Nu vă grăbiţi să vă puneţi bine cu Trump

Te uiţi şi nu îţi vine să crezi. Trumpismul creşte şi înfloreşte pe scena politică a României mai ceva ca Făt Frumos. Într-un an, mai abitir decît în America în şapte! Departe de a fi vreo noutate conjuncturală, fenomenul imitaţiei tîmpe şi fără obiect a politicii la modă la "Înalta Poartă" este, din nefericire, o achiziţie structural-istorică a culturii politice din România. Nu fără temei. Nu de puţine ori, supravieţuirea clicii politice urcată la un moment dat în şaua puterii şi branşată la privilegiile ei a depins de credibilitatea şi reuşita acestei maimuţăreli. Manifestă în toate timpurile, epocile şi perioadele, cel puţin de pe la 1848 încoace. Dar, să lăsăm istoria şi să venim la oile noastre. Cele care, fericite, şi-au descoperit măgarul pe care simt irepresibila nevoie să îl urmeze pînă la capătul drumului. Chiar şi atunci cînd drumul nu duce la tîrlă, ci se termină abrupt, fix în buza rîpei. Să începem cu personajul principal, pe care vă propun să îl numim arbitrar şi fără nici o legătură cu realităţile zilei "Georgescu". De cînd a scos capul la lumină, brusc şi aproape fără nici un anunţ prealabil, "Georgescu" şi echipa lui se străduiesc din răsputeri să acrediteze în mintea cît mai multor oameni "legătura specială" cu Trump şi actuala Administraţie de la Washington. El este nu doar trimisul lui Trump pe meleagurile dîmboviţene, el este un autentic Trump de România!! Cu certificat de garanţie şi aprobări de utilizare în regulă, semnate pe Biroul Oval de la Casa Albă. Pe el îl vrea America lui Trump preşedinte în România şi pe nimeni altul. Foarte subţire şi mai deloc credibila asociere a căpătat recent ceva consistenţă, la nivel de imagine publică, prin recentele referiri directe la România, pe care Vice-preşedintele SUA, Vance, le-a făcut în scurtul său turneu european, întărite ulterior de cîteva cuvinte scrise pe o platformă de trăncănit public de către nimeni altul decît marele consilier trumpist, Elon Musk. Waw!! Cine dă în mine, dă în fabrici şi uzine! Mă rog, în capitalul american, în prestigiul şi interesele lui Trump, în măreţele sale planuri pentru România! Realitatea este însă, în continuare, mult mai subţire şi mai tristă pentru "Georgescu". Vance s-a folosit de "exemplul negativ al României" pentru a le da europenilor din "liga mare" peste nas. Vezi doamne, au ajuns în jalnica situaţie de a nu mai respecta valorile fundamentale ale democraţiei, cum ar fi libertatea cuvîntului şi valoarea absolută a votului liber exprimat de majorităţile electorale. "Complotul elitelor corupte împotriva angelicei majorităţi democratice", acesta este tabloul pe care Vance l-a schiţat doar pentru a-l înfiera apoi cu mînie trumpistă, încercînd astfel să justifice, precar, fractura multiplă pe care America lui Trump o produce cu tot avîntul şi cu bună ştiinţă în relaţiile transatlantice. În realitate, disperarea cu care "Georgescu" foloseşte cel mai mic şi neînsemnat prilej pentru a se înfăţişa "mulţimilor" drept "Fiul dîmboviţean" al "Cerescului Tată de pe malurile Potomacului", trimis în spaţiul sacru carpato-danubiano-pontic pentru a aduce salvarea colectivă, mai degrabă ascunde ceva, decît relevă. Iar de ascuns ascunde ceea ce se află în spatele legăturilor sale cu cealaltă Poartă de care a depins şi încă mai depinde substanţial soarta României. Poarta de la Răsărit. Dacă nu direct, atunci sigur prin intermediul oamenilor ei de influenţă şi de acţiune, din România. Dar despre asta vom mai avea prilejul să discutăm cît de curînd. Pe lîngă "Georgescu", mai nou, au început să zică cu foc acelaşi ghiers o seamă de "gurişti" din zona politicii şi a presei care, mai an, erau cu rădăcini, trunchi şi ramuri pînă la frunzele din vîrf ale coroanei, "stejari" de nădejde ai "sistemului". Aoleo..... S-o fi dat ordin de zi pe unitate pentru "întoarcerea armelor" şi noi nu ne-am prins! Încă! Şi dacă s-a dat şi dacă nu s-a dat, sfatul meu pentru "balerinii" politicii de România, dacă nu vor să părăsească scena imediat după primele replici, este să nu se grăbească prea tare cu afişarea ostentativă a "reconvertirii" lor la trumpism şi slujirea cu zel a "cauzei". Primul motiv este acela că trumpismul, însuşi, este încă foarte şubred la el acasă. În America. Criza de guvernare a abia înscăunatei Administraţii Trump a atins cote de alarmă după nici o lună. Iar viitorul nu sună deloc bine! Pe nici un front. Nici al politicii interne, nici economic, nici social, nici al imaginii publice, nici în relaţiile internaţionale. Belelele curg din toate părţile şuvoi, iar Trump şi oamenii săi nu par să sesizeze atingerea rapidă a cotelor de avarie. Ceea ce ar putea duce, peste exact doi ani, la măturarea electorală a trumpismului de pe scena politicii americane. Mă rog, dacă se mai ţin alegeri peste doi ani, dar acesta este alt subiect! Al doilea motiv este legat de realităţile politice şi economice ale României. Realităţi care, vrea cineva, nu vrea, o aşează hotărît în Europa, nu în America. De aici vin, cît mai vin! şi banii şi programele economice şi ceva expertiză şi spaţiu pentru relaţiile comerciale şi împrumuturile bancare şi mai toate cele de care depinde pîinea noastră cea de toate zilele. Iar, dacă unii dintre politicienii zilei, furaţi de farmecul inefabil al trumpismului sunt pregătiţi să uite toate acestea, nu încape îndoială că "realitatea" va avea grijă să le ofere ocazia de a se trezi din abureală, fie şi sub loviturile neplăcute ale unor ciomege grele primite pe spinare. Pe spinarea României, desigur, şi a muritorilor ei, dintre care nu puţini ar putea ajunge mai curînd decît s-ar crede, nişte muritori speciali, de foame. În plus, a nu se uita: politica europeană a lui Trump înseamnă politica lui Putin. Ceea ce pentru România nu anunţă nimic mai mult dar nici mai puţin decît dezastrul istoric.