NOUL PREŞEDINTE AL STATELOR UNITE. CE VĂ DORIŢI! Donald Trump

La vremuri tulburi, ca aces-tea, America avea nevoie de un Preşedinte capabil să pescuiască, cu atîta succes, în ape tulburi. Iar vina de a fi tulburi, este ultimul lucru care i-ar putea fi imputat noului ales Preşedinte al Statelor Unite, Donald Trump.

Maşinăria politicii americane arată ca un maldăr de fiare vechi deraiat de pe şină, mai degrabă decît ca un express elegant, capabil să asigure circulaţia de la un capăt la altul al Statelor Unite, a ideilor, a personalităţilor şi a programelor necesare pentru a pune capăt valului de crize care se abat, succesiv sau concomitent, asupra celei mai puternice ţări a lumii. Candidatul prezidenţial Trump a făcut aproape toate greşelile din manualul "Cum să nu ajungi niciodată la Casa Albă". Şi totuşi, a ajuns! Ce forţă l-a adus la liman, izbîndind contra-curentului?

Din grabă, lipsă de fantezie sau superficialitate, mulţi comentatori i-au spus "populism". O gravă eroare! Donald Trump nu a spus fiecărui alegător, ori categorii de alegători "ceea ce voiau să audă". Dimpotrivă! A spus atît de multe lucruri pe care mulţi dintre cei cocoţaţi pe băncile establismentului american, nu ar fi vrut să le audă niciodată, încît şi-a ridicat aproape pe toată lumea în cap. Toată lumea, mai puţin lumea care l-a votat!!! Iar, această lume s-a dovedit, în aceste alegeri, mai coerentă, mai hotărîtă şi mai eficientă decît maşinăria tradiţională de "king makeri" a Statelor Americii. Exact ca şi în Marea Britanie, "seniorii" politicii americane, cei convinşi că stăpînesc, că ţin în mîini ferm, frîiele "combinaţiilor" politice şi electorale au uitat un singur lucru: electoratul!Un "pion" care are prostul obicei să se mai mişte şi după cum îl taie capul, şi după cum crede el că îi sunt servite interesele, speranţele ori că îi pot fi reduse temerile, mai bine. Donald Trump a făcut pentru politicienii Americii, ceea ce Nigel Farage a făcut pentru cei din insulă: le-a turnat în cap, dis de dimineaţă, pe nepusă masă, un cazan de apă rece ca gheaţa, după care i-a trimis să-şi facă singuri piaţa. Diferenţa este că noul Preşedinte al SUA, Donald Trump va trebui să se descurce şi cu consecinţele acestui tratament, aplicat celorlalţi!

Prima veste bună este aceea că, tocmai datorită slăbiciunilor candidatului Trump, este foarte probabil ca "sistemul" să-i asigure Preşedintelui Trump o echipă pentru Casa Albă, mai bună, mai performantă şi mai sigură decît ar fi putut să adune, pe criterii mult personalizate, Hillary Clinton, dacă ar fi ajuns preşedinte. Modelul mandatelor Ronald Reagan rămîne, aici, de referinţă. Iar el a fost brevetat de republicani! Cu instituţiile principale ale puterii dispuse nu doar să coopereze fără rezerve cu Casa Albă, dar în măsură să îi asigure soluţiile mandatului, nu este deloc exclus ca "surpriza" candidatului Donald Trump, să se transforme într-un succes de marcă, prea puţin prevăzut de "analiştii" supăraţi pe tonul său adesea ireverenţios la adresa politicienilor "de carieră".

Pe ce agendă şi-ar putea construi succesul Preşedintele Trump?

Componenta economică este, desigur, obligatorie. Spre deosebire de mandatele Obama, noul Preşedinte nu va mai putea să lase lucrurile să meargă doar din inerţie. Nu este deloc exclus ca echipa de la Casa Albă, împreună cu cea de la Treasury şi de la Federal Reserve să fie obligate să execute o partitură nouă, bazată pe alte premise şi soluţii decît QE şi blocarea competitorilor. Slavă domnului, America are laureaţi Nobel pentru economie, mai mulţi decît au alţi instalatori de frigidere.

În politica externă, slăbiciunile candidatului Trump au, de asemenea, o şansă să devină punctele tari ale Preşedintelui Trump. Iau ca exemplu, doar, relaţia cu Rusia. O reală, amplă şi stabilă resetare a acestor raporturi ar fi cu mult mai benefică pentru SUA şi pentru lumea internaţională, decît actualul stadiu al îmbrîncelilor, poticnelilor, al valsului şchiop, doi paşi la dreapta, unul înapoi, în care se află lucrurile la ora actuală. Nu cred că "admiraţia" reciprocă pe care şi-au declarat-o fără prea mari precauţii liderii de la Moscova şi Washington poate să se transforme într-o relaţie de vasalitate pentru America, ori într-una care ar servi unilateral, ori preponderent interesele Rusiei. Sistemul instituţional şi politic al Statelor Unite are prea multe plase de siguranţă pentru ca să se întîmple un asemenea lucru, indiferent de ceea ce crede sau chiar de ceea ce vrea Preşedintele din Biroul Oval.

Este posibil ca "instabilul" şi "turbulentul" candidat Trump să se transforme într-un predictibil şi bine temperat Preşedinte al Statelor Unite? Este nu doar posibil, ci foarte probabil, dacă nu chiar inevitabil!