală şi a TVA, organizat de BusinessMark împreună cu specialiştii Deloitte.
Potrivit lui Mihai Petre, legiuitorul oferă şi simplificări celor care îndeplinesc standardele de calitate cerute, lăsând astfel mai mult timp organelor de control să se concentreze asupra celorlalţi participanţi la exportul de mărfuri.
"Practic, anumiţi agenţi economici pot efectua exporturi în afară orelor de program, pot emite singuri dovezi de origine, pot atesta statutul comunitar al mărfurilor, totul pentru a diminua interacţiunea fizică cu biroul vamal şi a spori viteză de vămuire a mărfurilor", a declarat Mihai Petre.