Mihai Tănăsescu susţine că Loteria Română şi Imprimeria Naţională trebuie să rămînă monopol de stat

Guvernul a hotărît recent să privatizeze Loteria Română şi Imprimeria Naţională, hotărîre pe care PSD o critică dur. Fostul ministru de Finanţe, Mihai Tănăsescu, ne-a declarat ieri că această nouă privatizare este de fapt "o împărţire a bunurilor ţării între partidele din coaliţie".

Privatizarea celor două companii presupune ca 20% din acţiunile acestora să fie cedate de stat pentru constituirea Fondului Proprietatea. Un alt pachet de 5% din acţiunile Loteriei şi Imprimeriei Naţionale va fi vîndut prin ofertă publică secundară pentru plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Privatizarea va mai presupune şi vinderea prin negociere directă, fără selecţie de oferte, a încă 7% din acţiunile companiilor către salariaţi, membrii consiliilor de administraţie şi pensionari cu ultimul loc de muncă la aceste instituţii. În urma acestui proces, statul va rămîne, totuşi, acţionar principal, cu 68% din acţiuni.

"Privatizare înseamnă inves-tiţii şi tehnologie. Loteria Română şi Imprimeria Naţională nu vor fi privatizate, ci vîndute" - a afirmat Mihai Tănăsescu. El îşi sprijină afirmaţiile pe faptul că atît "Loteria", cît şi "Imprimeria Naţională" sînt societăţi care merg foarte bine şi aduc mulţi bani la buget. Prin privatizarea pe care o gîndeşte Guvernul, cele două instituţii nu vor beneficia nici de noi investiţii şi nici de vreun plus în management - susţine fostul ministru de Finanţe. În plus, atît jocurile de noroc, cît şi Imprimeria (care are sarcina tipizării documentelor fiscale) ar trebui să fie monopol de stat - consideră Tănăsescu.

Concluzia PSD este că aceas-tă nouă privatizare are două scopuri: să sprijine o idee perdantă a Guvernului ("Fondul Proprietatea"), dar şi să aducă bani grei clientelei politice a Alianţei. Această ultimă afirmaţie se bazează pe faptul că salariaţii şi pensionarii nu vor avea bani să cumpere cele 7% din acţiunile instituţiilor. Mihai Tănăsescu crede că acest procent din acţiuni va ajunge, de fapt, în buzunarul consiliilor de administraţie, consilii care au fost numite după alegeri şi din care fac parte oamenii coaliţiei de guvernămînt.

Poate că Mihai Tănăsescu are dreptate. Discursul său se înscrie, însă, în linia discursurilor politicianiste, practicate atît de opoziţie, cît şi de putere doar pentru capital electoral. A nu merge pînă la capăt, a nu proba documentar eventualul trafic de influenţă şi favorizarea clientelei politice, lucru pe care opoziţia îl poate face, nu înseamnă altceva decît o formă subtilă de parteneriat.