NICOLAE DĂNILĂ "Creşterea dobânzii FED ar putea face investiţiile în dolari mult mai interesante"

FED va finaliza reducerea cumpărării de active anul acesta şi este foarte probabil ca de la începutul anului viitor să treacă chiar la creşterea ratei dobânzii de politică monetară, potrivit lui Nicolae Dănilă, membru în Consiliul de Administraţie al BNR, care subliniază că "este foarte probabil ca multe resurse financiare să fie mai interesate de investiţiile în dolari, ceea ce ar putea duce chiar la un < carry trade > pe dolar".

Domnia sa a precizat, săptămâna trecută, în cadrul forumului de la Constanţa: "În aceste condiţii, resursele pe care băncile din România le vor putea procura de pe piaţa externă vor fi mai rare şi mai scumpe. De aceea, băncile de pe piaţa românească trebuie să fie pregătite (adică să îşi finalizeze ajustarea/curăţarea portofoliilor) să poată concura între ele pentru atragerea (adică să aibă suficient spaţiu în costurile cu dobânzile) interesului deponenţilor locali (adică să aibă suficiente produse de economisire, croite după nevoile clienţilor de aici). În acelaşi timp, creditarea nu va avea succes dacă va mai funcţiona fără să fie cunoscut clientul (atât bonitatea lui, dar mai ales nevoile lui)".

• "Am îndeplinit toate criteriile de convergenţă nominală pentru aderarea la Uniunea Economică şi Monetară"

Ţara noastră a îndeplinit toate criteriile de convergenţă nominală, la jumătatea acestui an, pentru a putea adera la Uniunea Economică şi Monetară, a spus Nicolae Dănilă.

Domnia sa a precizat: "România se află pe calea cea bună pentru a-şi îndeplini obligaţia asumată prin Tratatul de Aderare la UE, de a adopta moneda unică atunci când este pregătită. Prima provocare pe acest drum este ca România să poată demonstra că este capabilă să menţină aceste criterii cel puţin pe termen mediu".

Nicolae Dănilă precizează că autorităţile noastre care se ocupă de formularea politicilor structurale nu au dobândit încă aptitudinile necesare pentru a formula şi urmări ţinte pe termen mediu şi lung.

România şi-a exprimat intenţia să adopte moneda unică în anul 2019, exprimându-şi intenţia verbală să devină membru al Uniunii Bancare.

Integrarea economiei româneşti este un proiect care nu s-a încheiat în momentul aderării la UE, iar instituţiile înfiinţate după criza din 2007 la nivelul Uniunii Europene şi zonei euro trebuie absorbite în managementul politicilor economice din România, subliniază domnia sa, precizând că "transformările structurale care sunt necesare în continuarea integrării au costuri pe care decidenţii de politică economică din România trebuie să le explice şi să le asume".

• "Cetăţenii îşi vor încasa veniturile în câteva bancnote de 20 sau 50 de euro"

Aderarea la Uniunea Economică şi Monetară este un proces în care pot fi distinse trei etape, "iar cea tehnică este probabil cea mai simplă, deşi este costisitoare", spune Nicolae Dănilă, apreciind că cea mai complexă şi complicat de realizat dintre aceste etape este cea legată de modificările sectoriale: "Modificările sectoriale au în vedere cel puţin trei tipuri de activităţi: juridice, modificări interne ale operatorilor din fiecare sector şi modificări ale interfeţei cu clienţii. Aceste modificări sectoriale induc costuri, care pot deveni semnificative în funcţie de domeniul de activitate".

În acelaşi timp, percepţia cetăţenilor va trebui să se modifice, aceştia urmând să se confrunte cu situaţia în care îşi vor încasa veniturile, de tipul salariilor sau pensiilor, în câteva bancnote de 20 sau 50 de euro.

Este necesar ca pregătirile pentru adoptarea euro să înceapă cu minim trei ani înainte de momentul intrării în circulaţie a monedei unice, astfel încât costurile adoptării euro să nu afecteze rezultatele financiare ale companiilor în cursul unei perioade scurte de timp.

Domnul Dănilă menţionează că, în cazul unora dintre statele mici care au adoptat moneda unică în ultimii şase ani, au existat şi probleme legate de întârzierile înregistrate de unele sectoare economice în pregătirea pentru trecerea la euro, iar instituţiile europene au devenit din ce în ce mai severe.

"Dacă proiectul politic al României este de a adopta moneda unică la 1 ianuarie 2019, atunci este imperios necesar ca la 1 ianuarie 2016, cel mai târziu, să fie gata Programul naţional de trecere la euro", care nu poate fi scris de o singură instituţie, potrivit reprezentantului BNR.

• "Băncile vor modifica prevederile contractuale astfel încât să se treacă la alt nivel al dobânzilor"

Domnia sa a vorbit despre costurile pe care le presupune acest proces: "Vorbim, într-o primă fază, despre costurile asociate convingerii tuturor actorilor din sector de utilitatea şi necesitatea participării lor la procesul de pregătire a aderării la moneda unică. Mai departe, trebuie subliniate costurile legate de unificarea procedurilor cu privire la trecerea la euro pentru toţi actorii din sector. Nu în ultimul rând, trebuie amintit costul realizării interfeţei între acest sector şi clientelă.Toate aceste costuri, care nu sunt de neglijat, vor fi suportate de entităţile din acest sector, care sunt eminamente persoane de drept privat".

Instituţiile din sectorul financiar vor modifica prevederile contractuale astfel încât să se treacă la alt nivel al dobânzilor. Ca urmare a relaţiilor încordate cu clientela, "modificarea contractelor va determina un cost în plus pentru bănci, din cauza nevoii lor sporite de a relaţiona mai bine cu clienţii pe această temă", potrivit domniei sale.

