Mitul candidatului independent

Competiţia pentru fotoliul prezidenţial îşi conturează tot mai precis profilul. Mai nou, ni se propune să alegem, nu numai între culori politice, ci şi între două tipuri de competitori: candidatul independent versus candidatul preşedinte de partid. Traian Băsescu şi Sorin Oprescu, res­pectiv Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Se crează, astfel, un spaţiu mai larg de alegere pentru electorat? Unul mai nuanţat? Mai relevant?

Puţină istorie, nu strică! Mitul "candidatului independent" a avut ca primă întruchipare, în perioada politicii noastre post-decembriste, "tehnocratul". "Guvernul de tehnocraţi" a fost formula mult trîmbiţată a perioadei 1990-1992. A mai fost folosită, circumstanţial, şi în guvernări ulterioare, cel mai semnificativ moment fiind Guvernul Isărescu, din ultimul an al mandatului prezidenţial Emil Constantinescu. Soluţia nu avea prea mult de a face cu capacităţile profesionale, eventual manageriale, ale componenţilor sau şefilor acestor guverne, chiar dacă unele erau remarcabile, în timp ce altele n-au fost niciodată probate. Ea a fost mereu menită să acopere, să facă invizibil, un anume deficit al clasei şi al instituţiilor politice. La început, trebuia acoperit deficitul de credibilitate şi mai ales de legitimitate al guvernărilor FSN. Soluţia tehnocratului guvernamental era purtătoarea unui mesaj important: chiar dacă deţinem supremaţia politică şi nu avem de gînd să renunţăm la ea, iată, o folosim în interesul ţării! Şi ce altă probă mai convingătoare, decît faptul că am încredinţat butoanele guvernării celor mai competenţi, deşi nu au culoarea noastră politică. Mitul a fost atît de puternic şi a influenţat atît de tare restul spaţiului politic, încît partidele care au alcătuit Convenţia Democrată, în plină luptă de cucerire a sprijinului electoral, s-au simţit obligate să trîmbiţeze existenţa altor mii de specialişti, tehnocraţi non-fesenişti, pe care ar urma să-şi bazeze guvernarea. Din păcate pentru România, atunci, ca şi acum, nu avem nici măcar cîteva sute de oameni care stăpînesc profesional tehnologia guvernării şi a administraţiei, fondată pe terenul solid al valorilor, cum sunt respectul faţă de lege, integritate morală, verticalitate, respect pentru bunul public şi mai ales, pentru cetăţean şi comunităţile în slujba cărora ar trebui să se afle. Atunci, ca şi acum, avem, în schimb, numeroase găşti, clanuri, cumetrii, famiglii şi alte formaţiuni nevertebrate, cu comportament predatoriu, al căror singur obiectiv este să-şi satisfacă apetitul de putere şi îmbogăţire.

Cu timpul, pe măsură ce greutăţile şi riscurile guvernării au început să iasă la iveală, politicienii au descoperit că "tehnocratul" poate fi utilizat pentru a acoperi şi alte deficite, cum ar fi cel de curaj, ori de spirit de sacrificiu. De ce să scoatem noi castanele din foc, mai bine să folosim "mîna tehnocratului"! Iar după ce s-a ars, o să fugă singur, pentru a lăsa din nou locul gol, pentru "noi şi-ai noştri". Aceste formule au funcţionat mai ales atunci cînd scadenţele, cum au fost ajustările necesare integrării europene, nu mai puteau fi amînate, iar costurile proastei guvernări trebuia recuperate din buzunarele populaţiei.

Pentru Sorin Oprescu, mitul este menit să acopere sprijinul politic al PSD şi al electoratului acestuia, permiţînd, în acelaşi timp colectarea voturilor unor adversari ai PSD, care s-ar simţi astfel descătuşaţi de presiunea alinierii cu "duşmanul de clasă". Vor vota pentru independentul Oprescu, nu pentru omul PSD. Ce sens are, însă, reinventarea politică a lui Traian Băsescu, sub mantia candidatului independent? Răspunsul este limpede şi se referă tot la un deficit. Deficitul politic al PDL. Traian Băsescu, din postura de candidat independent mărturiseşte, implicit, eşecul său, ca lider al partidului, de a-i crea o anvergură suficient de largă pentru a susţine candidatura prezidenţială. În plus, testul de imagine al PDL nu este deloc încurajator, din perspectiva credibilităţii purtătorilor de mesaj, principali. Cine ar trebuie să convingă electoratul că Traian Băsescu este cel mai bun candidat? Videanu, Blaga, Plăcintă, Boc, Udrea? Păi, toţi sunt creaţiile lui Traian Băsescu şi nici unul nu ştie nici măcar cum îl cheamă, cu buletinul în mînă, dacă "Marele Creator" nu i-ar sufla răspunsul la ureche!

Pentru Traian Băsescu, soluţia candidatului independent este una de avarie, iar mărturisirea publică a acestui adevăr s-ar putea să nu-i aducă prea multe puncte suplimentare.