Nigerul a cerut trupelor americane să plece acasă

Nigerul a fost unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai SUA până la lovitura de stat de anul trecut. Autorităţile anterioare au încheiat un acord pentru înfiinţarea unei baze militare militare în apropierea aeroportului internaţional din capitala Niamey pentru sprijinirea luptei contra terorismului.

Noua conducere militară a Nigerului a cerut autorităţilor americane să-şi retragă trupele, în condiţiile în care au început negocieri cu autorităţile de la Moscova, iar militari ruşi au ajuns deja în ţară.

Decizia reflectă un eşec diplomatic major al autorităţilor americane, aşa cum arată un articol din Washington Post (WP). "În loc de un acord de prelungire a prezenţei americane, cele patru zile de discuţii s-au încheiat cu un termen limită - 15 septembrie - pentru retragerea trupelor americane, în conformitate cu cererile juntei militare din Niger, care a ajuns la putere prin lovitură de stat vara trecută", a scris cotidianul american despre negocierile din martie 2024.

De ce s-a ajuns aici? Deoarece "un oficial american a trecut la ameninţări în ultima fază a negocierilor", după cum subliniază Washington Post, care prezintă apoi şi declaraţiile premierului Ali Mahaman Lamine Zeine.

"Americanii au rămas pe teritoriul nostru, fără să facă nimic în timp ce teroriştii au ucis oameni şi au incendiat oraşe", a spus Zeine. "Nu este un semn de prietenie să vii pe teritoriul nostru, dar să îi laşi pe terorişti să ne atace. Am văzut ce pot face Statele Unite pentru a-şi apăra aliaţii, pentru că am văzut Ucraina şi Israelul", a mai accentuat oficialul din Niger.

Premierul Zeine a mai subliniat că liderii din Niger au fost deosebit de supăraţi de atitudinea şi declaraţiile negociatorului american, Molly Phee, cel mai înalt funcţionar al Departamentului de Stat pentru afaceri africane.

În timpul ultimei vizite la Niamey, din martie 2024, doamna Phee a cerut autorităţilor "să se abţină de la angajarea în relaţii cu Rusia şi Iranul pe care Washingtonul le consideră inacceptabile". Aceasta a fost condiţia pentru "continuarea relaţiei de securitate cu Statele Unite", după cum scrie WP.

Mai mult, reprezentantul american a ameninţat cu impunerea unor sancţiuni economice dacă Nigerul va continua acordul de vânzare a uraniului către Iran. În faţa acestei atitudini, inacceptabilă în cadrul unor negocieri, indiferent de statutul părţilor, a venit şi răspunsul direct al premierului din Niger.

"Doamnă, voi rezuma în două puncte ceea ce aţi spus. În primul rând, aţi venit aici pentru a ne ameninţa în ţara noastră. Acest lucru este inacceptabil. Şi aţi venit aici să ne spuneţi cu cine putem avea relaţii, ceea ce este, de asemenea, inacceptabil. Şi aţi făcut toate acestea pe un ton condescendent şi cu lipsă de respect", a subliniat Ali Mahaman Lamine Zeine.

La câteva zile după această întâlnire, purtătorul de cuvânt al juntei militare a apărut la televiziunea de stat din Niger şi a declarat ilegală prezenţa militară americană din ţară. Colonelul Amadou Abdramane a acuzat SUA că a ridicat obiecţii cu privire la noii aliaţi ai Nigerului, pe fondul unei "atitudini condescendente" şi a "ameninţărilor cu represalii".

Premierul Zeine a mai adăugat o informaţie deosebit de utilă: Nigerul nu ar fi apelat la ajutorul Rusiei şi al altor ţări dacă Statele Unite ar fi răspuns solicitărilor pentru mai mult sprijin, inclusiv cu avioane, drone şi un sistem de apărare antiaeriană.

În ciuda acestor atitudini a "diplomaţilor" americani şi a tonului ultimativ în care cer supunerea absolută a vasalilor, încă mai există numeroase voci în rândul "analiştilor" occidentali care se declară uimite de noua "îndrăzneală" manifestată în fostele colonii europene, mai ales din Africa. Prea puţini sunt cei care se îndreaptă către adevăratele cauze ale fenomenului, iar opiniile lor sunt ignorare, în general, de presă.

Forţarea retragerii trupelor americane din Niger se încadrează în noua politică dură a conducerii militare de la Niamey, îndreptată şi împotriva fostei puteri coloniale, Franţa, care şi-a retras ultimii militari anul trecut.

Retragerea puterilor occidentale din Africa sub presiunea autorităţilor locale, fie ele şi militare, este un fenomen cu profunde semnificaţii pentru noua ordine globală, care a devenit posibil doar pe fondul marşului accelerat către multi-polaritate.

În timp ce fostele puteri coloniale, care şi-au menţinut influenţa şi după câştigarea "independenţei" statelor africane în perioada postbelică, sunt trimise cu adevărat acasă, tot mai multe ţări din Africa caută o cooperare mai strânsă cu Rusia şi China.

Influenţa Chinei a înregistrat o creştere deosebită în ultimii ani, pe fondul programelor de investiţii din cadrul Iniţiativei Belt and Road (BRI), care sunt derulate fără impunerea unor condiţii privind reformele politice şi economice. Tocmai această condiţionare a determinat nu doar autorităţile statelor africane, ci şi populaţia, să considere că programele occidentale reprezintă un amestec inacceptabil în politicile interne.

Oare mai poate diplomaţia americană să "repare" relaţiile cu ţările africane fără să apeleze la ameninţări care, oricum, nu mai impresionează pe nimeni?

Sau era dominaţiei occidentale a ajuns la final, iar ţările din Africa îşi îndreaptă speranţele către Răsărit pentru un viitor mai bun, deoarece toate promisiunile occidentale s-au dovedit doar iluzii?