Reprezentantul Băncii Centrale subliniază că Uniunea Europeană s-a transformat şi are instrumente mult mai cuprinzătoare de integrare. Astfel, pe de-o parte, guvernanţa economică este realizată prin intermediul Semestrului European, Pactului de Stabilitate şi Creştere, Procedurii de Dezechilibru Macroeconomic, iar pe de altă parte Uniunea Bancară reprezintă răspunsul la problema riscului sistemic la nivelul sectorului bancar din întreaga Uniune şi al problemei salvării băncilor altfel decât din banii contribuabililor.

• "Băncile vor avea dificultăţi să se recapitalizeze"

Referitor la participarea ţării noastre la Mecanismul Unic de Supraveghere (MUS), domnul Dănilă susţine că unul dintre costurile pe care le poate avea acest proces este scenariul în care recapitalizarea este necesară atât pentru banca mamă, cât şi pentru filiala din România: "Pentru a creiona în linii mari ce înseamnă o astfel de problemă este suficient să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în ultimul an în sectorul bancar din Italia şi mai nou Portugalia. La finalul anului 2013, conform unor date publicate în FT (5 martie 2014), creditele neperformante din bilanţurile băncilor din Italia se ridicau la 150 miliarde euro (cam cât PIB-ul României - 142 miliarde euro în 2013). Variantele de ieşire din această situaţie sunt următoarele: creşterea provizioanelor (ceea ce a cerut banca centrală a Italiei, dar aceasta înseamnă o diminuare a profitului şi în final duce tot la necesitatea recapitalizării); vânzarea portofoliilor neperformante (ceea ce îşi doresc băncile comerciale italiene, dar există costuri în ceea ce priveşte stabilitatea sistemului dacă acest comportament se generalizează); înfiinţarea unei instituţii publice care să preia aceste active neperformante (ceea ce nu doreşte guvernul Italian pentru că ar duce la creşterea datoriei publice care la cele 2 trilioane de euro este oricum dificil de administrat). (...) Peste astfel de probleme se vor suprapune cerinţele MUS de recapitalizare a băncilor. Piaţa de capital la nivelul UE nu este foarte activă, iar băncile vor avea dificultăţi să se recapitalizeze în condiţiile în care multe instituţii de credit din zona euro vor fi prezente pe piaţă în intervalul de timp de după noiembrie 2014 (când BCE va aproba planurile de recapitalizare). În aceste condiţii, nu este dificil de imaginat de ce vedem din ce în ce mai multe tranzacţii pe piaţa românească a instituţiilor de credit". Perioada următoare, cea de începere a activităţii BCE ca supraveghetor, va coincide cu ajustări mari de portofolii pentru băncile din zona euro (se estimează vânzări de active neperformante totalizând 1,7 trilioane euro), a precizat reprezentantul Băncii Naţionale, apreciind că băncile din România, fie ele filiale sau sucursale, vor trăi sub imperiul fie al vânzării către alte bănci, fie al diminuării fondurilor disponibile.

Printre altele, Nicolae Dănilă a apreciat că sectorul bancar poate fi afectat de crize de solvabilitate din cauze care nu au legătură cu el.

• "Suntem prea slăbiţi, mult mai vulnerabili decât la începutul crizei"

Analizând situaţia din UE, constatăm o creştere economică anemică, acompaniată de deficit fiscal, datorii, şomaj, deficite comerciale, a subliniat domnul Dănilă, adăugând: "Potrivit opiniei clasice şi oficiale, îmbunătăţirea calităţii şi magnitudinii capitalului în sistemul bancar ar reprezenta o precondiţie a renaşterii abilităţii băncilor de a acorda credite şi de aceea Exerciţiul Basel pune fundaţia pentru un mai mare rol al băncilor în acordarea de noi credite, activând astfel procesul de < money creation >. La întâlnirile noastre anterioare, am scos în evidenţă faptul că aceste constrângeri de capital, de lichiditate, de îndatorare, care se implementează în această perioadă, şi-au pus amprenta pe modelul de business al băncilor şi au contribuit semnificativ la fenomenul de deleveraging în ţările din UE. (...) Avem nevoie de creştere şi dezvoltare economică acum. Nu ne putem permite luxul de a ne confrunta cu acumularea de noi riscuri şi eventual cu o nouă criză. Suntem prea slăbiţi, mult mai vulnerabili decât la începutul crizei".

IMM-urile sunt finanţate în cea mai mare parte prin credite bancare. În condiţiile actuale, avem factori atât pe partea ofertei, cât şi a cererii, care influenţează finanţarea IMM-urilor.

În opinia domniei sale, acum este momentul ca la nivelul fiecărei ţări guvernul să găsească soluţii de implementare a unor reguli care să fie înţelese, acceptate şi practicate de piaţă şi a un cadru legislativ sustenabil: "Creşterea datoriei publice percepută ca având risc redus atrage finanţări bancare sau din partea altor instituţii financiare şi, astfel, se reduce partea disponibilă pentru finanţarea sectorului privat. În acelaşi timp, o sustenabilitate a datoriei publice pusă sub semnul întrebării poate reduce apetitul la risc şi, în consecinţă, atât bancherii, cât şi mediul de afaceri au reţineri cu privire la iniţierea sau chiar continuarea unor proiecte productive".

Potrivit reprezentantului BNR, se estimează că în următorii 20 de ani, la nivel global, sunt necesităţi de investiţii de aproximativ 70 trilioane dolari.