English
• Uniunea Europeană interzice culturile de soia modificată genetic, dar importă 38.000.000 de tone de "produs interzis" din SUA şi Brazilia
• Agricultorii susţin că Bruxelles-ul face jocurile marilor producători de erbicide europeni
Situaţia producătorilor autohtoni de soia s-a înrăutăţit odată cu aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană.
Din data de 1 ianuarie 2007, data aderării, ţara noastră s-a supus reglementărilor UE şi a interzis producătorilor autohtoni să mai cultive soia modificată genetic.
Impactul asupra producţiei interne a fost unul catastrofal, tot mai mulţi agricultorii fiind nevoiţi să renunţe la cultivatul acestei plante, mult mai puţin costisitoare decât cea convenţională.
Datele Ministerului Agriculturii arată că, în comparaţie cu 2006, în primul an de la aderare producţia internă de soia aproape s-a înjumătăţit, de la 190.800 de hectare, la numai 113.100 hectare.
Aceleaşi date arată că importurile au crescut de şase ori, de la 11.900 tone la 68.600 tone, în timp ce exporturile ţării noastre s-au înjumătăţit, de la 55.400 tone, la numai 22.100 de tone.
Oficialii europeni şi-au justificat decizia de interzicere a culturilor de soia modificată genetic prin faptul că această plantă ar putea genera efecte secundare, nocive asupra sănătăţii sectorului zootehnic şi, implicit, asupra consumatorului final: cetăţenii Uniunii.
Numai că aceeaşi Uniune Europeană nu a interzis şi importurile de soia modificată genetic din SUA şi Brazilia, cantitatea acestora fiind de circa 38.000.000 de tone, după cum susţine Marcel Cucu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR).
Liderul LAPAR ne-a explicat: "Deşi a interzis producătorilor comunitari să mai cultive soia modificată genetic, Uniunea Europeană importă
Bruxelles-ul vrea producţii convenţionale deoarece acestea necesită şi patru -cinci tratamente pentru culturi, cu patru-cinci erbicide diferite, fabricate evident de către aceşti mari producători europeni, care profită de pe urma nevoilor la soia convenţională. Producătorilor de erbicide europeni nu le convine să piardă această piaţă, deoarece pentru soia modificată genetic se folosesc maxim unul sau două tratamente cu glifosfat (n.n. erbicid care ucide buruienile). Ei sunt mulţumiţi cu importurile de soia modificată genetic, pentru că aceasta vine procesată, deci nu intră în contradicţie cu afacerea lor. În plus asigură necesarul de consum. Noi suntem victimele acestui război de interese".
Astfel, Marcel Cucu a adăugat că producţia autohtonă de soia a scăzut ireversibil, întrucât la culturile de soia modificată genetic obţineam o producţie de 5 tone la hectar, iar la cea convenţională de maxim 3 tone, în condiţii excepţionale.
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, remise redacţiei, "în acest an suprafaţa estimată de soia este de 52.290 de hectare", ceea ce confirmă declinul producţiei interne. Şi asta în condiţiile în care, potrivit datelor aceloraşi date, cererea de consum de srot de soia este de circa 250.000 de tone pe an, iar producţia totală estimată este de circa 90.000 de tone.
La rândul său, Tatiana Predă, consilier superior în cadrul Direcţiei de Calitate, Cercetare şi Dezvoltare, din Ministerul Agriculturii, ne-a explicat:
"Legislaţia UE interzice producătorilor comunitari să cultive soia modificată genetic dar nu interzice şi importurile. Pentru ca o plantă modificată genetic să poată fi cultivată pe teritoriu UE este necesar ca acest lucru să fie aprobat în prealabil de către Comisia Europeană, iar companiile care urmăresc să introducă aceste modificări genetice trebuie să solicite acest lucru prin notificare la Comisie. Până la ora actuală, doar o singură companie americană,
Surse din Ministerul Agriculturii ne-au confirmat că în spatele deciziei Bruxelles-ului se ascund doar interesele financiare ale marilor producători de erbicide europeni, întrucât au de câştigat de pe urma necesităţilor culturilor convenţionale.
"Soia modificată genetic importată din America, pentru cultivare necesită doar unul sau două tratamente pe bază de glifosat care distruge buruienile, în timp ce soia convenţională care poate fi cultivată în Uniunea Europeană necesită cinci, chiar şapte tratamente, fiind, logic, mult mai nocivă pentru sănătatea consumatorilor", au adăugat sursele noastre.
Potrivit liderului LAPAR, costurile de producţie ale cultivatorului român de soia au crescut cu 60% din cauza măsurii Bruxelles-ului, iar sprijinul promis din partea Guvernului pentru anul 2007 nu a mai venit.
"Pentru a atenua impactul interzicerii culturilor de soia modificată genetic, Guvernul a promis un sprijin total de circa 215 euro la hectar pentru încurajarea producţiei de soia convenţionale, dar această subvenţie nu a venit nici până în prezent", susţine Marcel Cucu. Liderul LAPAR a precizat că tot mai mulţi agricultori care au recurs la culturile de soia convenţionale, au fost nevoiţi într-un final să le abandoneze, "întrucât banii nu au mai venit".
În replică, Tatiana Predă ne-a declarat că producătorii de soia au primit, în 2007, în total un sprijin în valoare de 31.512.000 RON.
"Pe lângă subvenţia la hectar de circa 97 de euro, producătorii de soia au primit şi o alocaţie de 300 de lei la hectar pentru soia producţie-marfă destinată procesării", a precizat consilierul MADR.
Pentru anul 2008, în scopul creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole, Ministerul Agriculturii a elaborat un proiect de hotărâre de guvern, aflat în avizare interministerială, potrivit căreia cultivatorii de soia vor primi un sprijin direct pe unitatea de produs de 300 de lei pe tonă. Cantitatea de soia care beneficiază de sprijin este de 100.000 de hectare.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
