Mişcări semnificative pe piaţa cerealelor

Preţurile la cereale încep să urce pe pieţele internaţionale. Secara s-a tranzacţionat la bursa de mărfuri din Chicago, săptămîna aceasta, în jurul valorii record de 7,44 dolari buşelul. Tona de secară de panificaţie a ajuns în Marea Britanie la 200 lire sterline, dublu faţă de anul trecut. Factorii principali care susţin creşterea preţurilor sunt generaţi de impactul schimbărilor climatice asupra producţiilor mondiale, în principalele regiuni agricole. Canada a anunţat o reducere, cu o cincime, a producţiei estimate, urmare a secetei severe. Australia, furnizor principal pentru piaţa Asiei, al treilea exportator mondial de secară, deşi în luna iulie anunţa o producţie mai mare cu 16 milioane de tone, faţă de anul trecut, recent a avertizat asupra unei posibile reduceri faţă de estimări, datorită temperaturilor foarte ridicate din primăvară. În zona Mării Negre - Ucraina, România, R. Moldova - vremea rea a ruinat, de asemenea, o parte a recoltelor, în timp ce producţia Chinei se aşteaptă să fie mai mică cu circa 10%, ca rezultat conjugat al inundaţiilor în anumite regiuni şi al secetei, în altele. În acelaşi timp, potrivit estimărilor, rezervele mondiale de secară s-ar putea afla la cel mai scăzut nivel din ultimul sfert de secol. Ascendent s-a mişcat anul acesta şi preţul porumbului, propulsat nu doar de factorii climaterici, ci şi de cererea sporită pe piaţa producţiei de etanol. Un element esenţial pentru dezvoltarea producţiei de carburanţi alternativi. Contractele futures cu porumb au fost tranzacţionate la Chicago cu un plus de 20%, maximum de creştere admis într-o singură sesiune de tranzacţionare. Valoarea buşelului a atins nivelul de 4,13 dolari. Guvernul mexican, ţară a cărei populaţie este dependentă, în alimentaţie, de derivate din porumb a emis deja licenţe de import, libere de taxe, pentru 650.000 de tone metrice de porumb, încercînd să limiteze creşterea preţurilor la tortilla, produs de bază în alimentaţie.

Creşterea preţurilor la cerealele pentru panificaţie, hrana animalelor şi surse alternative de energie poate afecta întregul lanţ al preţurilor la produsele alimentare. Producătorii de carne şi lactate vor resimţi direct creşterea preţurilor la cereale, iar costurile lor se vor reflecta, într-un fel sau altul, în preţurile la consumator. Acelaşi lucru este valabil şi pentru panificatori şi producătorii de derivate alimentare, pe bază de făină. Cum creşterile sunt greu de controlat pe toate verigile lanţului de producţie şi distribuţie, este posibil ca efectul final, resimţit de cumpărător, să fie mai mare, decît creşterea calculată exclusiv pe baza variaţiilor de preţ la cereale. Dincolo de cheltuielile sporite pentru alimentaţie, resimţite în bugetul familial, creşterea preţurilor la cereale ar putea afecta direct şi programele de ajutorare alimentară, gestionate de diferite organizaţii internaţionale, precum Fondul Mondial pentru Alimentaţie al ONU. Impactul poate fi aici dramatic, dacă fondurile disponibile nu vor mai asigura achiziţionarea cantităţilor de produse considerate minime pentru supravieţuirea unor comunităţi dependente, aproape în întregime, de ajutorul extern, cum sunt cele aflate în zone de dezastru, sau în zone de conflict.