Movers and shakers

Lumea afacerilor îi priveşte, aşa cum altădată oamenii se uitau la semi-zei. Un amestec, în părţi inegale, de admiraţie, teamă şi speranţă. Admiraţie pentru isprăvile lor; teamă pentru că puterile lor nu sunt întotdeauna benevolent folosite în raport cu oamenii; speranţă că unii dintre ei vor să-i ajute pe muritorii de rînd. Sunt pămînteni, dar scînteia divină pe care o poartă le dă puterea şi imboldul să facă lucruri la care nimeni nu s-a gîndit, ori, mai precis, nimeni pînă la ei nu a îndrăznit să se gîndească, într-atît par străine de puterile omeneşti. Cu toate acestea, sunt şi ei oameni, prin destin.

Din lumea afacerilor şi a întreprinzătorilor, termenul a migrat către politică. Marea politică. Cea care cutremură lumea din inerţii, care scoate timpul din ţîţîni, care mută istoria dintr-o paradigmă în alta, dintr-un viitor într-altul. Cei mai mulţi membri ai categoriei de "movers and shakers", în macro-politică, pot fi uşor recunoscuţi după fluviile de sînge iscate de "isprăvile" lor, după hecatombele deschise în urma paşilor hotărîţi cu care calcă prin istorie, dar şi după semnele adînci pe care le-au lăsat. Şi, dacă faptele îi aşează hotărît, pe unii dintre ei, în lumea personajelor malefice, consecinţele îndepărate generate în istorie, adesea în răspăr cu logica imediată a evenimentelor, au generat seminţele unei lumi mult diferite, mai bună, de cea pe care au distrus-o. De la marele împărat Qin, făuritor al destinului politic care-i poartă şi astăzi numele, la Genhis Khan, şi de la Hitler la Stalin, această categorie de "movers and shakers" ai istoriei este supra-reprezentată. Secolul XXI pare că şi-a găsit şi el "omul": V. Putin. Visurile, aspiraţiile, modelele care l-au format ca politician, deciziile şi acţiunile sale, doar într-un deceniu, îl aşează în "pole position" pentru titul de "mover" al istoriei noastre. De la cursul leneş, al unei integrări economice naturale, urmată, încă şi mai încet, de o integrare politică, forţată pe ici pe colo, ca să intre în patul procustian al instituţiilor europene, de la Atlantic la Urali, V. Putin a împins Europa şi istoria ei în mlaştinile periculoase ale rapturilor teritoriale, ale războaielor nedeclarate, ale insurgenţelor armate controlate politic şi militar din "exterior", ale "operaţiunilor speciale" cărora le cad victime noile generaţii de civili. Din icnelile şi poticnelile eforturilor sale, din reacţiile şi contra-reacţiile pe care le antrenează politica sa, nu puţini oameni se întreabă dacă hodorogita căruţă a destinului european nu este din nou împinsă către prăpastia unui "mare război". Pentru primul război mondial a fost nevoie doar de un asasinat politic; e adevărat, la nivel înalt! Vorba unui curios care se întreba cum ar fi "negociat" cu Putin Doamna de Fier a Germaniei, dacă avionul civil căzut sub tirul artileriei "forţelor pro-ruse" din Ucraina ar fi fost unul al companiei Lufthansa? Eu, şi mai curios, mă întreb ce s-ar fi întînplat dacă ar fi fost avionul unuia dintre liderii marilor puteri occidentale: SUA, Germania, Marea Britanie, Franţa... de exemplu!?? Ce ar mai fi rămas de negociat cu Putin?!! Al doilea război mondial "s-a construit" tot pe un asasinat, de data aceasta unul statal, Polonia! Din reacţia faţă de ororile care au urmat, s-a născut partea bună a jumătăţii şi mai bine de un secol de istorie europeană pe care o încheiem acum, sub loviturile de baros pe care Putin le aplică hotărît întemeierilor de pace, justiţie şi drept internaţional, de ordine mondială bazată pe istoria care se revendică de la raţionalitate şi nu de la distrugere. După 9/11 s-a spus că "lumea nu va mai fi niciodată la fel!". După "deceniul Putin" lumea nu va mai putea fi niciodată la fel, nu se va mai putea niciodată întoarce la acel mers molcom, incomod şi anost, pe alocuri, din care a fost cu brutalitate smulsă. A luat-o la vale şi va trebui să facă faţă, să găsească soluţii, pentru viitorul şi istoria sa, din viteză, ori să se prăbuşească în gura unui alt monstru numit "marele război". Cineva a făcut observaţia, de bun simţ, dar tulburătoare, că "următorul război" începe întotdeauna cu armele cu care s-a încheiat "războiul precedent". Cu un lider hotărît să zgîlţîie bine istoria şi să o mute cu orice preţ în altă albie, cum este V. Putin, balamalele porţilor care deschid calea unui conflict nuclear "limitat", încep deja să scîrţîie. Cum arată un asemenea viitor ne-a spus-o, în anii "60, Herman Kahn. Cele 44 de trepte ale scării conflictuale care pot duce lumea de la pace la război nuclear total au fost deja cercetate. Lucrarea lui Kahn discută în detaliu condiţiile menţinerii conflictualităţii pe diferite trepte, inclusiv cele care angajează evenimente nucleare de diferite intensităţi şi tipuri. Ceea ce, în timpul războiului rece, a fost declarat, la cel mai înalt nivel politic, de SUA şi URSS, ca "inacceptabil", devine astăzi posibil. Războiul rece s-a terminat, iar politica lui V. Putin este una ferm definită în teritoriul post-război rece. Unul în care există mai mulţi jucători nucleari, iar controlul asupra deciziilor şi acţiunilor acestora, începînd cu Rusia şi terminînd cu Iranul, este tot mai puţin sigur. Aceştia sunt "the movers and shakers" ai lumii noastre.

Ceva nu se potriveşte, însă! Expresia aceasta nu s-a născut în capul unui politician şi nici al unui "economist". A fost izvodită de un poet! Arthur O'Shaughnessy, "Odă" (1873), în volumul, publicat un an mai tîrziu, "Muzică şi Clar de lună":

"Noi suntem izvoditorii de cînt,

Noi suntem visătorii de vise,

Rătăcind singuri pe mări nedeschise,

Odihnindu-ne pe maluri de rîu, dezolate;

Marii perdanţi ai lumii şi marii trădaţi

Şi totuşi, de-a pururi, se pare,

De lumi surpători,

De lumi mişcători."

Vom vedea oare, vreodată, lumea şi istoria ei puse în mişcare de aceşti, autentici, "movers and shakers"?!